1,631 matches
-
că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul cu Sfinți, ținută de o cucoană aprigă, nevastă de preot și pricepută În ale gospodăriei și bunelor maniere. Bunica cea bună petrecuse un an de zile În acea școală de domnișoare din familii bune ce funcționa Între zidurile ca de cetate ale unei mănăstiri de maici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îmi imaginam sărbătorirea Zilei Naționale a României la oraș, ca fiind așa cum o descrie Ion Luca Caragiale în schița sa 10 mai, adică o zi veselă, plină de soare și oameni cu zâmbetul pe față, pomi în floare, defilare, cai, cucoane măscuite, domni cu țilindru pe cap și halba-n mână ciocnind în sănătatea patriei, gânduri de mai bine, înghesuială pe bulivar, pițipoance, înjurături, birjar, politicieni, curve, hoți de buzunare, Ghiță cu trăsura, aoleu bătătura... A trebuit să mai cresc un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la Dancul ca să mă grijască, dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”. Și Stanca mai pretinde ca „părintele... Ioanichie... să dea 4 lei la Fotoaie și 4 lei la Răducănița cucoana Nastasiica”. Hâtră Stanca ta, fiule. Ca toți țiganii, părinte. Care femeie ar fi putut spune: „dar bărbatul mieu să n-aibă treabă la casă și la dugheană, ci numai la așternutul mieu”? Doar nu te-ai fi așteptat să spună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai tare pedala. Să n-aud că și doctorul... O fi cumva și doctorul Marga vreun Margulis sau Maimonides? Câți or mai fi, câți? De ce nume românizate, cucoană, de ce? De ce nu scot ăștia puțica la vedere, să-i recunoaștem, o întreb pe leșinată. Vai, tovarășe Toma, cum vorbiți tov Toma? Doar știți, la noi, sexualitatea este atât de, atât de... Nu de sexualitate e vorba, madam, nu fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dar nu-mi amintesc, nu, nu cred că am văzut-o. — Ei, a fost, cândva, scurt timp. Nu mai e, de mulți ani. Eu am cunoscut-o când lucra la radio. Nu te mai suci, frate, ce dracu’... fac haz cucoanele. Parc-ai fi un adolescent! Uite, îți dau toate informațiile, numai să stai cuminte. O cafenea selectă, ce naiba... mai e și pustiu, în seara asta, ne facem de râs. — Promit, promit, tovarășe Gafton, promit. Am înțepenit, gata. Ascult, atât, ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o binefacere. Domnul Gafton se ridicase în picioare. În costum alb, cu părul și mustața albe, perfecte, înlocuia un distins epicureu, de o sceptică și blândă înțelepciune. Ca să vezi, ca să vezi: înlocuitorul Marcel, de necrezut! — Hai să mergem, e târziu. Cucoana Veturia nu suportă s-o las multă vreme singură. Se încurcaseră unul pe altul în ușa rotitoare. Gafton dădu un pas înapoi, se opri, puse mâna sa mare și palidă pe umărul rătăcitului. — Emilia e un dar, băiatule. Replica naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întâmpla de obicei, Julia reușea să-l facă să-i ciugulească din palmă) din magazinul frecventat de bogătașii New York-ului. Când au intrat în lift și dădeau să apese pe buton, o femeie cu vârstă incertă li s-a alăturat. Cucoana ar fi putut să aibă între patruzeci și cinci și șaizeci și cinci de ani, dar un lucru era sigur: își făcuse un lifting sau chiar două. A coborât la primul etaj și abia dacă s-au închis ușile că Julia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la ochiul ăsta? Știi câți bani am dat prin spitale? Pasagerii dau din cap cu reproș civic: așa e unii, critică bătrânii, da pe ei nu se vede! Aoleu da’ ce mă doare unde m-ai lovit! Aoleu, aleo! Scuze, cucoană, scuze!, se precipită posibilul gardian public, speriat de revolta populară care se înfiripă împotriva lui. Și nici ochelarii nu-mi mai stau pe nas cum trebuie. De unde mai găsesc eu acuma rame din astea speciale, pentru lentile groase? Zi, domle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
