930 matches
-
cel ce visează nu a identificat încă la ce aspiră: el nu simte decât lipsa, fără a putea defini cu exactitate natura nevoii sale. Dacă scena de adulter este însoțită de emoții negative și, mai ales, de un sentiment de culpabilitate (lucru destul de frecvent dacă amantul sau amanta este o persoană cunoscută de către cel ce visează, cu atât mai mult dacă este vorba de un prieten sau de un membru al familiei, adică o persoană «interzisă»), visul revelează natura reprobabilă (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că este obligat să-și asume deciziile, chiar dacă (și mai ales dacă) ele coincid cu ceea ce alții așteaptă de la el. Pușca are și o semnificație de pedeapsă. Vinovații sunt împușcați. Se poate deci ca în visele respective să fie evidențiată culpabilitatea, fondată sau nu, simțită de către persoana în cauză. Secure Securea exprimă separarea directă și brutală, dar necesară pentru înălțarea spirituală a omului. Ea rupe pentru a elibera sau pentru a permite scoaterea adevărului la lumină. Instrument al decapitării, ea separă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
reprezintă lipsa de claritate și de transparență, dar și lipsa de încredere în sine, frica de a fi judecat (greșit). Această situație simbolizează fie: - atitudinea disimulatoare a subiectului, absența sincerității într-o anumită privință (infidelitatea, de exemplu), și, fără îndoială, culpabilitatea pe care o resimte inconștient, din moment ce imaginea apare în vis; - dorința de a avea grădina sa secretă, de a avea un spațiu numai pentru sine, de a se pune la adăpost de privirile indiscrete. Acest tip de vis are semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată. Vijelie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
unei situații. Este adesea indiciul unei descoperiri: revelația unei fațete ascunse sau nebănuite a personalității. În funcție de impresia resimțită, plăcută sau neplăcută, subiectul este gata să se confrunte sau nu cu adevărul. Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul subiectului. A fi jenat ori a-i fi rușine dezvăluie un conflict între pulsiuni și conștiința morală interiorizată (supraeul). Scena onirică trimite pe cel ce visează la lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
implică, fără îndoială, toate structurile psihice începând cu cele cognitive și motivaționale până la cele afective. Numeroși autori consideră că acțiunile deviante reprezintă tulburări în diferite grade a proceselor emoționale și volitive manifestate mai ales prin "lipsa sentimentului responsabilității și al culpabilității, incapacitatea de a renunța la satisfacerea imediată a unor trebuințe cu riscul unor sancțiuni, insuficiența controlului emoțional, insuficiența judecății, a autocriticii, a utilizării experienței trecute" (Voinea, 1999, p. 31). O înțelegerea aprofundată a factorilor psihologici cauzatori ai comportamentelor antisociale manifestate
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cât și monumentalitatea operei sale, neegalată în istoria științei românești, sunt redate astăzi în toată splendoarea lor. Acest fapt, de notorietate astăzi, face și mai culpabilă tăcerea lumii academice autohtone în care Paulescu nu și-a găsit locul decât postum, culpabilitate care se extinde și asupra autorităților timpului său, sau a acelora care s-au succedat de-a lungul timpului și care l- au privit, dacă nu cu o indiferență condamnabilă, cel mult cu o rezervă la fel de condamnabilă. Periplul memoriei sale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nou, sincronizat cu Uniunea Europeană, ceea ce ar presupune o reconciliere a societății cu sine însăși. Faptul că România nu a reușit să facă întru totul lumină în ceea ce privește realitățile secrete și mecanismele trecutului comunist a provocat crize succesive, marginalizări punctuale, identificând doar culpabilități individuale. Nu s-a inițiat o lectură critică profundă a modalităților acestui tip de alienare. Dezvăluirile cu privire la anii instituirii sistemului, perioada stalinistă, s-au făcut foarte devreme: foștii deținuți din închisori și lagăre au vorbit și au scris pentru a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a fost într-un fel confortabil. Căci puterea politică instalată, disprețuindu-i pe intelectuali, nu le pune opreliști. Nu există cenzură. Mai mult, cauza anticomunismului are audiență și susținere în Occident: o mare parte a intelectualității europene, cel puțin, resimte culpabilitatea de a nu fi înțeles destul de devreme și destul de profund adevărata natură a comunismului. Se declanșează astfel un proces de reflecție, însoțit, în unele cazuri, de o acțiune democratică militantă. Dar, curând, la sfârșitul anilor 1990, pe lângă acest efort de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
