2,185 matches
-
de ușoară se poate” ca trezit la realitate să confirme, prin acest fel, indiferența celui cu viață îmbelșugată, asupra celui dat doar să trăiască, în întuneric. Paolo Ruffilli s-a dovedit și un teoretician al romanului ”de formație ironic”, al cruntului mod de a trăi fără speranță: ”Urc pe scările abrupte / dincolo de poartă”, poarta fiind un nod de trecere în urcarea treptelor inițierii: ”pe coridorul fără de sfârșit / luminat de minuscule / ferestre peste tot ferecate...” (Fortărețe, 2008:24), sugerând opreliștea pătrunderii în
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
am salvat patria, dar am salvat întreaga Europă! Am sfidat poruncile și am primit loviturile, ca o mamă ce-și protejează copiii, sperând că la atingerea maturității o vor proteja si ei. Dar apoi, când eram slabi și obosiți după crunta bătaie, ca pușlamale lașe ce erau, Puterile Centrale au sărit și ne-au luat Transilvania și Țara Românească! Chiar și după ce s-a terminat războiul, tot acolo au stat! Și iar ne-au împins în zid, și iar le-am
DE CE IUBESC EU IAȘUL de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353948_a_355277]
-
mai nască un alt copil în această familie. N-a îndrăznit să spună că este însărcinată. Numai Dumnezeu știe câte lacrimi a vărsat nopți la rând rugându-se. Dar se pare că blestemul încă nu se risipise. Avea să loveasca crunt de data aceasta. Zilele treceau iar sarcina avansa. Discuțiile erau din ce în ce mai dese, fata incepuse școala avea nevoie de pachet dimineața, de hăinuțe pregătite . Mofturile creșteau întreținute de buni care se întâlnea pe furiș cu fosta "pentru liniștea fetei". Sarcina creștea
POVESTEA UNEI SPERANŢE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353020_a_354349]
-
-n cale nu ți-am stat.... Un vânt sufla în depărtare Și inima mi-o pustia... Nu știu ce demon mă-mpingea! Căci vocea lui mă îndemna, Să fug din calea ta. La tine nici nu m-am uitat: Orbit eram de crunta gelozie, Am alergat prin crângul desfrunzit, Și soarta-am blestemat, Că-mi hărăzise mie.... Să fiu nefericit. Ah!... cerul de s-ar fi deschis, Pământul să mă-nghită; Atunci să fi pierit, în clipa fericită..., Regrete nu aveam, Nimic nu
CU TINE-N GÂND de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353132_a_354461]
-
OVIDIUS Autor: Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Când ai plecat din Roma, Te-au plâns, poete, aștrii Iar îngerii din ceruri Vărsau din ochi albaștri Potop de-amare lacrimi Știind ce cruntă soartă, Spre-îndepărtatul Tomis Al tău exil te poartă. Pe marmura cea sobră A vechilor palate, Pe Viile de tine Atât de mult umblate, Se revărsa un vaiet Din piepturi de fecioară, Cerând, vai, îndurare, Ca versul să nu moară... Dintre
PRIN ROMA LUI OVIDIUS de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352689_a_354018]
-
sănătății mele se înrăutățea pe zi ce trecea. Medicii de acolo și-au dat interesul și m-ai mult de atât cred că Dumnezeu a dorit ca eu să trăiesc, și așa am putut să mă ridic după acea bătaie cruntă pe care am primit-o. De altfel a fost singura ce am luat-o acolo, mai târziu am știut cum să mă comport și să mă impun pentru a căpăta respectul celorlalți. Am fost ani de-a rândul șef de
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352710_a_354039]
-
Dar acel bărbat tânăr îi produsese consternare de-a binelea prin atitudinea sa, pentru că așa ceva nu mai văzuse, ca un condamnat să-și accepte moartea cu atâta seninătate. De aceea, încercase cumva să-l scape de la o moarte atât de cruntă, aplicată doar celor de o condiție josnică. Nenorocirea pentru acel om fusese că deși el dorise eliberarea sa, se întâmplase ce se întâmplase și în cele din urmă nici măcar el, înaltul procurator, nu reușise să-l salveze, așadar nu mai
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
se afla în insula Capri pe atunci, aflase de complot, și părăsindu-și insula intrase în Roma alături de gărzile germane, răzbunându-se apoi crunt pe Seiano, pe familia lui dar și pe toți colaboratorii și amicii acestuia, și atât de cruntă fusese răzbunarea încât Senatul procedă la acel ,,damnatio memoriae”, numele trădătorului fiind șters din toate documentele și înscripțiile iar statuile sale distruse și aruncate în apele Tibrului odată cu cadavrele acoliților lui. Ieșise la iveală în urma anchetei, faptul că Lucius Aelius
