6,333 matches
-
să scot și sunetele delicioase emise de Dora, acum la intervale și mai scurte. Dar mi-o tăie - dintr-un foc, definitiv: — Taci. Nu, taci. Mișcă-te. Da. Mai repede. Mai repede, am spus. Mai repede. Și ca o fetiță cuminte ce eram, am făcut ce mi s-a spus. Sincer, după acea vineri Îmi era imposibil să mai renunț la camera 202. Acum, de fiecare dată când mă Întâlneam cu Dora, ne sărutam. Nu mai purta mănuși și discutam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
202, dar acum că stăteam În restaurantul unde a Început totul - sau, mai bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce greu se curăță maioneza de pe argintărie în ziua de azi“, zice maică-mea cea bună de gură - și uite așa, îmi spunea ea mai târziu, mulțumită prezenței ei de spirit, a izbutit să menajeze simțămintele negresei. Când nu-s cuminte, sunt scos din casă și mi se-ncuie ușa-n nas. Stau și bat și iarăși bat în ușă până când jur c-am să mă schimb. Dar ce-am făcut, la urma urmei? În fiecare seară îmi lustruiesc cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe placul părinților, iar când e singur se trage de puță! M-am săturat! Blues-ul evreiesc La un moment dat, în al nouălea an al vieții mele, unul din testiculele mele părea să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un duș - iar acum, în dormitorul scăldat de razele soarelui, se îmbracă să mă scoată în oraș. Stă pe marginea patului în sutienul ei cu pernițe și în jupă, își trage ciorapii lungi și turuie întruna. Cine-i băiețelul cel cuminte al lui mămica? Cine-i cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul năuc de plăcere și, între timp, mă uit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mămica oriunde o să meargă ea în lumea asta mare? Păi, eu, desigur. Ce întrebare tâmpită - dar nu mă-nțelege greșit, o să respect regulile jocului! Cine a păpat de prânz cu mămica, cine merge cu autobuzul în oraș, ca un băiețel cuminte, cu mămica, cine intră în magazinul cel mare împreună cu mămica... și tot așa și iar așa și hop și-așa... așa că, să tot fie o săptămână de-atunci, când m-am întors cu bine din Europa, mama a găsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine să-mi iau tălpășița, să încep o viață nouă; nu trebuie decât să ia această măsură simplă și rapidă ca să obțină pe dată o mărturisire, autoflagelarea și, dacă ar vrea, chiar și un angajament semnat, cum că o să fiu cuminte și bun pentru tot restul vieții - orice, numai să mă lase să intru acolo unde, întâmplător, se află patul meu și hainele mele și frigiderul. Când, însă, sunt cu adevărat rău până-n măduva oaselor, atât de netrebnic încât nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-mi acoperă fața și gura de nici măcar nu mai pot să respir. Ce dorim noi, eu, Ronald și Leonardo? Să fim lăsați în pace! Fie și numai pentru câte o jumătate de ceas! Nu ne mai hakuiți să fim cuminți! Nu ne mai hakuiți să fim drăguți! Mai lăsați-ne în pace, să ne tragem în tihnă de puțulică și să ne croim micuțele noastre gânduri egoiste - să terminăm odată cu această respectabilitate impusă forțat mânuțelor, poponețelor și gurițelor noastre! Ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am regurgitat cina. Kișkes, mamă - mi le-am vărsat drept în WC. Nu că-s băiat cuminte? Când am ieșit din baie, Maimuța și cu Lina dormeau una în brațele celeilalte. Bocetele patetice, învinuirile și acuzațiile Maimuței au început imediat după ce Lina s-a îmbrăcat și a plecat. O învățasem la rele. — Eu? Tu ești cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu una dintre cele mai cuminți dintre rochiile lui Thack, din dantelă albă. Voiam să arăt foarte clar că nu eram la vânătoare de bărbați drăguți. —Arăți cu adevărat splendid, i-am răspuns. —Mă simt ciudat, zise, săgetând cu privirea prin mulțimea de invitați. E mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aceeași părere, sări și Tinsley. Apropo, am luat o hotărâre importantă. Voi accepta un miliardar sau un hamal, dar trebuie să aibă vârsta sub douăzeci și cinci de ani. Acum, că sunt nemăritată, trebuie să fiu mai ușuratică. Am fost mult prea cuminte mult prea mult timp. Hainele astea sunt... nu mă Întrebați cum, dar știu că așa este. Nu le-am putut ține isonul. Toate glumele alea nu reușeau decât să mă deprime și mai mult. Nu consideram că țipetele și râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat-o un-doi și au dispărut, ca niște stele căzătoare umane. — Ce fetiță cuminte, spuse Phoebe, legănând copilul pe șoldul ei osos. Noi Îi spunem Meni. Ce nume drăguț, am zis. — Nu că e grozavă? În clipa aceea, fu o explozie de flashuri În spatele magazinului. Capul lui Phoebe se Întoarce, În mijlocul propoziției, spre direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cum îi ucide lumea. Te uiți cum soția îmbătrânește și devine tot mai plictisită pe zi ce trece. Te uiți cum copiii descoperă toate lucrurile de care ai vrut să-i ferești. Drogurile, divorțul, conformismul, boala. Cărțile, muzica și emisiunile cuminți. Distracția. Da, așa îți vine să le spui oamenilor ăstora cărora le-a murit copilul: n-aveți decât! Simțiți-vă vinovați! Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cel mai la îndemână e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
