1,813 matches
-
aprinsele ruguri. Terra: 51 Iar ai plecat... Te caut pe orbește Nu te găsesc și simt că spaima-mi crește Din dulce somn înrourată m-am trezit Iubitul meu, iarăși m-ai părăsit? Creatorul : 52 -Chemarea ta-i în așteptare cuibărită Fără să știi că ești atât de mult iubită Înlănțuie-mă cu brațele pe după gât Și lasă-mă prelung să te sărut! Terra: 53 -O ploaie-mi ești! Pe fierbințeală când Te dezlănțui, Tu Iubite, rând pe rând În mine
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
iubita Mea Când Eu străbat-noptări și cețuri dese S-ajung la tine, pe covoarele-ți alese! 62 E iarba asta îmbietoare o minune sfântă E darul meu, cerescul dar de nuntă Și văd cum în mătasea de smarald Se vor cuibări: odor și drag cu drag. Terra: 63 -Iubite! ascultă seara-n concert privighetori Stârnite blând de aștrii Tăi strălucitori Și triluri felurite curg, -auzi cum sună În pliscurile lor urarea: "noapte bună". *** 64 Și milioanele de ani trecură-n desfătare
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
pe care o treci de fiecare dată cu cerul pe umeri ca un melc. Te sculptezi în stâncă și te așezi coloană înaltă prin care au urcat strămoșii. Cel mai friguros anotimp din trup te cheamă să aprinzi focul apoi cuibărești în casa sufletului până nu mai respiri, pănă nu mai respir. Referință Bibliografică: Chiar și abisul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1215, Anul IV, 29 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
CHIAR ŞI ABISUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348008_a_349337]
-
se dezmințeau de romanele fluviu iar bărcile ticsite cu opinii își trânteau țărmurile de malurile nesăbuinței în reproș printre noi ura era o formă de iubire curajoasă ce proteja hotarele conștiinței de atacurile subliminale ca un grănicer înrăit impulsurile se cuibăreau în zădărnicie lumea naufragia peste liniște si se-nfrigura ca un moment dintr-o reculegere Referință Bibliografică: JONGLÂND...GOLUL DE PRIN PALME / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
JONGLÂND...GOLUL DE PRIN PALME de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347329_a_348658]
-
Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceți?... Cum îți permiți dumneata să vii în biroul meu, la mine acasă, și să mă întrebi așa ceva?” Scena aceasta Marin Preda o povestea prietenilor cu mândrie, dar în sufletul lui se cuibărea neliniștea. Dupa aceasta scenă Preda a fost invitat în URSS la un simpozion, dar a refuzat vizita. Îi era frică de o iradiere sau alceva de genul ăsta. Altădată a primit un mesaj telefonic de tipul: ,,Te-ai trezit și
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
să strecoare printre buze, cuvânt după cuvânt după I.P.S. Ierarh, rugăciunea de sfârșit al acestui botez, ce parcă se răsfrângea peste valurile ei și se pierdea în ecou, în ochii de taină și de veghe al pădurii de pe celălalt mal, cuibărindu-se cred, în sânul insulelei pentru a șopti-o pământului în fiecare dimineață la răsărit de soare. „Cred într - Uunul Dumnezeu, Tatșl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul domn Iisus hristos
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
așezat pe amândouă femeile alături. Se întâlniseră pe platforma metroului la Paris și întâlnirea le-a fost fatală. Din prima zi. Destinul planează asupra noastră, coboară în metrou, urcă în navele ce explorează Cosmosul, vine după tine în casă, se cuibărește în colțul unde te simți mai în siguranță decât în orice alt loc și concepe, combină, urzește fără de ursitoare, fără să te întrebe dacă-l vrei ori nu. Spre acea masă, ochiul meu privește cele trei generații. Chipul celui vârstnic
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