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
își scrâșnește deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un stâlp, propta boltii -/ Trup tânăr, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o să mai bocăni pe-aici Boganici." Primul gând al lui Silvester e să fugă, "dar un geamat-cuțit crunt în piept l-a mușcat: / "Geme-un om, un tovarăș, lași să piara-un fartat?".Conștiința de clasă învinge și, o dată decizia luată, in sapte versuri expeditive se va consuma ceac-pac, într-o frenezie a verbelor acțiunii, o celebra pagina
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
un fel de Kamadeva, este-nțelept, mereu imprevizibil, ca o metaforă, mortal atacă, e oribil. O bubă ca o hrubă, gogoașă și cocoașă, Doamne, ce daruri, ne faci, ah, mii de draci, deschid Cartea de Aur, simt duhul Cărții, faur, crunte și mărunte temeri ciudate, lașitate. Născut să mor în luptă, mă ceartă Chandragupta, aut Caesar, Brutus, prefer atunci Confucius. Cu Robinson, Quijote, Columb în fruntea flotei, ajung să scriu poema pe-o masă la Boema. BMM Referință Bibliografică: Deci... / Boris
DECI... de BORIS MEHR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354093_a_355422]
-
o lume a contrastelor asemeni trăirilor proprii, recunoaște și-o spune răspicat, autorul, în „Contraste”: „De n-aș fi din contraste croit, al meu destin/ ar fi ca o băltoacă încremenită-n lin [...] În mine se înfundă/ c-o disperare cruntă/ săracul mult cu foarte bogatul meu puțin [...] Chiar Dumnezeu în mine/ neîncetat devine/ când cupă cu licoare, când cupă cu venin.” Cât de minunat și de frumos își dezgolește spiritul acest om hăruit de Creator cu darul cuvintelor pline de
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
baladesc mioritic: „N-au mai ars la urmă stelele făclii/ n-au cântat deasupra-mi păsărele mii/ fiindcă n-am răbdat/ să fiu aruncat/ de pe-o stâncă neagră către văi pustii [...] spre a ști că sunt/ blând, dar devin crunt/ cu cei care-n spate-mi urzesc mișelii”. De la „Nu mai am răbdare” la „Moartea dorințelor” nu mai e decât un pas, așteptând împlinirea „Pe digul speranței” sau, de ce nu, poate... „Osânda” pe pământul „Mustind de lacrimi”. Pe măsură ce m-am
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
greșeală... S-a confirmat?! Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio secundă. Am văzut cum sângele i s-a scurs din obraji, cum își mușca buzele și fața i s-a schimonosit, încercând să înfrunte un adevăr prea crunt... un răcnet! - Au sunat de la ambasadă. Trebuie să mergem la București. Alex se numără printre victi... În clipa următoare am simțit cum peste mine se prăvălește întunericul vieții - strivind și ultima picătură de lumină. Viața căpătase forma unui călău hidos
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
vremea lor în condiții de o aglomerație de neînchipuit azi, în care nu aveai unde arunca un ac, iar în iernile geroase se degera bine în stații și pe scările mijloacelor de transport. Ei au avut parte de un frig crunt în apartamente, de întruperea frecventă a curentului, de numai 2 ore de televiziune seara de la ora 20 la 22 și de tremurat la niște cozi interminabile la cumpărături, iar cei din afara Bucureștiului au mai avut parte în plus și de
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
aproape de ceea ce el avea în Ierusalim lucru pe care reușise să-l țină secret după ce îndurase chinuri cumplite, departe de dorințele lacome ale lui Pilat. Nu dormise toată noaptea care trecuse pentru că știa că avea să moară de cea mai cruntă moarte posibilă. Răstignirea. Și dintr-o dată i se oferise o portiță de scăpare iar speranțele sale se legau acum de ceea ce el reușise cu multă greutate și sacrificiu să țină secret, chiar dacă știuse că șansele să se mai folosească de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
