3,093 matches
-
() a fost un fizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române (1955) și vicepreședinte al acesteia (1963-1985). Este unanim considerat drept fondatorul școlii române de "fizică teoretică". A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare. S-a născut la 14 martie () 1908 în București, ca al treilea și ultimul copil al matematicianului Gheorghe Țițeica și al soției sale Florence/Florica (n. Thierrin). După absolvirea liceului Mihai Viteazul, a
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
a fost un neîntrecut profesor, care își cucerea auditoriul prin vastitatea cunoștințelor ca și prin claritatea și eleganța expunerilor. Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri de "analiză matematică", "structura materiei", "mecanică analitică", "termodinamică și fizică statistică", "electrodinamică", "teorie cuantică veche", "mecanică cuantică". A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: "mecanică cuantică avansată", "teoria nucleului atomic", "elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie". A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
neîntrecut profesor, care își cucerea auditoriul prin vastitatea cunoștințelor ca și prin claritatea și eleganța expunerilor. Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri de "analiză matematică", "structura materiei", "mecanică analitică", "termodinamică și fizică statistică", "electrodinamică", "teorie cuantică veche", "mecanică cuantică". A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: "mecanică cuantică avansată", "teoria nucleului atomic", "elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie". A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
ca și prin claritatea și eleganța expunerilor. Timp de patru decenii, a ținut succesiv cursuri de "analiză matematică", "structura materiei", "mecanică analitică", "termodinamică și fizică statistică", "electrodinamică", "teorie cuantică veche", "mecanică cuantică". A inițiat cursuri speciale de fizică teoretică: "mecanică cuantică avansată", "teoria nucleului atomic", "elemente de teoria grupurilor și algebrelor Lie". A fost profesorul preferat al multor generații de studenți, îndrumătorul unor excelente teze de doctorat, mentorul admirat al unor fizicieni de valoare, fondatorul unei active și prestigioase școli românești
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
de matematicienii americani W. F. Pohl (1968), J. H. White (1969, teza de doctorat) și F. Brock Fuller, care aplică invariantul la problema răsucirii moleculelor ADN interesând biologia moleculară (1971) (vezi și ). Ulterior sunt găsite și alte aplicații în mecanica cuantică și în geofizica. Citam din „Helicity and Călugăreanu’s invariant”: "Curios, Fuller (1972), într-un articol dedicat lui Călugăreanu (la aniversarea a 70 de ani), atribuie lui White (1969) rezultatul n = W + Tw, deși acest rezultat, împreună cu Tw = Ț + N
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
fost observat pe o orbită cometară. Warren B. Offutt a arătat mai târziu că acel obiect nu este decât o cometă. este profesor la școala "Interdisciplinary Graduate School of Science and Engineering". El este, de asemenea, designer la proiectarea randamentului cuantic la "Mitsubishi Chemical Corporation". El a fost numit președinte de Robert Bosch GmbH.
Takao Kobayashi () [Corola-website/Science/334842_a_336171]
-
specifică de tranziție între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale izotopului cesiu-133 a fost ales de către Sistemul internațional de unități la baza definirii etalonului pentru secunda. Încă de atunci, cesiul a fost utilizat, pe scară largă, ca "oscilator cuantic" pentru ceasuri atomice. Din anii 1990, cea mai însemnată utilizare a elementului este aceea de substanță de umplutură pentru lichidele de forat folosite pentru a atenua găurirea din timpul forării. Cesiul mai are o gamă largă de aplicații în producerea
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
tratează și de cultură să. Decanul Chaterjee al Catedrei de Filozofie vorbea adesea despre Arhiepiscopul Lazăr că despre „ultimul om autentic al Renașterii” datorită intereselor felurite și profunzimii de care dă dovadă. Arhiepiscopul ține cu regularitate cursuri despre filozofia fizicii cuantice, este foarte priceput în istoria medicinii, preda un curs despre filozofia presocratica și unul despre existențialism. A scris nenumărate cărți despre istoria medicinii, eshatologia ortodoxă, ortodoxie și fizica modernă, despre existențialismul creștin ortodox și cîteva cărți pentru copii. S-a
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
Unele cercetări paranormale satisfac aceleași standarde de rigurozitate și publicabilitate ca și cercetările psihologice (de exemplu o semnificanță sub 0,05), cum ar fi cercetările prof.dr. Dick J. Bierman, care este în același timp doctor în fizică (specializat în mecanică cuantică), profesor universitar de psihologie (psihonomie, la Universitatea din Amsterdam), profesor universitar de parapsihologie (la Universitatea din Utrecht) și expert în tehnică de calcul (a elaborat programe de învățare asistată de calculator). De exemplu în de Boer și Bierman, „The roots
Parapsihologie () [Corola-website/Science/304664_a_305993]
-
tracțiune integrală. Titor a distribuit mai multe scanări ale unui manual numit "C204 Time Displacement Unit" cu diagrame și scheme și a postat o serie de fotografii ale dispozitivului instalat pe autovehicul. Titor a pretins că "modelul Everett-Wheeler al fizicii cuantice", mai bine cunoscut sub numele de interpretarea lumilor multiple, a fost corect. Modelul postulează că fiecare rezultat posibil al unei decizii cuantice are loc de fapt într-un "univers" separat. Titor a declarat că acesta este motivul pentru care paradoxul
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
postat o serie de fotografii ale dispozitivului instalat pe autovehicul. Titor a pretins că "modelul Everett-Wheeler al fizicii cuantice", mai bine cunoscut sub numele de interpretarea lumilor multiple, a fost corect. Modelul postulează că fiecare rezultat posibil al unei decizii cuantice are loc de fapt într-un "univers" separat. Titor a declarat că acesta este motivul pentru care paradoxul bunicului nu ar avea loc; urmând logica argumentului, Titor ar fi ucis un alt bunic al lui John Titor într-o altă
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
Titor ar fi ucis un alt bunic al lui John Titor într-o altă linie temporală decât propria cronologie. ... Paradoxul buniculului este imposibil. De fapt, toate paradoxurile sunt imposibile. Interpretarea Everett-Wheeler-Graham sau teoria lumilor multiple este corectă. Toate stările posibile cuantice, evenimente, posibilități și rezultate sunt reale, finale și au loc. Șansele de a se întâmpla orice într-un loc, cândva în supervers sunt de 100%.
