1,005 matches
-
din splendorile de altă dată, se călugărește în 1545 sub numele de Platonida, întorcându-se la Sibiu unde petrece restul vieții sale. Doamna Despina a fost un protector al artelor, ajutând material la construirea Mănăstirii Krusedol. Împreună cu soțul său, a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeș, participând la târnosirea acesteia la 15 august 1517. În anul 1520 Neagoe Basarab și soția sa au început construcția Schitului Ostrov din Călimănești, aceasta fiind terminată în 1522, după moartea domnitorului. A murit, răpusă de ciumă, la Sibiu
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
Ioan Botezătorul”. Cronicarul Miron Costin a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. De asemenea, el a început zidirea Bisericii Barnovschi și a Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași. După cum scrie Miron Costin, domnitorul Barnovschi ""mănăstiri și beserici câte au făcutu, așea în scurtă vreme, nice unu domnu n-
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de au topit toată oastea turcească. Într-aceasta bucurie, daca s-au întorsu Ștefan vodă, au zidit bisérica pre numele sfântului Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. Deși biruitor aici, Ștefan, învins în alte bătălii, este silit să le cedeze turcilor regiunea, care ia atunci denumirea de Bugeac, și rămâne turcească până la 1812. În 1812, populația locală de greci, români moldoveni
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
Maica Domnului cu Pruncul” (1845), „Iisus Hristos Atotțiitorul” (1845), „Sfântul Mihail și Sfântul Nicolae” (1848) ș.a. Mărturie elocventă a artei crucerilor din zonă, biserica de lemn din Drăganu-Olteni, ctitoria luminatului dascăl Ilie, relevă capacitatea creatoare a oamenilor care și-au ctitorit viața în spațiul mioritic al Argeșului.
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
biserica Sfinții Îngeri a fost făcută pe moșia căminarului Rasti, de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril făcut, după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul lucrărilor de renovare, de la finele acelui veac, clopotul constituind o sursă de datare. Se poate pune în seama lucrărilor, atunci efectuate, adăugirea clopotniței, în
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
malul râului Hlinița, în partea de nord-est a raionului Storojineț. Localitatea Broscăuții Vechi a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare a satului datează din 20 septembrie 1617. În anul 1771 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către Constantin Volcinschi și egumenul Nazarie Săvescul. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Broscăuți deținea 15 fălci de teren în sat
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1490. Din satul Jadova este originară familia Goian, ai cărei reprezentanți se întâlnesc adesea ocupând dregătorii importante în Moldova. În anul 1742 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către Andronachi Vlad, Ștefan Taboră, George Gherasim și egumenul Gheorghe. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Jadova deținea 10 fălci de
Jadova, Storojineț () [Corola-website/Science/315532_a_316861]
-
sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața." În anul 1723 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către starostele Dumitru Pară din Cernăuți, în perioada stăpânirii moldovenești (sec. XVII-XVIII). Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Zamostea deținea 1
Zamostea, Vijnița () [Corola-website/Science/315590_a_316919]
-
Luca și predecesorul familiei Wassilko, defrișează pădurea pe malul stâng al Șiretului Mare și întemeiază vatra de sat pentru sine pentru ultimul său copil, așa cum era datina vremii, apoi urca prin lunca Șiretului și, dincolo de confluenta acestuia cu pârâul Mihodra, ctitorește vatra de sat și pentru acest fecior Luca. Localitatea a făcut parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima mențiune documentara a avut loc în uricul lui Alexandru cel Bun de la 16 februarie 1428 pentru Stan și Șerbco, fiii
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]
-
în totalitate ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 295 metri, în partea de sud-vest a raionului Cozmeni. Localitatea Ostra a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1762 a fost ctitorit aici un schit de călugări de către Nicolae Calmuțchi. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Ostra deținea o parte din Ostra, un teren din Berbești, cu o
Ostra, Cozmeni () [Corola-website/Science/315720_a_317049]
-
Munteni”, probabil cea ridicată de Antonie, egumenul mănăstirii Bistrița, în anul 1751. Pe o evanghelie, ce aparținuse bisericii din Grușetu, se păstrează o însemnare a ctitorului, care amintește că "„la biserica cea din lemn de la satul Costești, fiind și noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare. Biserica se remarcă prin așezarea pe un soclu înalt de calcar, ce îi dă aerul unei case boerești, planul cu
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. În secolele XVII-XVIII
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. În secolele XVII-XVIII, mănăstirea a fost un important centru cultural, aici realizându-se prima traducere în limba română a unui text din Herodot de către un monah
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