de cerneală banca, dușumeaua și uniforma, veniți repede! O să mă murdărească și pe mine. Când învățătoarea a ajuns lângă mine, barba îmi tremură, iar capul îmi ardea de privirea celor 39 de copii. Care mai de care scoteau cele mai crunte exclamații pe seama mea. Era o adevărată tragedie: caietele erau pătate, deci nu se mai puteau folosi, iar atât de prețuitul abecedar pentru ochii mamei era îmbibat pe ici pe colo de lichidul ghinionist; numai aritmetica, în afară de petele de pe coperți, părea
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
trântă Să nu mă rătăcesc prin flori. Privirea ta, bolta-nnorată, A-nseninat-o într-o seară, De parcă era prima dată Când brațul tău cu mine zboară. Cuvântul tău, șoapta-mi nebună, Din gură n-a lăsat să-mi scape, A îngenunchiat crunta furtună Cu sărutări fierbinți pe pleoape. Inima ta, mi-a redat visul Ce-l ascunsesem într-un scrin Și mi-a îndepărtat abisul Cu-al tău parfum din flori de crin. Iubirea noastră, zbuciumată, Prin ani a supraviețuit. Venirea ta
ÎNMUGURIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357242_a_358571]
-
plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere, S-alerge printre planete, S-o transform în adiere. Aș
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
adevărul crud nu e ocolit. Desigur, adesea, și cu accente de subiectivism, sau chiar cu diversiuni dintre cele mai absurde. Cel puțin așa receptez eu, anodinul cititor de presă. Și, pe ici colo, insignifiant opinent virtual, pornit în a semnala (cruntă amăgire că mi se va și auzi semnalul!) că... sunt și eu în Cetate (cu tot cu Basarabia în ea). Cale liberă și scurtă, frați basarabeni, spre împlinirea idealului intermediat de Independența de la 27 august 1991! P.S . Dedic acest modest semnal al
LA MULŢI ANI, BASARABIA, DE ZIUA INDEPENDENŢEI! DAR ADEVĂRATA TA INDEPENDENŢĂ E ÎN SÂNUL ŢĂRII-MAMĂ [Corola-blog/BlogPost/357329_a_358658]
-
plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă ca o cascadă,Fără dig sau bariere,Fără zgomotul din
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să le-alung.Voi răstigni răutate,Nepăsare și durere, Adăpostind bunătateîn suflet cu mângâiere.... XVIII. INCANTAȚII, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011. Priviți-mă cât mai e vreme
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
trântă Să nu mă rătăcesc prin flori. Privirea ta, bolta-nnorată, A-nseninat-o într-o seară, De parcă era prima dată Când brațul tău cu mine zboară. Cuvântul tău, șoapta-mi nebună, Din gură n-a lăsat să-mi scape, A îngenunchiat crunta furtună Cu sărutări fierbinți pe pleoape. Inima ta, mi-a redat visul ... Citește mai mult Sărutul tău, aripa-mi frântă,Mi-a redresat-o peste nori,M-am luat cu visele la trântăSă nu mă rătăcesc prin flori.Privirea ta
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
A îngenunchiat crunta furtunăCu sărutări fierbinți pe pleoape.Inima ta, mi-a redat visul... XXVII. SPRE STELE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011. Ard în cupe flăcări sfinte Dintr-o fragedă carență Ignorănd nopțile crunte Când n-aveam independență. Culeg boabe de lumină Dintr-un curcubeu integru Și stropesc la rădăcină Soarele vopsit în negru. Arunc cărțile pe masă Ca un cartofor nervos, Caut rimele prin casă Să-mpletesc un vers frumos. Alung visele din
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
nu au fost binecuvântați cu o familie, cu o casă, cu o masă, pe care să poată avea „pâinea cea de toate zilele”. Cu gândul la ei, ne încearcă tristeți amare în această zi a bucuriei, ca parte a unui crunt adevăr: copilăria, adeseori amestec de inocență și infinită suferință. Lor, acestor nefericiți ai sorții, le dedic doar gânduri bune! Lor le sărut ochișorii plânși, ori sufletele care suferă în tăcere! Dar, tot lor, le amintesc sacrele cuvinte ale Mântuitorului: „Lăsați
ŞI NU DOAR PENTRU O ZI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357424_a_358753]
-
întremare, să fi primit. Imediat ce convoiul de robi ajunsese la destinație, Naom fusese cumpărat de un stăpân asirian și pus la munci grele de refacere a unor diguri uriașe ale fluviului Tigrului. Doar el știe câte bătăi înfruntase, câtă arșiță cruntă în miez de zi îndurase, câtă foamete. În acei ani grei, știa bine că doar credința lui cea mare în Iahve, Cel care veghea de sus asupra copiilor lui Israel, chiar și în robia din țară străină, îl făcuse să
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]