scara clarificărilor istorice, această declarație vine prea devreme. Ea atinge și neliniștește, ea îi destabilizează pe foștii activiști, pe cei din generația de cincizeci-șaizeci de ani, care dețin puterea, pe moștenitorii acestora, copii sau clienți, deloc dispuși să asume o culpabilitate în fața Istoriei: studiile, cariera, ajustarea post 1989 a acestei cariere comuniste. Societatea "tovarășilor" nu poate accepta condamnarea morală: această povară, această rușine. Atunci, foștii tovarăși au încercat, prin intermediul reprezentării lor parlamentare și cu susținerea liberalilor, excedați de autoritarismul lui Traian
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a situațiilor, ambiguitatea detaliilor-cheie, atmosfera casnică și pedantă, de apus a unei lumi vechi), dintr-o nuvelă despre viața pe șantierul unui nou oraș (Plecarea din Baracal) și o proză de război (Apus de soare în unghi mort), pe tema culpabilității dominate prin artă (căpitanul Ștefan Moraru se eliberează de sentimentul vinovăției de a fi singurul supraviețuitor al unui detașament ajuns pe teren minat pictând peisajul acelui moment), volumul lasă a se întrezări posibilități formale și stilistice reale, nefructificate însă ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
epoca naționalistă în care prevalentă era paradigma triumfalist-eroică a trecutului național, memoria colectivă fiind meta-narativa unui destin istoric glorios, în paradigma regretelor specifică vremurilor postnaționaliste avem de-a face cu o memorie colectivă vinovată, măcinată moral de o conștiință a culpabilității istorice. Etica europeană postnaționalistă a memoriei inspirată de politica regretelor presupune o memorie națională cu mustrări de conștiință, impulsionată de o voință de pocăință în efortul de eliberare catharctică de greșelile trecutului prin spovedania publică și asumarea oficială a păcatelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a Decameronului o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare” 920 devine ținta concupiscenței unui tânăr călugăr, dar și a starețului mănăstirii, decădere pe care o acceptă fără împotrivire, dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra, este atât de credulă în mândria exacerbată de care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia devine astfel o emblemă a culpabilității și a trădării nobilelor sentimente masculine, înscriindu-se în tipologia donnei demonicata. Naratorul boccaccesc nu face decât să o incrimineze în deznodământ: „cotal fine ebbe la speranza vana/ di Troiolo in Criseida villana”948. Poemul boccaccesc abordează tematica unei iubiri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dureri de cap, tremurături, ticuri etc.), atât la adulți, cât și la copii. Dacă la adulți, ticul poate să fie simptomul unei stări nevrotice, adesea obsesionale, la copii, ticul apare și se manifestă în situații de stres, insatisfacție afectivă, anxietate, culpabilitate, expectanțe exagerate ale părinților, prezența unor tulburări de limbaj etc. Perceperea și judecarea persoanei după prezența semnelor, ticurilor, simptomelor și stărilor corporale ne conduc spre o veritabilă semiologie imagologică a corpului cu multiple aspecte. Din păcate, anumite trăsături structurale ale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic .............................................................................................................. 170 Responsabilitate, seriozitate, simț al datoriei - iresponsabilitate, superficialitate .............. 179 Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi” ale eului moral) ..................... 182 Păcatul, pedeapsa și iertarea .................................................................................. 186 Conformism, oportunism atitudinal .................................................................... 189 Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința ................. 190 Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine .................................................. 194 Sentimentul libertății umane ........................................................................................ 195 Autocontrolul conduitei: răbdarea, amînarea, renunțarea - exces ale dorințelor și ale trăirilor, personalitate impulsivă, primară ..................................................................... 198 Frumosul și urîtul .............................................................................................. 201 Valoarea artei, a esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică .................. 203 RÎsul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
