176,312 matches
-
Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi nu aveau nimic elegiac sau solemn; cu o mare naturalețe imaginativă știa să reconstituie concretețea unui gest sau farmecul
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
pe platforma căruia mă aflam, singur, cu cartea în mînă. Dar numai această imagine se trezește, oare, ca sub atingerea baghetei unui magician, atunci cînd deschid volumul lui Proust? Cartea aceasta face parte dintre acele făpturi pe care le-am cunoscut, care mi-au fost aproape și despre care chiar Proust spune că pentru a ne povesti prietenia cu ele, ne obligă să ne situăm în toate și în cele mai diferite peisaje ale vieții noastre." Și în alte capitole - chiar dacă
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
ifosele de boierie, praful în ochi? Cred că ne vin din Polonia, după cum instabilitatea, violența și talentul narațiunii, pe care l-am văzut la țăranii moldoveni, vin de la ruși." Bineînțeles, Georgică nu se îngroapă definitiv în viața de provincie. El cunoaște în amănunt viața Bucureștilor din poveștile altora sau din experiență personală. Un prieten mai vîrstnic și mai experimentat îi povestește adolescentului încă prins în chingile provinciei o poveste extraordinară cu o anume Ortansa din București. O prostituată de lux care
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
modă din Bucureștiul interbelic sînt descrise cu mare grijă la amănunte. Cum erau chelnerii, ce anume se servea, ce mărci, acum uitate, de mașini poposeau în fața restaurantului respectiv. Corso-ul era de departe cel mai iubit. Acolo autorul l-a cunoscut pe Vinea. Amîndoi erau împătimiți de șah. Vinea i-a acordat un mare favor - un filtru din melanjul special al baronului: "Pentru clienții de excepție, exista un amestec de cafea Marang-agib, cu bob uriaș, și Ceylon. Numai la Cairo sau
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Cristian Teodorescu M-a întrebat cineva, după microscopul de săptămîna trecută dacă n-am început să inventez oameni care nu există. Fiind vorba de un prieten, l-am întrebat dacă nu cunoaște el însuși asemenea oameni. Mi-a răspus că nu. Adică el n-a întîlnit oameni buni, generoși pînă la prostie, potrivit gîndirii comune, și care fac bine celor din jur. Mă îndoiesc de asta. Dar ca să găsești oameni buni trebuie
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
deconstructivistă, deși dl. Mincu nu pare să fi depășit anii '60 în materie de "sistem" critic și să fi auzit de deconstructivism. Nedumerirea Cronicarului începe chiar de la titlul paginii din Luceafărul: Subsidiaritatea criticii. Din context rezultă că dl. Mincu nu cunoaște sensul primului din cele două cuvinte. "Dictatul cultural al subsidiarității" este, de exemplu, o expresie de un desăvîrșit nonsens. Dacă dl. Mincu are vreo îndoială în ce privește absurditatea ei, ar putea să se uite într-un dicționar. Cronicarul nu e dispus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
fi dat un răspuns clar editorialiștilor la proxima conferință de presă la care a luat parte. Or dl Pașcu a preferat un "no comment" oficial, după care a admis că s-a făcut o glumă cu ziariștii. Cum Cronicarul nu cunoaște mecanismul potrivit căruia se fac asemenea glume cu ziariștii la MAPN-ul condus de dl Pașcu, dar un asemenea comunicat n-avea cum să nu treacă spre supervizare și pe sub nasul ministrului Pașcu. Unii spun că ar fi chiar opera
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
fostă vânzătoare în tinerețe, citise o proză proletcultistă execrabilă. În încheiere, Gogu își aplaudase zgomotos nevasta, primul și singur. Comesenii, servili, aplaudaseră și ei, furtunos. Cred că eu fusesem singurul care nu bătuse din palme. Dar Gogu vroia neapărat să cunoască părerile comesenilor despre proza consoartei sale. Cu un gest poruncitor, el îndrepta brațul către fiecare la rând... Toți aduceau niște laude penibile. După fiecare, Gogu aplauda, satisfăcut. Când îmi venise și mie rândul să-mi spun părerea, după ce Gogu, morfolindu
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
