2,007 matches
-
tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă blânda rugă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris. Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă cum cugeta o liră Eternele-i armonii... Ș-acele cânturi pline De-amor, de inspirare, le îndreptai la mine Și ani urmat cântării... ființa mea apare Ș-aruncă umbra-i tristă pe fruntea ta cea mare. Gîndrile-ți mărețe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adie în ceru-i înflorit, Ascultă blânda rugă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris. Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă cum cugeta o liră Eternele-i armonii... Ș-acele cânturi pline De-amor, de inspirare, le îndreptai la mine Și ani urmat cântării... ființa mea apare Ș-aruncă umbra-i tristă pe fruntea ta cea mare. Gîndrile-ți mărețe în gândul meu cuprind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în] mine, pentru că sufletul mieu propriu numai cu sufletul mieu propriu poate vorbi... dar e dumnezeiesc, fiind[că] ți-l gândești, e suflet în lira mea, fiindcă mi-l gândesc. (D-acolo se poate scuza și respectarea relicvielor, ți le cugeți sfinte și sunt sfinte). Tu m-ai iubit, dulce înger... O, lira mea, numai tu mi-ai rămas... Sufletul ei s-a dus, te-i fi dus după ea, sufletul lirei mele, sufletul... (încearcă lira, scoate sunete) Nu! Du-te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața lui pierdută s-o sfarme, s-o scurteze; Î van el cată pacea ce n-avu niciodată, De lume, de-a ei visuri gîndirea-i subjugată; Lumești gândiri într-alt chip împlu sufletul său, El cugetă la toate, ci nu la Dumnezeu... Retrage-te-ntre arbori, cu el, am să vorbesc... (intră în mijlocul scenei) [SCENA II] [MAGUL, CĂLUGĂRUL] C[ĂLUGĂRUL] A! iată și moșneagul cu chipul pustnicesc. Ce mai faci tu, părinte*? Iar ai venit la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie-atunci? Chipul [cum] nebunia cea dulce m-a cuprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins. Sunt fericit și iată ce-am căutat în lume. M[AGUL] Tu fericit? Dai stării-ți a fericirei nume? CĂL[UGĂRUL] Tu cugeți. Cugetarea-ți cu raze reci pătrunde, Lovește chipul dulce și vrea să îl confunde Cu locul de-unde iese... cu norii și cu luna. Dar eu? Eu nu sunt astfel. Alung întotdeauna Gândirea. Fie-un basmu... numai fie frumos Înger
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
băiat... ce știam eu?... O ridicam și ea-și lipea gurița ei cea mică de gura icoanei.. Și azi?... O! de-aș putea-o rumpe din inima mea... rumpe cu inimă cu tot. D[OCTORUL] Acest amor e criminal de cugeți astfel, amicul meu... Lui Dumnezeu nu trebuie să-i ceri cont de ceea ce face... îi lipsește un înger și ți-l recrutează dintre verginele pământului... Arată-te cel puțin demn de-a-l fi putut poseda... Ș-apoi este ea a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumina focului, să citesc povești bătrâne și să-mi adorm mintea mea de copil nebun cu istoriile cronicelor colbăite ale tată-meu... Vezi tu... acea viață mi-ar plăcea... Aceste visuri cari fierb în capul meu cel mic... le poate cugeta o femeie... un înger, ba! De-aceea eu vreau să fiu mai bine o copilă nebună, visătoare, de nimica, cum sunt... decât un înger condamnat la fericire... când mie-mi place durerea... de n-o am, mi-o fac acea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văd risipite în dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea. ) SCENA I HISTRIO (în haine învechite și proaste stă în picioare lângă ușă, cugetă câtva și declamă) Cu plânsul meu ei nu pot nimica ca să aibă - Nu-s eu regele însuși? Sărmane Lear, teme-te de însuși lacrimele tale, ele vor escita prepusuri, ele se vor esplica rău; vrei tu să-ți aperi lacrimele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dă-i Doamne bine! (merge la cămin) Bietul băiat, era așa de plin de ger... să-i fac o ceașcă de cafea. Lemnele nu-s bune, ard prea iute... de n-o veni în grabă iar se răcește în casă! (cugetînd) Iarăși pui pe un amic în numărul celor pierduți... da, da! Ei se veștezesc ca cununa gloriei... puțin aer contrariu, și haida! a zburat tot cuibul. Le-aș pune prinzători acestor paseri, nu spre a-i întemnița, ci spre a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