seară și apele verzi / tresăltau deodată cu cerul”, “Dimineața miroase a măr fermecat / și a libelulă hrănită cu smirn : Constantin Trandafir <ctrandafir 10@yahoo.com>ă”, poezia “Reduta” (pag. 42) ar trebui citată toată, penrtu că în ea s-a cuibărit arta poetică a poetei ! “Vrei să găsești îngerul verde “ - iată o culoare care apare obsedantă în poemele autoarei, și bine face, pentru că verdele este culoarea eternității. Și îi mai plac culorile roșu și galben ( Gauguin ). “Ia-mă la braț și
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUB GERUL AMINTIRILOR Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Timid pe ramuri de gând Închide ochii și învață să privești. Sunt eu - cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
cânt o stea ce miroase a tine. Deschide-ți sufletul frumos Și lasă iernile să intre, Rănit de dor un albatros Se ascunde între cuvinte 05-02-12 Timid pe ramuri de gând Închide ochii și învață să privești. Sunt eu cel cuibărit sub pleoapa ta. Privirea ta e cheia care mă închide în cușca inimii tale. Mă așez timid pe ramura unui gând al tău, și mă rog să nu mă trimiți afară, unde viscolul gândurilor deschide cremenea și-nlăcrimează ochii sclipitori
SUB GERUL AMINTIRILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346806_a_348135]
-
nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă a-nceput totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
iubirii! Lumea mea Lumea din care vin eu e lumea iubirii. Ea are o strălucire orbitoare. Poate de aceea venirea mea te-a amețit! Întinde, mâna spre aripa ce-mi crește când sunt în preajma ta și vei simți un porumbel cuibărindu-se la pieptul tău. Nu, iubirea n-a murit! Nu, iubirea n-a murit! Semnele ei sunt peste tot, mâna întinsă orbului și țipătul pescărușului, crinul suind pe raza lui, parfumul veșniciei teiului, și ruga-aprinsă-a schitului. Nu, iubirea n-a
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
repede somnul odihnitor după o zi atât de plină în evenimente. Și când te gândești că era abia prima zi și mai urmau încă unsprezece... Amândouă reconfortate de apa dușului, au comentat câteva clipe seara din grădină apoi s-au cuibărit în pat. Cristina abia aștepta să adoarmă Ana să părăsească camera pentru a se întâlni cu George așa cum i-a promis când acesta i-a spus că o așteaptă maximum o jumătate de oră în fața hotelului, apoi pleacă să se
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între perne ca o căprioară. Au trecut trei luni de cînd a murit Caiafa, zice Mancuse; și îmi lipsește, zău că îmi lipsește. Oftează, apoi: da' de nevastă-sa ce să mai zic; femeie tînără, rămasă văduvă. Apoi rîde. Nenorocitul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
din acest grupaj autumnal de debut din ”Colocviile Literare”. Anida mi-am adunat primăverile în păr și am alergat înaintea ta să-mi prinzi tremurul din gene cu buzele fremătând de așteptare * - ai gustul dimineților somnoroase Anida - și m-am cuibărit pe ramul tău înflorit să-mi adorm dorul de tine aripa ta frântă cu aripa mea rănită * au adunat un zbor uitat într-o toamnă fără ploi - te iubesc Anida - vântul și-a întins năframele cenușii peste glasul tău * și
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
aripi de ceară”, „Era seară și apele verzi/ tresăltau deodată cu cerul”, „Dimineața miroase a măr fermecat/ și a libelulă hrănită cu smirn: Constantin Trandafir ă”, poezia „Reduta” (pag. 42) ar trebui citată toată, penrtu că în ea s-a cuibărit arta poetică a poetei! „Vrei să găsești îngerul verde” - iată o culoare care apare obsedantă în poemele autoarei, și bine face, pentru că verdele este culoarea eternității. Și îi mai plac culorile roșu și galben ( Gauguin). „Ia-mă la braț și
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
