2,195 matches
-
limitele tale fizice și spirituale. Liniștea se lăsă din nou În aerul moale al Încăperii, cu pereți acoperiți de covoare persane. Nimeni nu mișcă și nimeni nu interveni cu vreun cuvânt. Așezat pe genunchi, cu spatele drept, Amir aștepta. Primul Cuceritor continuă: - Împreună cu cei o sută de războinici ai tăi, Între care se află cei mai buni arcași pe care i-am văzut până acum, vei porni pe Drumul Mătăsii. Vei primi ajutor și hrană pe teritoriile stăpânite de Hanatul Crimeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prisos de luptătorii Alani. Vei urma calea Persiei, prin Buhara și Samarkand. Vei trimite iscoade Înainte, mult Înainte, spre China. Vei Înainta până când iscoadele vor raporta că l-au văzut. Fiindcă nu ai de căutat decât un singur om. Primul Cuceritor se opri din nou, cu privirea ațintită asupra lui Amir. Acesta asculta fără tresărire, deși tulburarea din sufletul lui creștea. - Descrierea acelui om nu o vei ști decât tu. Atât. Este european. Înalt cu aproape un cap peste tine. Umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Poate lucrurile doar semănau cu ceea ce ar fi putut fi dacă era el. Dar semănau prea mult. Era vârsta lui. Era Înfățișarea lui. Era limba mongolă, pe care o Învățase de la el. Ce se Întâmpla, oare? - Acel om, continuă Primul Cuceritor, nu trebuie să ajungă la Istanbul. Nu trebuie să ajungă nici măcar la frontierele imperiului. El trebuie să fie ucis cât mai departe de noi. Despicat În bucăți, iar bucățile arse și aruncate În vânt. Trebuie ucis de la distanță, cu ajutorul arcașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Trebuie ucis de la distanță, cu ajutorul arcașilor. Cu cât te afli mai aproape de el, cu atât este mai periculos. Trebuie să mai știi un lucru. Cu mai bine de jumătate de an În urmă, am trimis spre el o sută de Cuceritori. Cei mai buni luptători ai ordinului nostru. Nu s-a mai Întors nici unul. Iscoade care au venit de pe Drumul Mătăsii ne-au adus de curând vești incredibile. Oamenii noștri s-au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au fost prinși În ambuscadă de un singur om. Unii au murit arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca să scoată săbiile. Alții au murit cu sabia În mână, fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca să scoată săbiile. Alții au murit cu sabia În mână, fără a se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc cu groază toți călătorii. Cuvintele Cuceritorului se opriră, dar murmurul lor nu Încetă În mintea lui Amir. Totul se Învălmășea. Luptătorul necunoscut, Înfruntarea din deșert, uciderea Cuceritorilor, toate erau fragmente dintr-o derulare imposibilă a evenimentelor. Așa ceva nu putea exista. Deși privirile Celor Patru spuneau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc cu groază toți călătorii. Cuvintele Cuceritorului se opriră, dar murmurul lor nu Încetă În mintea lui Amir. Totul se Învălmășea. Luptătorul necunoscut, Înfruntarea din deșert, uciderea Cuceritorilor, toate erau fragmente dintr-o derulare imposibilă a evenimentelor. Așa ceva nu putea exista. Deși privirile Celor Patru spuneau că totul e real. Târziu Își dădu seama că se aștepta un răspuns de la el. Se Înclină cu fruntea la pământ, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Așa ceva nu putea exista. Deși privirile Celor Patru spuneau că totul e real. Târziu Își dădu seama că se aștepta un răspuns de la el. Se Înclină cu fruntea la pământ, se ridică și spuse: - Voi pleca În căutarea lui. Primul Cuceritor Îl privi cu intensitate, ca și cum ar fi Încercat să-i citească gândurile. Amir nu clipi. Clarvăzătorul făcu din mână semnul plecării. Ajuns pe culoar, șeful tribului Bordjighin se sprijini de unul din stâlpii de susținere și privi, fără să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcea un rezumat. „Mesaj sosit de la Uzun Hassan. Iscoadele lui trimise departe spre Răsărit au Înregistrat un incident ciudat. Din spusele unor negustori, undeva la marginea de est a deșertului Gobi a avut loc o confruntare Între un grup de Cuceritori și un singur om. Nici