da, ciorapii, pantofii și pana. Ah! pentru toată viața aș vrea să-l văd! Dară mă simt prea slab și turburarea de astăzi și-așa a fost prea mare. (strigă din ușă) Lizetto, vin pîn' la mine!... Fără să mă cuget mult, parcă-l văd cum avansează cu sprinceana încruntată: "A fi sau a nu fi, asta-i între-barea... daca e mai nobil a răbda în sufletul său toate săgețile, toate loviturile unui destin turbat, sau de-a se arma în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericirea altora s-o-ntemeiezi. (perdeua cade) {EminescuOpVIII 476} [TORQUATO TASSO (v. 1-19) de Goethe] 2259 [PRINCESA] Tu mă privești zâmbind, Eleonoro, Apoi privești la tine, zâmbești iar. Ce ai tu? Fă să știe și-o amică. Tu pari că cugeți, însă pari ferice. [ELEONORA] O da, princesă, cu plăcere văd Cum suntem rustic noi împodobite: Părem mult fericite păstorițe, C-a fericiților ni-i ocuparea, Făcem cununi. Aceasta cu flori varii S-îmflă din ce în ce sub mâna mea, Iar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
puternică legătură de înrudire raportul de pace și prieteșug convenit cu împăratul. Războaiele și succesele lui Sfentislav contra romeilor și tratările de învoială cu ei. Despotul Mihail, fiul regelui Constantin Tichus, nenorocit în prima lui pețire înarmată pentru coroana Bulgariei, cugeta ca în contra voinței împăratului, căruia îi jurase credință, să răstoarne din nou și cu puterea guvernul din patria sa, și pentru acest scop alese calea îndoită a căsătoriei și a invaziei înarmate. În privirea întîia el, după ce murise de mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sensualizarea imaginelor poetului. Docamdată ea ni se arată așadar ca material când pe care omul trebuie a și-l supune și a-l face (semn) mediu (Zeichen) al ideei. Cât de puțin cuget într-adevăr, adică cuprinde natura lucrurilor în cugete omul, întru cât e ființă cugetătoare, ci îi sânt necesarii spre aceea lunga e ostenitoarea laboare a cugetărei și educațiunea culturei ștințifice, tot așa de puțin e în stare și o individualitate, fie cea mai dotată, cea mai bine făcută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
emerita sa edițiune nouă a Poeticei vrea să șteargă din ea ca neautentice locurile citate mai sus, pentru că, după cum crede el, aci ar fi vorba numai de materia imitandi, vocea însă e instrumentum imitationis, nu materia. Aristotel însă (concepe) își cugetă tocmai vocea ca material al actorului, precum tot în acel sens pricepe colorile de material al pictorului. Și Stahr s-a declarat cu drept cuvânt contra concepțiunei lui Ritter în dejudicarea nouăi edițiuni. (... ). Compară încă ed. Muller în opul citat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
manc Cum că Plato esilează și pe actori din statul său atârnă mai mult de apatia ce o are el contra tuturor artelor imitătoare, cari contrazic caracterul circumspect și aprind pe cel iritabil. Din punt de vedere pedagogic însă Plato cugetă o reprezintare (Darstellung) de pernicioasă, pentru că ar putea duce la o totală (preschimbare) alterare a modului de-a cugeta, căci cine ar imita ce-i rău și nedemn s-ar înrăutăți și el. De aceea esilează Plato din statul său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el contra tuturor artelor imitătoare, cari contrazic caracterul circumspect și aprind pe cel iritabil. Din punt de vedere pedagogic însă Plato cugetă o reprezintare (Darstellung) de pernicioasă, pentru că ar putea duce la o totală (preschimbare) alterare a modului de-a cugeta, căci cine ar imita ce-i rău și nedemn s-ar înrăutăți și el. De aceea esilează Plato din statul său, (însă) deși tot foarte consecințe și pe poeți, anume pe cei dramatici. Compară De republ., 10, pag. 595. El
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