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
particulelor elementare, fizică nucleară, a stării solide, a cristalelor lichide, a biomembranelor, a microemulsiilor, a polimerilor, și în teoria marketingului financiar, alături de o serie de cărți în fizică teoretică. Cea mai cunoscută carte a sa, "Integrale de drum în mecanica cuantică, statistică, fizica polimerilor și a marketingului financiar" (în engleză) a fost publicată în patru ediții începând din 1990 cu ultimele două ediții incluzând capitole ce tratează aplicarea integralelor de drum în marketingul financiar și econofizică. Această carte a primit evaluări
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
puternic cuplate". Această așa numita "teorie a perturbației variaționale" oferă în prezent cea mai acurată abordare a exponenților critici observabili aproape de tranzițiile de fază de ordinul doi, după cum se confirmă pentru heliul superfluid în experimentele din sateliți . În domeniul teoriei cuantice a quarcilor a găsit originea algebrei residuurilor Regge conjecturate de N. Cabibbo, L. Horwitz, și Y. Ne'eman (vezi p.232 în Ref.). Împreună cu K. Maki a clarificat structura fazei icosaedrale (icosahedral phase) a quasicristalelor . Pentru superconductori el a prezis
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
teoriei câmpului ordonat a lui L.D. Landau pentru tranzițiile de fază. La școala de vară din 1978 din Erice el a propus existența ruperii supersimetriei în nucleele atomice , fenomen ce a fost între timp obsevat experimental . Teoria sa de 'câmpuri cuantice colective' precum și teoriile de 'hadronizare a quarcilor' reprezintă prototipuri pentru numeroase descoperiri în teoriile materiei condensate, a fizicii nucleare și a fizicii particulelor elementare. În 1986 a introdus noținea de rigiditate (stiffness) în teoria stringurilor, ce posedă în mod normal
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației. Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii. Cea mai
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
ideile recente ale lui Max Planck, folosind termenul de "cuantă" (pachet de energie). Pentru această lucrare, Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel nu pentru teoria relativității, ci în calitate de părinte al mecanicii cuantice. Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii, afirmând că, în anumite circumstanțe determinate, radiația electromagnetică are o natură corpusculară (materială), sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, pentru care a introdus denumirea de foton, ar fi
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
aduceau o noutate în gândirea științifică. Acestea au stârnit controverse și discuții, ca în cazul teoriilor lui Darwin. O altă dispută pe scena lumii științifice a acelei perioade a constituit-o controversa dintre Einstein și Niels Bohr legată de mecanica cuantică. Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele imediate ale contribuțiilor sale științifice, Einstein nu a fost niciodată de acord cu "interpretarea de la Copenhaga" adusă acestei teorii de către Bohr și Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
de mecanica cuantică. Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele imediate ale contribuțiilor sale științifice, Einstein nu a fost niciodată de acord cu "interpretarea de la Copenhaga" adusă acestei teorii de către Bohr și Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe departe singura ei interpretare. Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din mecanica cuantică. În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe departe singura ei interpretare. Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din mecanica cuantică. În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria: ""Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile"". În 1935, împreună cu Boris Podolski și Nathan Rosen, Einstein a publicat un document
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile"". În 1935, împreună cu Boris Podolski și Nathan Rosen, Einstein a publicat un document, cunoscut mai târziu sub numele "Paradoxul Einstein - Podolski - Rosen", prin care se arăta că întregul formalism al mecanicii cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit "criteriul realității", implică faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realității care nu pot fi descrise de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale. Polemica a durat
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
Boris Podolski și Nathan Rosen, Einstein a publicat un document, cunoscut mai târziu sub numele "Paradoxul Einstein - Podolski - Rosen", prin care se arăta că întregul formalism al mecanicii cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit "criteriul realității", implică faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realității care nu pot fi descrise de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale. Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață fără să
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
prin care se arăta că întregul formalism al mecanicii cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit "criteriul realității", implică faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realității care nu pot fi descrise de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale. Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață fără să accepte teoria cuantică. Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut valoarea Teoriei relativității. Planck și Einstein
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realității care nu pot fi descrise de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale. Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață fără să accepte teoria cuantică. Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut valoarea Teoriei relativității. Planck și Einstein s-au cunoscut în 1909 și, deși erau oameni foarte diferiți, între ei s-a menținut o îndelungată relație de prietenie, motivată mai ales
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
altul, mai mult sau mai puțin instantaneu, fără ca obiectul să parcurgă spațiul dintre cele două poziții. Teoretic au fost inventate mai multe metode de teleportare (teleportare cu găuri în spațiu-timp, gaură de vierme), dar experimental au fost confirmate numai teleportarea cuantică și psihică. În prezent, teleportarea cuantică "exactă" este posibilă numai pentru fotoni și atomi. a "inexactă" (unde starea cuantică nu se păstrează), este posibilă prin codificarea informației despre object, transmiterea acestei informații în alt loc, de exemplu prin radio sau
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]