boussole ( ... A avut lumea la picioare, dar nu și puterea de a vedea alt capăt vieții decât suicidul. Dincolo însă de feluritele dogme concepute precar, dar și de micimea acestei lumi etern trecătoare sau de îngerii deloc sublimi ai întunericului cuibăriți între cutele adânci ale unei inimi aruncate până la limita suportabilității ei în haosul durerii și al plânsului înăbușit, un spirit veșnic călător printre nemișcatele lumi astrale și însingurat va rămâne pentru totdeauna să bată cu oarece urmă de speranță de
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu brațele, sărutându-i gâtul. - Mmmm! Dalia se întoarse lasciv către el și îl îmbrățișă. Era frumoasă în lumina lunii, mai ales când zâmbea. În obraji, două gropițe se cuibăreau obraznic, dându-i un aer adolescentin. Ștefan nu rezistă tentației, își lipi buzele de ale ei, așteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Ușor, ușor gura
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
de borangic - cum mișcă și răzbat spre tine, două raze de lumină, stranii, negre ca tăciunele din focul încremenit și el... și-abia atunci auzi cuvântul! doar un cuvânt: "vino!" nimic nu spune cum alergi, cum ajungi și cum te cuibărești în sanie... în tine se-aude doar timbrul parcă mai împlinit care spune la nesfârșit: "vino! vino!" caii pricep ajungerea ta, înalță nechez printre fuioare de abur și scapără iar pe drumul zgăriat cu ani în urmă.... iar tu stai
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
valurile, din durerea sufletului se nasc... poeziile. Unii au pietre la rinichi, alții au bolovani pe suflet. Sufletele îndrăgostite nu au nevoie de cuvinte. Își citesc gândurile de fiecare dată când se ating. Cel mai cald loc - unde te poți cuibări, oricând, să-ți încalzești inima - este sufletul mamei tale Curcubeul - un zâmbet multicolor al soarelui, o speranță de mai bine pentru suflete înnourate și bicuite de ploi. Dragostea adevărată este orhideea sufletului care nu se ofilește niciodată Amintirile frumoase sunt
AFORISMELE...SUFLETULUI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377972_a_379301]
-
de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură-mi din Candela Ta, Dor, să-mi fie drag, să mă semeț în Tine și Mâna-Ti cu balsamul heruvim, să-mi învie petala de cais, din ramurile desfrunzite, frânte ... Doamne
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
întâmple. Încerca să scape măcar de acest gând dar el, gândul, dădea, roată când și când sfredelind cu tărie sufletul femeii. Atunci ea se scutură, ca după un vis urât - și-și zicea că nu va lăsa râul să se cuibărească în casa ei. Va fi o cale și pentru ea în viața asta! Vorbele care îi plăcuseră odată atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
întâmple. Încerca să scape măcar de acest gând dar el, gândul, dădea, roată când și când sfredelind cu tărie sufletul femeii. Atunci ea se scutură, ca după un vis urât - și-și zicea că nu va lăsa râul să se cuibărească în casa ei. Va fi o cale și pentru ea în viața asta! Vorbele care îi plăcuseră odată atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
întâmple. Încerca să scape măcar de acest gând dar el, gândul, dădea, roată când și când sfredelind cu tărie sufletul femeii. Atunci ea se scutură, ca după un vis urât - și-și zicea că nu va lăsa râul să se cuibărească în casa ei. Va fi o cale și pentru ea în viața asta!Vorbele care îi plăcuseră odată atât de mult , prin repetare obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Și-ndepărtata mea suflare. Ascunsă pe gama iubirii, Sub notele ce curg duios, Din bolta-nălțată -a firii Într -un acord așa frumos... Făcute-s punți de legănare, Legat-ai nori pufoși de dor, Cu sunetul atins de zare Te-ai cuibărit așa ușor. Referință Bibliografică: Punți legănate / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PUNȚI LEGĂNATE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376506_a_377835]