universul acesta haotic al limbajului. Fratele cel Mare cântă și dansează, iar noi nu avem ce face decât să stăm și să ne uităm. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar noi nu trebuie decât să fim un public cuminte. Să fim receptivi și să așteptăm următorul dezastru. Pe bancheta taxiului, îmi simt fundul tot unsuros și lăbărțat. Au mai rămas treizeci și trei de exemplare ale cărții de versuri. Trebuie să mergem la Biblioteca Congresului. Trebuie să strângem mizeria și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mișcare lentă spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite nodul urcat în gît, scapă o înjurătură printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
învățăturile lui Solomon, repetînd pilda cu toiagul, dezvoltînd o adevărată prelegere pornind de la cuvîntul toiag, simbol al înțelepciunii celor vîrstnici și nicidecum instrument de tortură pentru copiii neascultători. A mai amintit și de vorba poporului că "babă frumoasă și copil cuminte nu s-a pomenit", iar cînd toți cei din biserică, dar mai ales femeile reîntoarse din drum s-au cufundat în emoția ascultării, cu o voce caldă, într-o moldovenească pură, preotul a început cu inegalabilul " Stau cîteodată și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu după ce-i dai drumul. Lasă-l, nu mai fă panaramă spune bărbatul, reușind să-l facă pe celălalt copil să uite de cîine. Mă duc după ceai. Vrei să bei ceva? Otravă răspunde femeia, furioasă că băiatul nu stă cuminte, să-i poată încălța ghetele. Nu mi-i lăsa pe-amîndoi pe cap. Soțul ia copilul în brațe și se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă bar cu băutură și-i cere două cești cu ceai. Letiția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș fi închipuit că tu poți dezarma așa repede. N-am dezarmat; am fost scos din luptă. Conjunctură nefastă strînge din umeri profesorul. Trist, dar adevărat; cum, la fel de adevărat că studenții cu revendicări, de-atunci, din '68, sînt azi funcționari cuminți, cu mînecuțe, iaurt, griji cotidiene... Vorbim de dragul vorbei, dom' profesor surîde Lazăr. La București, atunci, niște studenți au umblat cu colindul pe la cămine iar în celelalte centre au început să se ia măsuri, să se facă dosar din orice fleac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă ascundeam. În urma mea, mama își descărca năduful zicînd că ies eu de sub pat, că parcă mare lucru era să bage mîna și să mă tragă afară. Hotărît lucru: chiar dacă am mai încasat-o uneori, că babă frumoasă și copil cuminte se zice că nu-s, sentimentul groazei nu m-a stăpînit. Nici măcar atunci, după ce nenea Toader l-a bătut pe taică-su, iar părinții noștri ne atingeau pentru orice greșeală." Amintirile tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în starea de spirit a jucătorului, pe care o cunoaște atît de bine. Și, dacă tot e vorba să ne dăm în bărci, se aude el vorbind pentru început dansul ăsta se poate juca și distrîndu-ne inofensiv, ca doi copii cuminți ce sîntem. Pe scutecele noastre dacă nu vă deranjează. Drept răspuns, profesorul ia pachetul de cărți, îl bate, Lazăr taie, profesorul aruncă cinci și cinci. Țigara lui Lazăr pare să fi încremenit agățată de colțul buzei de jos. Vă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de joc și de băutură, o admiră îndelung: Stimată doamnă, chiar dacă v-ați simțit bine pînă acum... clatină el din cap -, topind ce se mai afla în geamantane, vi s-o fi făcut, evident, de scandal, dar noi sîntem băieți cuminți... Două, precum ați cerut zice Lazăr dînd două cărți profesorului care, transpirat tot, înghite în sec, reușind cu greu să se mai concentreze. Ciudată apariție arată el cu capul în urma femeii, cînd o aude urcînd scara -, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș. Vlad se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura... murmură fata. Poftim? Uite, altă mașină întroienită arată Vlad. Ce ziceai de piesă? Merg, asta ziceam răspunde Paula, săltîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în fugă spre ei: Lazăre-băiatule, fratele meu omul, vino să te pup, mă, te-am văzut din cabinet și nu m-am putut abține; ăsta-i costumul meu, nu-ți stă rău. Ai fiert, deh!, dacă n-ai fost băiat cuminte, da' merită. Eu sînt obraznic de opt ani cu frumușica mea și nimic... Pe cînd tu..., fericitule! Auzi, noroc de Săteanca, tocmai era pe sală, Dumnezeu a oprit-o după program, altfel băgam cuțitul în nevastă-ta, mă chemaseră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
voia să-i mănînce din ochi; nu se mai sătura să le asculte țipetele... Ea, care-i pasa imediat asistentei... Și-i luceau ochii!... Pariez că acum, de cînd cu viscolul ăsta nebun, tovarășul Săteanu s-a făcut un domn cuminte și doarme noaptea acasă! Doctore... tresare Lazăr, uitîndu-se speriat în jur. Hai, măi Lazăre, ce naiba! Poate să-ți confirme și scriitorul arată doctorul Runca înspre Mihai -, cel mai greu îi este să descrie o femeie care... Crezi că le lucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]