un Cuceritor n-a rămas În viață. Bărbatul a fost văzut depășind În galop câteva caravane. Într-una din ele se afla iscoada Oilor Albe. Călătorul e tânăr, În jur de douăzeci de ani, și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Uzun Hassan. Iscoadele lui trimise departe spre Răsărit au Înregistrat un incident ciudat. Din spusele unor negustori, undeva la marginea de est a deșertului Gobi a avut loc o confruntare Între un grup de Cuceritori și un singur om. Nici un Cuceritor n-a rămas În viață. Bărbatul a fost văzut depășind În galop câteva caravane. Într-una din ele se afla iscoada Oilor Albe. Călătorul e tânăr, În jur de douăzeci de ani, și are ochi albaștri. Gonește ca un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au numeroși arcași.” Căpitanul Înfășură la loc sulul și Îl ascunse la piept. Era primul semn scris despre posibila Întoarcere a lui Ștefănel. Dar era, oare, Ștefănel? Și, dacă da, ar fi putut el, singur, să anihileze un atac al Cuceritorilor? Puteau fi toate acestea adevărate? Dacă erau adevărate, lucrurile nu se lămureau, ci se complicau. Cum ar fi putut afla Cuceritorii de Întoarcerea lui și de ce ar fi Încercat să-l asasineze? Ce se Întâmpla, oare, În acele depărtări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Ștefănel. Dar era, oare, Ștefănel? Și, dacă da, ar fi putut el, singur, să anihileze un atac al Cuceritorilor? Puteau fi toate acestea adevărate? Dacă erau adevărate, lucrurile nu se lămureau, ci se complicau. Cum ar fi putut afla Cuceritorii de Întoarcerea lui și de ce ar fi Încercat să-l asasineze? Ce se Întâmpla, oare, În acele depărtări În care creșteau prea multe taine? 21 septembrie 1475, Drumul Mătăsii, Între Urumqi și Samarkand Ștefănel observă călăreții În burnuzuri albe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimeni și se Îndepărtase de acel loc. Dar o asemenea Împrejurare nu se putea repeta. Dușmanii lui știau, de acum, că nu trebuie să se apropie și nici nu trebuie să se Încreadă În ceea ce văd. Cei o sută de Cuceritori văzuseră doar dunele Înalte ale unui deșert, deși locul acela era cu totul altceva. Cei care vor veni nu vor mai repeta greșeala. Avea să fie o luptă a inteligenței și a măștilor. O luptă pentru care Ștefănel era pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo nici o caravană nu văzuse călătorul pe care Îl căutau. Asta mai Însemna că acel călător avusese de parcurs o distanță uriașă, deci venea de undeva din estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Din vârful ei se deschidea o panoramă largă În direcția Urumqi, unul din punctele importante de negoț de pe Drumul Mătăsii. Dar, dacă acel călător s-ar fi postat acolo, ar fi putut fi văzut de iscoadele ce precedau Întotdeauna Înaintarea Cuceritorilor. Nu, nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă Într-un loc ascuns, În spatele stâncilor sau Într-o adâncitură a nisipului. Praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acel călător s-ar fi postat acolo, ar fi putut fi văzut de iscoadele ce precedau Întotdeauna Înaintarea Cuceritorilor. Nu, nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă Într-un loc ascuns, În spatele stâncilor sau Într-o adâncitură a nisipului. Praful de pușcă era o dovadă că și-a pregătit cu mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care, la sărbători, luminau cerul. Dar nu văzuse niciodată așa ceva. Chiar și cu ajutorul exploziilor și al fumului, luptătorul trebuise să lupte la sabie. Dar dispariția lui și lipsa oricăror urme de sânge dincolo de valea morții arătau că nu fusese atins. Cuceritorii erau călare, iar tăieturile veneau pieziș, majoritatea de la gât În jos. Deci necunoscutul era tot călare. Sărise peste cercul de flăcări și, la adăpostul fumului, masacrase tot ce Întâlnise. Dar aici se iveau două necunoscute. Forța și viteza. Ce tehnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să simtă mai bine ușoara adiere. Părea a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul necunoscut fusese ajutat de vânt. Deșertul Gobi era vestit prin ucigătoarele furtuni de nisip care