5,205 matches
-
metru pe care l-au trecut punând lemne peste el și au ajuns într-un culoar cu o ușă mică ce dădea într-o înfundătură în care au găsit o sticlă de vin cu cămașă. Au luat-o apoi pe culoar la stânga, apoi dreapta unde n-au putut pătrunde decât târându-se circa 5 metri. Alt antrenament: aruncarea, noaptea, de pe un pod ce trecea peste calea ferată, pe un morman de cărbuni; prinși de pază, au fost duși la biroul de
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
română! A afișa vine de la...afiș. Produsul, cel mult, e amplasat sau expus. Și care or fi „locurile obligatorii de trecere”? Oare, scuzați, locurile în care te trece (coridoarele spre toaletă), ori cele prin care se trece: holurile de la intrare, culoarele de la casele de marcat? O fi sau nu obligatoriu să treci prin fața chioșcurilor? Loviți peste noapte de așa o veste, de care au aflat din presă, o mulțime de comercianți, de la mării retaileri până la chioșcari, au cerut lămuriri parlamentului și
Scopul chiar scuză orice mijloace? [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
pragul casei lor, transformată în Centrul Cultural Românesc de la Graz și Cristina Popi, fiica lor, realizatoarea emisiunilor în limba română de la postul de Radio Helsinki. Te cuceresc imediat. Sunt carismatici și bonomi, iar privirea lor deschisă te invită la dialog. Culoarul secret al memoriei, ramificând surprinzător motivațiile unor gesturi sau stări, ne-a purtat printre vise și amintiri. Ele înseamnă dăruire, curaj și profesionalism. Ore de oboseală oprite în marginea unui efort dezlănțuit fără amânare. În camerele special amenajate ale casei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93092_a_94384]
-
NOI4, în regia Liei Bugnar. Cu: Maria Obretin, Ilinca Manolache, Lia Bugnar, Marius Manole. Rezervări la: 021 31 61 682 / 0736 414 244, rezervări@godotcafeteatru.ro Vineri, 18 octombrie - Seară italiană Oră 19:00, Mille Sapori (Băneasa Shopping City, parter, culoar central): Degustări de delicatese italienești Demonstrații de Latte Art cu Laurențiu Ștefan (SCAE România) Recital de muzică italiană Rezervări la: 0725 040 325, contact@millesapori.ro Sâmbătă, 19 octombrie - Seară argentiniana Oră 19:00, Cafepedia Română (Str. Arthur Verona, nr.
A 5-a ediție a Festivalului Ceaiului şi al Cafelei [Corola-blog/BlogPost/93387_a_94679]
-
combinație între facultățile astea două. De când am ajuns la București și am văzut cum se lucrează acolo, mi-am dat seama că ideal ar fi un amestec dintre Facultatea de la Cluj și UNATC, fiindcă fiecare e foarte bună cumva pe culoarul ei, dar dacă s-ar îmbina ar fi ceva excelent și ar ieși niște actori totali, care ar fi mult mai bine pregătiți pentru proiectele care vor urma. Crezi că lipsește ceva la pregătirea actorilor de la UNATC? Eu nu știu cum se
„Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.” [Corola-blog/BlogPost/93471_a_94763]
-
mătușa!” Degrabă voi o să fugiți / Să îi deschideți? Dar nu știți Că a murit biata mătușă / Și nu poate fi ea la ușă? De mult îi oale și ulcele. Încă din vremurile cele În care lupii se vădeau / Că la culoare albi erau!” „Păi da! Păi nu am zis eu bine?” Spuse cel mare. „După tine, Ar trebui s-o țin afară / Pe mama, până către seară! Când coada-i cap, ce să mai spun? / Poate ieși un lucru bun? Mâncare
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
din desiș, sfâșiind cu colții burta calului său. Un fior În scutură, la gândul acela. Din spate, gărzile se apropiau și ele, dar se mișcau prea Încet ca să ajungă la timp, Împiedicându-se În lăncile care li se Împleticeau pe culoarele Înguste. Mai curând decât să Îi fie de ajutor, Îl puneau În primejdie, acționând ca niște hăitași Într-o vânătoare stranie. Se aplecă pe vine, Încercând să ia o poziție de apărare, strângând daga din răsputeri, așteptând ciocnirea cu masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
n-am văzut pe nimeni. — Vă spun că era aici, Înăuntru... Nu se poate să se fi evaporat! Căutați-l! Oamenii se uitară În jur perplecși. Între timp, mai apăruseră și restul. — Distribuiți-vă printre uscătorii și străbateți din nou culoarele, trebuie să-l Înconjurăm! strigă Dante. Soldații se Întoarseră spre șeful lor, care făcu un semn de Încuviințare. În timp ce ei alergau, poetul se Îndreptă către unul din coridoarele din centrul Încăperii. Avea impresia că tocmai acolo se ascundea atacatorul, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