strălucit la școala de teatru din Malmö, Suedia, se vor transforma într-un contact extraordinar cu unul din reperele majore ale școlii și teatrului românesc. Atît pentru cei creați și dirijați de Radu Penciulescu, cît și pentru generațiile tinere care cunosc cîte ceva despre acest mit din poveștile profesorilor sau marilor actori și oameni de teatru. Parcurgerea acestui text este un curs condensat al unei mari lecții de teatru, o confesiune pe care Radu Penciulescu i-a făcut-o lui George
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
sigură și puternică dovadă în sprijinul paternității operei" (p. 92) cu atât mai mult cu cât piesa trasează, măcar în linii mari, tipul de literatură pe care-l va realiza mai târziu în Țiganiada. Cum această controversată piesă n-a cunoscut decât o singură ediție (în 1983 la Editura Dacia, seria "Restituiri"), încheiem cu un savuros "jurământ de credință": "Pă noao țări, pă trei mâncări, pă ziua de ieri, pă spatele vântului, pă fata juciului, pă coada măgarului, pă ciuma pădurii
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
E firesc, a mai întrebat el, ca omul să dea dovadă de smerenie și de umilință? Se subînțelegea că nu. Nici noi nu credem că poetul ar fi fiind capabil de creștinele sentimente cu pricina. Altă întrebare, adresată unui participant cunoscut pentru spiritul său religios, a fost de unde știe el că Dumnezeu vrea de la noi anumite lucruri. Auziți întrebare! O simt în mine, a răspuns invitatul. Ceea ce poetului nu i s-a părut suficient. O simțiți, o simțiți, a revenit el
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
potrivite" din Arghezi și folclorul. Desigur, Iordan Datcu se bucură de multiple planuri de desfășurare informativă, cu observația că pentru modul său de a se aplica cercetării științifice aceasta înseamnă minuție și responsabilitate, tenacitate și logica explicațiilor. Pentru el, a cunoaște înseamnă a acumula, a interpreta, a demonstra printr-o argumentație judicioasă. Concentrarea și claritatea privesc atît enumerarea cît și limbajul critic. M-am întrebat de cît timp a avut nevoie autorul Dicționarului pentru stabilirea unui traseu atît de exact, în
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
menirea omului de excepție, în oricare domeniu s-ar ilustra, este să trezească vocații. Numai dacă l-am măsura exclusiv cu acest etalon pe Nae Ionescu și valoarea sa ni s-ar impune fără drept de apel. Căci pomul se cunoaște după roade.(...) Orice discuție devine superfluă asupra lui Nae Ionescu cîtă vreme el i-a format pe Cioran și pe Eliade, pe Vulcănescu și pe Noica". Și poate fi corelat și cu Caragiale, ambii autori "aristocratici", distanțați de entuziasmul gregar
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
pe care nu le respingem cu ușurătate, să admitem că asupra lui apasă un stigmat politic. Un stigmat accentuat, așa cum am menționat mai sus, de demonizarea la care l-au supus deopotrivă cele trei dictaturi succesive pe care le-a cunoscut România în veacul al XX-lea. Menționăm în treacăt că, în miopia sa, nu l-a cruțat nici ierarhia Bisericii Ortodoxe, care a găsit cu cale a-l prigoni pe acest teologhisitor de vază, așa cum a procedat, în altă țară
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
de vîrste apropiate. Ioana are 28 de ani, Iulian, 29. Trăiesc în București și lucrează în presa centrală, Ioana Nicolaie la cotidianul Independent, Iulian Tănase la revista Academia Cațavencu. Amîndoi scriu, deocamdată, poezie. Și amîndoi reprezintă, pentru cei care îi cunosc, tînărul nou, nu acela creat după tiparul rigid al omului nou, ci tînărul anilor 2000 așa cum arată el în mod firesc: dezinhibat, fără complexe, care se întreține singur, care arată bine și se îmbracă bine, care face din literatură nu
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
mic, aproape infinitezimal. Sînt inteligenți, de obicei multișor peste medie, și își trăiesc bunătatea fără a o pune în slujba unei credințe speciale, dăruiesc celor din jur ceea ce știu, cu o bunătate inflexibilă, care pare, adesea, de pe altă lume. Am cunoscut cîțiva astfel de oameni, a căror bunătate nu s-a lăsat contaminată nici de jegoșeniile totalitarismului și nici de murdăriile tranziției. Unul dintre ei este doctorul Mihai C. Teodorescu, unul dintre marii dermatologi ai României, doctor și în filosofie - sper
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