este o mănăstire de călugări amplasată în municipiul Botoșani, pe Str. Ștefan cel Mare nr. 41, în apropierea gării. Ea a fost ctitorită în anul 1496 de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Ansamblul Mănăstirii Popăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929 și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective: Biserica „Sf. Nicolae
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929 și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective: Biserica „Sf. Nicolae”-Popăuți a fost zidită în anul 1496 ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ștefan cel Mare pe "moșie domnească din hotarul târgului" Botoșanilor, în zona denumită Popăuți din nord-vestul orașului. Ea prezintă mai multe asemănări cu alte biserici orășenești zidite la sfârșitul domniei voievodului moldovean, și anume cu Biserica "Sf. Nicolae" din
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
, întâlnită și sub denumirea de Mănăstirea Todireni, este o mănăstire de maici amplasată în municipiul Suceava, pe Strada Cuza Vodă nr. 19, în cartierul Burdujeni. Ea a fost ctitorită în anul 1597 de către postelnicul Teodor Movilă, fratele mai mare al domnitorului Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Ansamblul Mănăstirii Teodoreni a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
lui Ștefan cel Mare pe domnița Maria și fiica ei, Maria Voichița, de la curtea lui Radu cel Frumos. Biserica a fost ulterior arsă de turci. Pe locul acestei bisericuțe, la sfârșitul secolului al XVI-lea, postelnicul Teodor (Toader) Movilă a ctitorit o mănăstire de călugări, zidind acolo o biserică de zid. Postelnicul făcea parte dintr-o familie boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și a primei sale soții Greaca. Postelnicul Teodor (Toader) Movilă a
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Căușeni este un monument arhitectural construit în secolele XVII - XVIII. Este ctitorit de către domnitorul Moldovei Grigore Callimachi și mitropolitul Daniil al Proilaviei. Pictura datează din anul 1763 și este opera zugravilor Stanciul Radu și Voicul. Este un monument unicat în spațiul est-carpatic prin amplasarea sa sub nivelul solului (biserică semiîngropată). În octombrie
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Căușeni () [Corola-website/Science/316616_a_317945]
-
mormânt, datat în prima jumătate a secolului al XV-lea, pare să indice existența aici a unui cimitir și implicit a unei biserici anterioare construirii monumentului din secolul al XVII-lea. Biserica Coconilor a fost zidită în anul 1643, fiind ctitorită de către domnitorul Vasile Lupu (1632-1653), cu rol de paraclis al curții domnești. Deasupra ușii de la intrare a fost așezată o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, Io Vasile
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
lemn, la începutul secolului al XV-lea a fost construită o biserică din piatră, de formă dreptunghiulară și cu o absidă poligonală decroșată. Pe traseul exterior al acesteia a fost construită biserica actuală. a fost construită în anul 1551, fiind ctitorită de către Doamna Elena Rareș, soția voievodului Petru Rareș. Deasupra ușii de la intrare a fost așezată o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest lăcaș sfânt închinat Învierii Domnului
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
dorul de meleagurile natale și oamenii dragi din tinerețe, el s-a întors în România. În primăvara anului 1999, și-a recăpătat cetățenia română. În anul 2000 a cumpărat un teren pe strada Izvorul Alb din Câmpulung Moldovenesc unde a ctitorit o biserică. Construcția bisericii a început în anul 2001. Într-un interviu din anul 2004, omul de afaceri expunea mai multe proiecte prin care dorea să contribuie la dezvoltarea municipiului Câmpulung Moldovenesc. ""Vreau să contribui cu toate puterile la ridicarea
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
a decedat la Miami la 23 aprilie 2006, în prima zi de Paște, trupul său neînsuflețit fiind repatriat, depus în casa părintească din Cîmpulung Moldovenesc și înhumat la 13 mai 2006 într-o criptă din exteriorul bisericii pe care a ctitorit-o, pe strada Izvorul Alb din orașul său natal. La înmormântarea sa au participat sute de localnici, reprezentanți ai administrației locale (printre care primarul Gabriel Constantin Șerban) și un impresionant sobor de fețe bisericești în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
sub streașina bisericii, lângă zidul sudic. Înainte de a trece la cele veșnice, ctitorul a scris câteva cuvinte despre biserica ctitorită: "„Eu, Alexandru Șandru Alboi, am cumpărat terenul pe care s-a construit Biserica «Izvorul Tămăduirii» în anul 2000 și am ctitorit această biserică în colaborare cu pr. Teodor Giosan, ca o mărturie a trecerii noastre prin această lume. Legat în adâncul inimii de meleagurile tinereții mele, am construit această biserică în cadrul și sub oblăduirea parohiei «Nașterea Maicii Domnului», locul în care
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
de Alexandru Lăpușneanu. Prima biserică a fost construită în ultimul sfert al secolului al XIV-lea, în curtea actualului locaș de cult. Istoricul Petre Ș. Năsturel a avansat ipoteza că această biserică era una din cele două mici mănăstiri, "monydria", ctitorite de boierul Iaskios (Iațcu) din Mavrovlahia și pentru care solicita în 1395 patriarhului ecumenic Antonie al IV-lea să i se accepte calitatea de ctitor. Clădirea avea un plan aproape pătrat, cu abside rectangulare. Zidurile acestei biserici au fost demantelate
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]