posibilul gardian public, speriat de revolta populară care se înfiripă împotriva lui. Și nici ochelarii nu-mi mai stau pe nas cum trebuie. De unde mai găsesc eu acuma rame din astea speciale, pentru lentile groase? Zi, domle, de unde? Da’ hai, cucoană, că doar te-am atins puțin cu cotul Puțin? Așa crezi tu, că e puțin? Uite ce coate groase ai! Și dacă vrei să știi, m-ai lovit peste ureche! Aoleo ce mă doare urechea! Aoleo! Atacatorul coboară la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi rușine! De când ați intrat în casa mea mi-am pierdut liniștea. Vă sculați cu noaptea-n cap, consumați o grămadă de apă, nu mâncați decât pește și acuma trântiți și ușa?! Vreau să plecați! Imediat să plecați! - Bine cucoană, plecăm! Da’ ne vrem banii înapoi, că nu ai respectat înțelegerea. Gâfâie, se înroșește, se înverzește: - Bine, o să vă dau banii, doar să scap de voi! C XIV De multe ori Cosmin o visa pe Sabina. N-avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de arhanghelul Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i cugetătorului raționalist că, de la Revoluție, dăduseră faliment câteva jocuri piramidale. - Din cauză că nu s-au făcut calcule probabilistice înainte și pentru că s-a băgat mâna în bani. Stoica n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
telefon de la o voce groasă: - Spune sincer, chiar e calorifer, sau e vorba de iarbă? - Nu, domle, ce iarbă!? - Bine, dacă îl lași la șapte milioane, te scap de el. - Nici vorbă! După câteva zeci de apeluri, se decide o cucoană. Oricum, a trebuit să-l las la zece milioane - cam o treime din prețul lui real. Sabina primește un telefon de la Arthur, un misionar baptist olandez. Corespondează de multă vreme cu el. Are cam șaizeci de ani și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum o faci. Metoda optimă este una singură, cea venită de la centru. Aceasta este metoda α. Uneori se tolerează și metoda β ori γ, la mica înțelegere cu metodistul de sector. Metodistul pe sectorul 4 la limba engleză era o cucoană răvășită de bigudiuri, cu fuste strâmte pe funduțul ei rotofei. Ca să te lase să aplici metodele β și γ, accepta chiar și parfumuri, cercei, broșe. O tipă pe cinste. Liceul aduna progeniturile care nu intraseră la școli mai înalte. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar eu acum am făcut rost de camion. Pfiii, dacă m-ați fi anunțat măcar cu o săptămână înainte! Am continuat să negociem mai mult de o oră, până când șoferul, văzând că o dau cotită, și-a pierdut răbdarea: hai, cucoană, să mergem, nu vezi că nu vrea nici mort? Ăsta a fost primul avertisment pentru Sabina. A încercat să pluseze. Era septembrie, fusesem chemat la liceu. A sunat la secretariat și le-a spus că profesorul Leonard Tupilat are catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțelegea bine, fiindcă îi dădea întotdeauna câte ceva și stăteau de vorbă. O întâlnise pe-o cărare venind de la piață încărcată cu multe plase. Stând să se odihnească, Prințesa a ajuns-o din urmă și i-a spus: — V-ajut eu, cucoană, săru’ mâna! Îmi dați și mie ce vă lasă inima. Unde stați? — În blocul acela. la-le tu pe-astea, dacă vrei să mă ajuți. Prințesa a luat o plasă într-o mână, cealată în altă mână și-a urcat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mă ajuți. Prințesa a luat o plasă într-o mână, cealată în altă mână și-a urcat cu doamna până la etajul trei. Când a ajuns la ușa apartamentului respectiv, doamna i-a spus: — Aici locuiesc, dându-i câțiva bănuți. — Săru-mâna, cucoană, a salutat-o Prințesa care învățase și cum să se poarte cu oamenii. Să fie de sănătatea matale. Prințesa când mergea prin acel cartier, mai trecea și pe la acea doamnă. Într-una din zile, a sunat la ușa apartamentului, a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