afla oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut din nou În revistă cu privirea uniformitatea enervantă a incintei. Am făcut apoi câțiva pași, până În dreptul primelor două culoare laterale, și m-am așezat pe rând, cercetător, În capătul fiecăruia. În afara micului labirint de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu același rezultat nul, mă aflam deja În fața corpului de rafturi ce căptușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trenul de Piatra Neamț s-a prefăcut că se apleacă să se uite În oglinda de deasupra capului meu și m-a sărutat ca un fluture pe gură acum pîndesc la fel de nerușinat ochiadele pe care și le aruncă doi tineri prin culoarul Îngust care se Închide și se deschide Între două rînduri de capete stadionul Dinamo poșta bătrînul Alexandru Cazaban ca un personaj din Forsyte Saga din Tei pînă-n Ștefan cel Mare am Împărțit pe din trei o pungă de caramele povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o absență de doisprezece ani pășind din nou pe coridorul Editurii Științifice și Enciclopedice, unde mi-am petrecut fără Îndoială cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Ritualul se păstrează, doar imaginile par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă, dau linoleumului un aer stenic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție În trecut, atît de concretă, atît de vie. În fața cabinetului directorial s-a format un șir de oameni care ocupă tot culoarul pînă În celălalt capăt. O rumoare continuă de glasuri din care nu se disting cuvintele doar un zumzet uniform de insecte neliniștite, nerăbdătoare. O secretară Înaltă, frumoasă, coborîtă parcă din tablourile lui Grigorescu, apare din trei În trei minute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Le văd privirea pasionată în ochi. O, de ce nu vă alăturați lor? N-ar fi minunat să avem aici, pe scenă, o mulțime mare ca o mărturie a măreției Sale? S-au auzit iarăși alte scaune scârțâind și pași pe culoar. Unii dintre cei care s-au ridicat plângeau din mers. Haideți să mai cântăm o dată împreună, prieteni. Unii dintre voi nu au luat încă decizia. Nu ratați ocazia asta. Hotărâți-vă în timp ce cântăm din nou. Pianista a dat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceva foarte rapid, iar Bobbie Lee și oamenii de pe scenă au ieșit printr-o deschidere micuță din spatele cortului. Pe măsură ce aceștia dispăreau, oamenii din cort plecau la rândul lor. Se tot opreau și vorbeau între ei la capătul rândului și pe culoar, așa că a durat ceva până când tanti Mae, mama și cu mine am reușit să ieșim. Până am ajuns afară, pianista se oprise, iar omul care dirija cântările, cel de vârstă mijlocie, strângea florile albe de pe scenă. Afară era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu lumea importantă și făcându-le cu mâna celor care ar putea fi importanți într-o zi. Restul invitaților se întrebau mâhniți de ce ceilalți au mai multe cunoștințe decât au ei. Am reușit să o zăresc pe Shelley printr-un culoar temporar în mulțime. Ținea în mână un pahar de vin roșu; avea fața roșie și vocea vioaie, relaxată de succesul sigur al expoziției. Câțiva dintre cei mai fideli clienți ai galeriei fuseseră invitați ieri și azi la o avanpremieră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă se detașa din ce în ce mai puțin clar pe fondul negru de fum și inimaginabil al unei catedrale înalte de zeci de mii de metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cărui fantomă se detașa din ce în ce mai puțin clar pe fondul negru de fum și inimaginabil al unei catedrale înalte de zeci de mii de metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându-se într-un ecou uriaș, inexistent până în acea clipă. Trecând pe culoarele unde apa curgea în neștire, susurând și picurând în lacrimi ale căror filamente erau aprinse, driblând cu pricepere stalagmite pline de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea a fi în regulă. Din spatele ușii închise nici un zgomot nu tulbura tăcerea îngrozitoare ce reprezenta efectul conflictului mortal latent ce trena, destul de evident, între cele două personaje de pe culoar. - De ce m-ai adus aici? își rosti Clossettino întrebarea, atât de dur și de corect gramatical, încât biata fată făcu pipi pe ea, udându-și ciorăpeii groși de lână. Eliminase și ultima picătură de energie care ar fi putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
totul lipsită de importanță. Acum, dacă Dumnezeu avea să-i ajute, aveau să facă poate și cununia religioasă, iar asta îi umplea inima de bucurie, pentru că era, după părerea lui, lucrul care unea cu adevărat destinele a doi oameni. Străbătu culoarul care ducea spre biroul alesei inimii lui, vesel, salutând una din cele două pesoane cu care își intersectă pașii. Își imagina deja surpriza ei și a celorlalți în clipa în care vor vedea ce număr pregătise. Avea să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
privirea îi era cu mult mai apăsată decât fusese vreodată, pentru că, pentru Dumnezeu, la orice ar fi renunțat, numai la pulă nu. Într-un târziu, se ridică. Se decisese. - Haide, rosti el autoritar. Cinci minute mai târziu înaintau amândoi pe culoarele editurii Gallimard. Pula se zbătea însă în mâna dreaptă-a lui Luca. Cioran o privea cu jind. Intrară apoi în biroul redactorului-șef. - O, musiu Șioran, se bucură franțuzul. Soaie bienvenu, je vuz anvite, tralala etc. - Bună ziua, spuse și Cioran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de supărat, încât nici nu mai știu ce anume m-a împiedicat să nu o părăsesc pe dată. Cu bravul Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la care tronau Euripide și Aurora, intrând apoi pe culoarul strâmt format între cele două rânduri de scaune, ce ducea înspre ușă. Deși nu mergeam deloc încet, cutremurătoarele priviri înghețate pe care ni le aruncau cei din public mă făcură deodată să am cât se poate de neplăcuta și binecunoscuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]