1,153 matches
-
portița grădinii și mă aștepta să ies pentru a o închide la loc. Drumul până la chilii l-am făcut fără vorbe, ca de obicei. Singurele cuvinte pe care le-am auzit au fost cele adresate veverițelor: „V-ați dus la culcușurile voastre, neastâmpăratelor? Apoi după atâta zbânțuială vă va fi deajuns. Noapte bună, năzdrăvanelor!” Cuvintele acestea semănau - după ton - mai mult cu cele ale unui părinte către copiii lui. De fapt și vorbele pe care mi le adresa mie ascundeau sub
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un culcuș pitit sub un arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de undele apei iazului, ne-a ademenit îndată... Ne-am așezat și am rămas o vreme în contemplare... Priveam din când în când la bătrân. Se vedea ușor că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care o putem face e să mergem la culcare. Între timp, n-ar fi rău să te gândești ce am putea descâlci mâine... Noapte bună! Noapte bună, părinte! Ajuns în cămăruța mea, mi-am făcut rugăciunea și mam lungit în culcuș cu miros de levănțică, semn că bătrânul schimbase așternutul. În scurtă vreme pluteam deja pe aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat de floarea teilor. Crengile se plecau sub povara florilor, făcându
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
făcut atent: Și acum, știi zicala... Fie omul cât de mic, după masă doarme un pic. Să nu te abați cu o iotă de la spiritul zicalei. Așa voi face, mai ales că lichiorul sfinției tale îmi face semne îmbietoare către culcuș... Somn ușor, fiule! Cred că am să dorm ca un copil după baie. Nu mă îndoiesc. Profitând de căldura tomnatecă, am luat un lăicer și m-am dus pe malul pârâiașului... Cât oi fi dormit nu știu, dar, când m-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu - Eu, zise Felix, n-am altă dorință decât să dorm în fîn.Am stat numai câteva ceasuri într-o șură, la o excursie, și de atunci otava mi se pare cel mai bun culcuș. - Dar și eu, sări Otilia, vreau să merg în șură, trebuie să fiefoarte nostim. - O, de asta să n-ai nici o grijă, o liniști Pascalopol, fînavem destul. Însă, sper că nu vei disprețui odaia pe care ți-am pregătit-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prima oară că pomenesc de un simț al vieții, distinct de celelalte simțuri și anterior lor, un simț care nu vede și nu pipăie materia, dar care simte viața ca pe un suflu ce palpită invizibil și emite uneori căldura culcușului în care se așază. Și care nu are „text“... Dacă Dumnezeu este considerat realitatea supremă a cunoașterii, atunci și cunoașterea lui ar trebui să fie perfectă (și ar fi consecința necesară a perfecțiunii lui); - însă teologia nu admite așa ceva; doar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din lemn. De altfel, la ora ce-o fixează el, îl va aștepta acolo. "Oricum, am timp să prind trenul de noapte..." gîndește Mihai după ce închide telefonul și se ridică din pat alene, cu o imensă părere de rău pentru culcușul cald. Se bărbierește, apoi se îmbracă. Face un pachet frumos ambalat din volumul de Villon și cel de Jules Verne, îl pune într-una din sacoșele de plastic pe care le are întotdeauna în geantă, în speranța că, venind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din Coronini și a funcționat ca învățător și director în Moldova Nouă. În monografie , el face o incursiune în istoria locurilor de unde aflăm denumiri care s-au păstrat până în zilele noastre; stânca Babacaia cu o interesantă legendă, Cralievăț- ce înseamnă Culcușul Regal, cât și alte nume de văi și dealuri. Pentru păstrarea în memorie a acestui autor o stradă din Moldova Nouă îi poartă numele. Nicolae Iorga este o personalitate care a trecut prin acest oraș, prin anul 1939. Eroi ai
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
fiindcă, băiete, încă nu știu... eu, băiete, încă nu știu totul acum, așa că îți spun dinainte, ca tu să știi dinainte totul despre asta... Bâiguind aceste vorbe neclare, Rogojin se apucă să pregătească așternutul. Se vedea că, poate, la aceste culcușuri se gândise de dimineață. Noaptea trecută dormise pe canapea. Dar pe canapea nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu încăpeau doi oameni alături, iar el ținea neapărat să se culce alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe ambele canapele. Cum-necum, culcușul fu pregătit; se apropie de prinț, îl luă de mână cu duioșie și exaltare, îl ajută să se ridice și îl conduse la perne; dar prințul își dădu seama că poate merge și singur; deci, „spaima îi trecea“; totuși tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită, tulburată și grăbită, de parcă ar fi izbutit din nou să-și prindă gândul și se temea teribil ca nu cumva să-l scape iarăși; sări chiar din culcuș. Da... voiam... cărțile de joc!... cărțile... Nu-i așa că jucai cărți cu ea? — Jucam, spuse Rogojin după un moment de tăcere. — Și unde-s... cărțile? — Aici... zise Rogojin, după o tăcere și mai lungă. Uite-le... Scoase din buzunar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ni se întîmplă să pipăim timpul, să-l pierdem printre degete, în excese de intensitate care-l proiectează în conture materiale? Sau alteori să-l simțim ca o adiere subtilă prin firele de păr? Să fi obosit? Caută el vreun culcuș? Sânt inimi mai ostenite ca el și care totuși nu i-ar refuza azilul... Răul, părăsind indiferența originară, și-a luat Timpul ca pseudonim. Oamenii au construit paradisul filtrând eternitatea, din "esență" de veșnicie. Același procedeu aplicat ordinii temporale ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