tendința noastră de a ignora, uneori, realitatea: „Viața reală Își pierde de atîtea ori fericirea, Încît din cînd În cînd te simți Îndemnat s-o mai Împrospătezi prin lustrul ficțiunii” (J.W. Goethe). Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința „Datoria este necesitatea de a săvîrși o faptă din respect pentru legea morală.” (Imm. Kant) Totuși, adevăratul „simț al datoriei” aparține celui care a Învățat să se autoresponsabilizeze, adică implicit să se respecte pe sine. Susținem lucrul acesta, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în niște locuri în ființa noastră de care nu am știut niciodată nimic. Cercetată sistematic, tristețea ne dezvăluie mai multe forme, laturi și funcții. Ca forme de manifestare, specialiștii discern între: tristeți blânde, tristeți apăsătoare, tristeți ale înfrângerii, tristeți ale culpabilității sau ale indiferenței (André, 2009). Când se prelungește, acest sentiment hrănește multe alte stări sufletești complexe precum: sentimente de neîmplinire, de inferioritate, de inaptitudine, sentimente de descurajare, de solitudine (idem). Totodată, tristețea are mai mult de-a face cu trecerea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
globală, totuși unii specialiști au demonstrat faptul că: • după doliu și pierderi, prezentăm mai degrabă tristețe și lacrimi (simptome ce facilitează legătura cu ceilalți și consolarea, reparația socială); • după eșecuri, suntem mai degrabă victime ale rumirațiilor, ale oboselii, pesimismului și culpabilității (simptome care ne împing spre repunerea în discuție ca oameni și ca ființe utile/ valoroase) (André, 2009). Depresia este o tristețe de tip special: durabilă, tenace, intensă, însoțită de devalorizarea propriei persoane, asociată adesea cu alte emoții (neputință, nostalgie, rușine
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tăcută, serioasă; - oportunistă, se eschivează de la respectarea normelor; - oscilează între a fi timidă, temătoare și a fi îndrăzneață, spontană, sociabilă, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - dură, satisfăcută de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate; - inovatoare, plină de resurse, găsește puterea în ea însăși, hotărâtă; - tensionată, frustrată, surmenată; - oscilează între lipsa controlului, în conflict cu sine, neglijentă, impulsivă, neglijarea conveniențelor și prezența controlului, formalistă, grijulie cu propria imagine; - slab empatică; - negativism, resentimente, suspiciune și ostilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
schimbărilor” care survin „în interiorul” persoanei umane a bolnavului psihic, ele constituind „motivele” și „mobilurile” care o proiectează către forme de manifestare dintre cele mai variate: toxicomanie, perversiuni sexuale, crize anxioase, stări obsesive, fobii, impulsiuni suicidare, cleptomanie, mitomanie, depresii, sentimente de culpabilitate etc. În spatele acestor „manifestări morbide” trebuie să descifrăm, să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale, clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața unei dezvoltări eșuate de factură patologică, a unei personalități care transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societății, nebunul fiind „depozitarul nebuniei celorlalți membri ai grupului său social”. Acest punct de vedere care a generat curentul antipsihiatric (T. Szasz, D. Cooper), consideră „nebunia” ca pe o „falsă temă”, nebunul fiind un personaj simbolic care „preia asupra lui culpabilitatea grupului social căruia îi aparține” (H. Searles). Acest punct de vedere pare a desființa orice tentă medicală a nebuniei, condamnând la desființare psihiatria ca disciplină medicală. Firește că dincolo de orice exagerări culturaliste apare în evoluția ideilor despre nebunie un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În manie expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă modalitățile variate ale limbajului bolnavilor psihotici și nevrotici. S-a vorbit adesea chiar de un model particular de prezentare-relatare de către bolnavi a suferinței sau transformării personalității lor, relatare integrată în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
randamentului, iritare disforică sau dispoziție depresivă, cefalee, insomnii, inapetență, labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările maniacale apar fuga de idei, logoreea, agitația psihomotorie, idei delirante difuze, uneori sistematizate sub formă de idei de grandoare. 3) Sindroamele delirante endogene au caracterul net conturat al unui delir sistematizat, monotematic, de tip endogen, așa cum este el
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice: astenie fizică, scăderea randamentului intelectual, slăbirea atenției, dificultăți de evocare mnezică, oboseală rapidă la cel mai neînsemnat efort, slăbirea voinței, dispoziție tristă, senzație de apăsare sufletească, depresivitate de diferite intensități, sentiment de inferioritate, neliniște anxioasă, durere morală, sentiment de culpabilitate, o atitudine de pesimism și deznădejde legată de viitor, restrângerea sferei intereselor, a comunicării, voce șoptită, limbaj sărac. La aceste tulburări cu caracter afectiv se adaugă, adesea tulburări din sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]