falsă prin deasa reprezintare a tipurilor dramatice în care predomnește elementul retoric și să se facă, mulțumit de succesele câștigate repede, incapabil Acest defect este tocmai umanul ce i se-ntîmplă poetului. Lessing zice în precuvântarea Dramaturgiei sale: Actorul trebuie să cugete pretotindenea ca poetul, el trebuie să cugete chiar în locul poetului, acolo unde acestuia i s-a-ntîmplat ceva uman". {EminescuOpXIV 240} de-a mai reprezinta caractere pe deplin vii și omenești cu totului tot. De neputința de-a crea oameni reali bolesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care predomnește elementul retoric și să se facă, mulțumit de succesele câștigate repede, incapabil Acest defect este tocmai umanul ce i se-ntîmplă poetului. Lessing zice în precuvântarea Dramaturgiei sale: Actorul trebuie să cugete pretotindenea ca poetul, el trebuie să cugete chiar în locul poetului, acolo unde acestuia i s-a-ntîmplat ceva uman". {EminescuOpXIV 240} de-a mai reprezinta caractere pe deplin vii și omenești cu totului tot. De neputința de-a crea oameni reali bolesc cu deosebire cei mai mulți poeți moderni în dramele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aparința lor, pentru că publicul trebuie educat anume spre-a le înțelege. Artistul are așadar adeseori să-și elupte valoarea sa, și adeseaori stă profunditatea opcrei sale în (proporțiune opusă) disproporțiune cu impresiunile ce face la aparițiunea sa. Numai cei ce cugetă asemenea lui, cei înrudiți lui prin simț, și cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-a trebuit să confirme posteritatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și contrase în simplitatea cugetărei legea ce se manifestase în aceste creațiuni superbe. În timpul nostru, în care nu se mai dă în neci un ram de activitate artistică o acțiune (Schaffen) cum am zice naivă, pentru că antiteza gigantică dintre a cugeta și a fi, dintre simțamînt și reflecțiune a irupt în toate sferele vieței, în timpii noștri critica pășește la moment pe urmele artei, pentru că artea nu trebuie să-și mai trăiască traiul și să aștepte o reformă a totalităței sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
regiunea artei adevărate; pentru că ideea unui teatru local și a unei comice locale contrazice cu desăvârșire ființei artei dramatice, care arte, aducând la reprezintare opere poetice ale națiunei sale sau ale națiunilor spiritualminte cumnate cu a ei, nu poate fi cugetată decât sub forma unui teatru național. Spiritele locale sunt esilate din teatrul național, cum și din espresiunea cultă a scrierei și a tonului (vorbei), spirite pe care nu le-a muiat spiritul general al națiunei și nu l[e]-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acesta și pericolele sale, întru cât adică artistul se întărește în acest stadiu la un moment pe o treaptă mai înaltă. Puind ființa acestei trepte într-aceea că reprezintatorul, desfăcîndu-se de nemijlocirea simțirei, lucrează întru dominarea asupra afectului și concepe cugetând materia poetică, n-am încă necidecum garanția ca organismul unui caracter, lucrat până-n nervii săi cei mai fini, capătă într-adevăr printr-asta aparința unei opere (izvorîte) răsărite liber din fantazie. Daca însă asta nu se-ntîmplă, daca conștiința și reprezintarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au produs și le produc încă damele, Bethman, Sophia Schroder, A. Crelinger, Schroder-Devrient, Mars și Rachel, se bazează pe aceea că în ele momentele simțirei și a reflexiunei se pătrund reciproc într-adevăr, căci fără această pătrundere nu se pot cugeta efectele artistice supreme dar cum că această unitate stă în cea mai mare parte afară de conștiința artistei, ad[ică] astfel că ea nu-și are conștiința coprinde întregi a mijlocirilor ei. Prin domnirea liberă asupra mijloacelor lor, care e-ntotdeauna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari el a organizat viața toată. Mijloacele naturale și înrudirea spirituală pe care artistul o aduce cu sine nu arareori decid asupra unuia sau a celuilalt mod de reprezintare. Câți artiști creatorii, atâtea diferite realizări ale caracterului poetic se pot cugeta, cari cu toate astea totuși să fie poetice; căci fiecare pătrunde viața caracterului din puntul său de vedere și-și împacă natura sa cu obiectivitatea personalității poetice. Fiecare artist într-adevăr mare va pune de-aceea fețe oarecari într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale, adică după ce a fost făcut capabil de-a fi o copie (Abbild) a spiritului, vine și cealaltă cerință, mai adâncă, aceea de-a revela conținutul ce-l poartă (duce) tonul în sine, însă în sensul în care a fost cugetat acel conținut (Inhalt). Asta însă e cu putință numai prin aceea că tonul ia coloarea spirituală prin care coprinsul celor grăite ajunge la urechea auzitorului cu sensul său cel adevărat, spre a fi primit și simțit ca atare. Numai spiritul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]