măsurați în dreptul puilor. Când i-am luat de la muma lor, am folosit un cal cât mai iute cu putință, și i-am mutat după aceea pe alți cai, odihniți, care mă aștep tau pe drum. Dar tigroaica, când a găsit culcușul gol... — Și tatăl, tigrul, unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atent să nu fie vreo urmă de murdărie pe podea, în special în zona canalizării, aflată în cel mai îndepărtat colț al încăperii. Se uită cu grijă să nu fi apărut vreo insectă sau alt animal care să-și facă culcuș în sau lângă vasele de apă, ori poate în vreun colț al mobilierului, apoi pășește pe suportul jos, din lemn, așezat lângă cadă și-și toarnă șapte litri de apă în cap și alți șapte peste corp. Se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dinăuntru Bruce 000000i sunt un aspect al spitalului0000000000000000000000000000000000000000000lângă mine. 000000000000000000000000000 mănâncă0000000000000000000edativ. 0000Poate că tipul nostru cel arătos Bruce n-o fi cel mai liberal și cel mai mândru dintre fii Scoției, dar soarta a decretat ca eu să-mi fac culcușul În intestinele lui și sincer vorbind, m-am obișnuit aici. N-o să mă las dus de aici. Nu dom’ne. Chiar mai puțin decât tine Bruce. Mai puțin dus ca pe vremea primei greve importante a cărbunelui de recentă amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să pornesc mai departe, să pătrund prin tainele bolții misterioase, să descopăr împărăția minunată a apelor, culcușul vântului și izvorul luminii. Dar vraja aceasta se rupe, căci se aude glasul răspicat al bunicului: Haide la culcare! E miezul nopții! Oare m-ar crede dacă i-aș spune că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de aramă. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, în tavan, ca niște visuri de om necăjit. " Noapte bună!" își zise Apostol, dezbrăcîndu-se la iuțeală, vîrîndu-se în pat și sucindu-se în dreapta și-n stânga până să-și potrivească bine culcușul. Suflă în lumânare. Voia să adoarmă îndată, fiindcă într-adevăr călătoria îl zdrobise... "Dar oare de ce s-a încurcat mama când am întrebat-o de Marta?" îi trecu prin creieri, fulgerător. Firește, doamna Bologa n-o prea iubește și s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dincolo și, fără să se uite la Ilona, zise nerăbdător către ordonanța zeloasă: ― Bine, Petre... ajunge... Lasă că mai faci și altă dată... Acuma... ajunge... ― Apoi am și isprăvit, don' locotenent, răspunse Petre, ușurat, ieșind îndată, să-și potrivească și culcușul lui din tindă. Când se pomeni singur cu fata, Bologa roși mai rău ca adineaori Ilona. Își zicea că atât Petre cât și fata au înțeles gândurile lui și-i era rușine, parc-ar fi plănuit o crimă. În același
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se umplu deodată de un hohot de râs înăbușit, lipsit de orice grijă. Profiți de starea în care mă aflu, se plânge el cu plăcere, apoi deschide ochii, iar eu respir cu dificultate deasupra lui, îmi culc amețită capul în culcușul subsuorii lui. Nu mai puteai aștepta până mă trezeam, continuă el, atât de tare te-a înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a lungul atâtor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă acolo, numai în adâncurile lui mă pot culca, îmi pot odihni oasele obosite, vreau doar să rămân aici toată ziua, fără să duc grija nimănui, asta este tot ceea ce îmi doresc, acesta este parcul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este locul haosului începuturilor, haos care prinde să se ordoneze, să devină cosmos întrupat într-o nouă făptură. Ioana Nicolaie ne ia de mână și ne povestește starea de graviditate, percepția subiectivă a „cerului din burtă”: L-am văzut în culcușul de opt săptămâni... Strălucea într-o unsoare opacă... suntem miniaturi fără brațe, fără unghii sau umeri... În burta mea ești nervi și mușchi în rețele. Începi să ai oase și muguri de dinți... În ipostaza ei de Gaia a nenăscutului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
este incomparabil mai simplă decât alegerea de a te consuma în eforturi de competență, în analize, în dispute politice și culturale, așa cum fac feministele care nu vor să-și vadă doar de treaba lor și să doarmă moral împăcate în culcușul patriarhal atât de comod. Ei bine, nu vă temeți, domnule Ciachir. La cât de deschisă este mass-media românească spre influențe feministe, acei bărbați care se înspăimântă de „invazia” acestora sau măcar de cea a femeilor pur și simplu autonome au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Hicks. Îi reduse circumferința și o închise pe încheietura copilei. ― Ține. E un talisman. O să mă ajute să te supraveghez. Dormi, acum... și să nu visezi, de acord? ― Să-ncerc. Ripley auzi foșnetul așternutului când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor al caloriferului. Femeia ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era o operă măreață, dar ei nu erau pregătiți încă s-o suporte, așa că încuviințară pe dată invitația creștinului și pătrunseră aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete, lucind frumos-gălbui la lumina opaițului. Copiii lui Covaliov, ca toți copiii din lume, se hârjoneau veseli și neastâmpărați și poate că am zăbovi cu privirea și condeiul asupra șturlubaticei lor goane prin colibă dacă nu ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vechea limbă și cu scris tremurat, trecu pe foaie și pe limba lui, cot la cot cu ceilalți, primele cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu-i de foame, visa că era senator roman. în adâncurile sufletului său, Toto știa că ar fi fost exagerat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]