scaun puțin că mai am ceva de făcut la bucătărie. Aoleu! Nu mai am roșii, a spus ea îngrijorată după un timp. Am crezut că mai sunt și trebuie să pun în mâncare. Dați-mi bani că vă cumpăr eu,cucoană. Doamna s-a gândit:” Îi dau banii și n-o mai văd nici cu bani nici cu roșii, deși mi se pare o țigăncușă de treabă.După înfățișare n-ai zice că-i țigancă.O trimit să-mi cumpere. Ce-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aprozarul din vale. Prințesa a luat banii și o pungă, s-a dus a cumpărat un kilogram de roșii și-a adus restul de bani. Doamna a fost încântată de comportarea ei. — Oprește-ți tu restul. — Să-ți ajute Dumnezeu, cucoană. — Cum te cheamă pe tine? — Prințesa. — Ooo! Ce nume interesant! — A cui ești tu? — A lui Ismail Ciurdaru. A!voi sunteți cei de la marginea orașului. — Da. Tu nu semeni cu ei, parcă n-ai fi fata lor, parcă nu ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să mănânce ce-avea la îndemână. Prințesa nu mai era rușinoasa de acum câțiva ani. S-a așezat și-a început să mănânce cu poftă în timp ce doamna o privea râzând. După ce a terminat de mâncat s-a ridicat. — Săru’ mâna cucoană! Să fie pomana matale. Doamna i-a făcut un pachețel cu de toate, i l-a pus în trăistuță. — Să mai vii pe al mine că văd că ești o țigăncușă de treabă. — Săru’ mâna, a salutat prințesa și a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
toate, i l-a pus în trăistuță. — Să mai vii pe al mine că văd că ești o țigăncușă de treabă. — Săru’ mâna, a salutat prințesa și a plecat. Întorcându-se acasă, Prințesa s-a gândit la ce-i spusese cucoana, cum că ea n-ar fi țigancă. „Are dreptate cucoana, că eu nu sunt țigancă. Își amintea cum cu ani în urmă fugise de-acasă c-o bătuse mamă-sa vitregă, că a găsit-o pe drum Rusalda și cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe al mine că văd că ești o țigăncușă de treabă. — Săru’ mâna, a salutat prințesa și a plecat. Întorcându-se acasă, Prințesa s-a gândit la ce-i spusese cucoana, cum că ea n-ar fi țigancă. „Are dreptate cucoana, că eu nu sunt țigancă. Își amintea cum cu ani în urmă fugise de-acasă c-o bătuse mamă-sa vitregă, că a găsit-o pe drum Rusalda și cu Ismail și-au luat-o cu ei, dar nu sunt
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fata lor, căci cu forța nu se poate face nimic, mai ales în cazuri de adopție, dacă vrei să meargă totul bine și să nu ai după un timp neplăceri. Într-o duminică, a bătut la ușă Prințesa. — Săru’ mâna, cucoană! Am venit să-mi mai dați și mie ce vă lasă inima, Dumnezău să... — Bine c-ai venit. Intră înăuntru, că este acasă și soțul meu. O să-l cunoști și pe el, o întrerupe doamna Stamate. Prințesa rămâne descumpănită auzind
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
De ce să rămân, boierule? — Să mergi la școală, să înveți carte cum învață toți copiii, că și așa un an ai pierdut. — Trebuia să fi mers de anul trecut când aveai șapte ani, intervine Zina Stamate. — Ce fac fără ei, cucoană? Unde să rămân? întreabă Prințesa nedumerită și oarecum îngrijorată. — La noi, răspund doamna și domnul Stamate. Prințesa stă gânditoare, neștiind ce să spună. Avem școală aici în cartier. Te-am înscrie în clasa I, ți-am cumpăra uniformă, cărți, caiete
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de ciorba de urzici, lobodă și dragavei și de mersul desculță prin livezi ca să le culeg cu Izaura, Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin și Păun pleacă. Cu copii din cartier mă voi juca. Or vrea să se joace cu mine? Se vor uita urât la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
urât la început, dar am să mă port frumos cu ei până ne împrietenim. Va fi greu să învăț? Ce dacă va fi greu că voi avea uniformă frumoasă și fundițe în păr cum am văzut la fetele de școală. Cucoana mă va îmbrăca frumos, dar numi va părea rău după fustele de țigancă? Tocmai acum să renunț la fusta cu maci roșii care-mi place atât de mult? Renunț, ca să nu-mi mai spună „cioară”, „pirandă”, dar-ar boala-n
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]