Îngropaseră, odinioară, caravane Întregi. Și, Întâmplător, vântul bătuse În ziua aceea. Cuceritorii nu putuseră vedea nimic, fiindcă, asemeni adierii care bătea chiar atunci, direcția vântului fusese de la est la vest. Nisipul le intrase În ochi. Dar asta nu explica viteza incredibilă cu care se mișcase luptătorul. La capătul văii, șeful Bordjighin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochi albaștri, pictat parcă la repezeală, Într-o seară sau Într-o noapte, undeva pe malul unei mări? Amir privi Încă o dată detaliile picturii. Poate chipul era al străinului pe care Îl căuta. Al străinului care ucisese o sută de Cuceritori și apoi dispăruse. Poate. Dar ceva din acel tablou era absolut real. Ceva ce văzuse deja, cu puțin timp Înainte, În ziua În care fusese chemat În Încăperea În care se aflau Cei Patru Cuceritori. Sabia. Pe peretele dinspre Mecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ucisese o sută de Cuceritori și apoi dispăruse. Poate. Dar ceva din acel tablou era absolut real. Ceva ce văzuse deja, cu puțin timp Înainte, În ziua În care fusese chemat În Încăperea În care se aflau Cei Patru Cuceritori. Sabia. Pe peretele dinspre Mecca se afla sabia Cuceritorilor. Era aceeași cu sabia din tablou. Un iatagan uriaș, cu mâner de aur și cu garda Împodobită cu perle. Iar perlele conturau semnul șarpelui și al săgeții. Așadar, profeția lui Nogodar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Poate. Dar ceva din acel tablou era absolut real. Ceva ce văzuse deja, cu puțin timp Înainte, În ziua În care fusese chemat În Încăperea În care se aflau Cei Patru Cuceritori. Sabia. Pe peretele dinspre Mecca se afla sabia Cuceritorilor. Era aceeași cu sabia din tablou. Un iatagan uriaș, cu mâner de aur și cu garda Împodobită cu perle. Iar perlele conturau semnul șarpelui și al săgeții. Așadar, profeția lui Nogodar Începea să se adeverească. Sabia exista. La fel Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aceeași cu sabia din tablou. Un iatagan uriaș, cu mâner de aur și cu garda Împodobită cu perle. Iar perlele conturau semnul șarpelui și al săgeții. Așadar, profeția lui Nogodar Începea să se adeverească. Sabia exista. La fel Cei Patru Cuceritori. Iar acum apăruse acel tânăr cu ochi albaștri care era cea mai mare amenințare asupra Celor Patru. El, Amir, fusese trimis să-l ucidă. De ce? Răspunsul se afla acolo, În vechiul mausoleu de la Samarkand. Se afla acolo demult. Fiindcă acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mare amenințare asupra Celor Patru. El, Amir, fusese trimis să-l ucidă. De ce? Răspunsul se afla acolo, În vechiul mausoleu de la Samarkand. Se afla acolo demult. Fiindcă acel tânăr avea darul clarviziunii și fiindcă va ajunge să poarte sabia Cuceritorilor. Va ajunge noul Conducător. Toate acestea nu se Întâmplaseră Încă, dar Începeau să se Întâmple. Amir așeză la loc sulul, Închise cuferele și privi În jur. Nimic nu părea schimbat. Și totuși, cineva venea zilnic acolo și menținea torțele aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui de sânge e În viață, că a revenit În acele locuri și că, așa cum spusese la plecare, se vor revedea. Marea taină rămânea, deocamdată, nedezlegată. Era el, Anda, omul din portret ? Era el oare cel pe care Îl căutaseră Cuceritorii, pe care Îl căutau chiar atunci luptătorii Oilor Albe și pe care trebuiau să-l ucidă războinicii Bordjighin? Indiferent dacă răspunsul era da sau nu, se Îndrepta el, oare, spre Apus? Amir puse pumnalul Înapoi În teacă și teaca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană ezită o clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan a pierdut urma călătorului necunoscut undeva Între Urumqi și Samarkand. Călăreții Oilor Albe au scotocit toate caravanele. Nimic. Partea bună a veștii este că nici Cuceritorii n-au reușit să-l găsească. Grupul de luptători mongoli a ajuns până la deșertul Gobi și apoi s-a Întors spre Samarkand. În cel mult două săptămâni cred că vor sosi Înapoi la Istanbul. - Ciudat... spuse voievodul. Nu Înțeleg nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]