valoroși, înlocuiți de niscai nulități profesionale, propuse, la rîndul lor, de alte nulități (politice, acestea). O oarecare doamnă cu nume predestinat care conduce Direcția de Cultură din Primăria Capitalei îl dă afară pe directorul Teatrului "Bulandra" (un teatru care a cunoscut cîteva din succesele stagiunii trecute), fără să fie măcar capabilă să explice presei de ce. Ambasadori, atașați culturali, consuli generali, directori de Institute românești aflate peste graniță sînt rechemați înainte de termen și, cum se întîmplă cu d-na Elena Ștefoi de la
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
C. Rogozanu O Zone friendly. Iași. Reconfigurări literare - încă o antologie pe piața literară românească. Nimic nou. Este cunoscută febra postdecembristă a "găștilor" literare. Antologia a însemnat după 1990 o formă de rezistență a literaturii noi sau chiar o formă de critică literară, de recuperare a unor autori, a unor "generații". Spun "gașcă" și "rezistență" pentru că realmente avem de-
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
Obișnuința improvizației, tehnica autohtonă a tragerii mâței de coadă, filozofia supraviețuirii de pe azi pe mâine, absența proiectelor naționale coerente ne-au adus unde suntem. Politicienii români sunt într-o continuă goană după imagine, obsedați de-un singur lucru: propria îmbuibare. Cunosc destui reprezentanți ai lui zoon politikon care s-ar lăsa sfâșiați și de-un pitbull, numai s-ajungă pe pagina întâi a ziarelor. Complet dezumanizați, respingătoare bestii pe două picioare, majoritatea politicienilor români ar trebui puși în lesă alături de cele
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
să paraziteze bine-mersi, statul ba chiar au dobândit grade din ce în ce mai mari. Am ajuns să trăim narcotizați de indiferență. Nu observăm că pentru călăii de ieri aceste vremuri tulburi sunt doar un interval de acalmie până la restaurarea limbajului pe care-l cunosc cel mai bine: bocancul în capul suspectului, bătaia cu creionul la testicole, smulgerea dinților, izbitura cu săculețul de nisip. Astfel de oameni există, dar nimeni nu s-a gândit să-i lege în lanțuri sau să le pună botnițe. Faptul
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
politic greșit. Prin această apropiere, engleza care se vorbește în Brazilia nu sfârșește ea prin a fi utilizată cu greșeli? În procesul de constituire a lexicului, cuvintele străine își schimbă sensul. Batom, în originalul francez, este bâton, adică baston. Ceea ce cunoaștem noi azi ca batom este rujul de buze, prezentat sub formă de "baston". Există o dinamică în incorporarea cuvântului. Oare nu este vorba și de o anumită lene în această incorporare atât de ușoară a termenilor din engleză? Poate că
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
o poziție adecvată față de acuzele tot mai dese În acest sens, dar fără a avea Întotdeauna o bază fundamentată. Este adevărat că În orice stat este prezentă corupția, la orice nivel al instituțiilor publice și private. Însă prea puțin este cunoscută, atât pentru publicul larg, cât chiar și pentru unii profesioniști ai dreptului, semnificația acestui termen; de altfel, același lucru este valabil și pentru alte noțiuni des utilizate precum „profesionalism”, „integritate”, „deontologie”, „serviciu public”, „interes public” De exemplu, cuvântul „corupție” ` nu
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
tot și prin toate păstrând, ca pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de evocare a unor vechi evenimente ale tinereții ei, și nu mai puțin de "adorare" a "grefei franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
a populației pînă la canibalism). Cine l-a citit pe Șolohov descoperă repede abisurile și înălțările demne de Iov ale "soartei unui om", scrise și rescrise de Makine, în altă cheie. După destrămarea Uniunii Sovietice, povestitorul, adult acum, ajunge să cunoască adevărata Franță. întâlnește și aici umilințe, îi e refuzată cetățenia, dar un vis nu-l părăsește: acela de a-și aduce la Paris bunica. Apelează la bogătași din noua mafie rusească, face sacrificii, închiriază o locuință... bunica nu mai vine
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
de tinerețe. Fusese îndrăgostit cu adevărat și că își părăsise iubita pe când urma să aibă un copil. Ea se măritase cu un prieten comun și rămăsese în Europa. După accidentul de avion hotărăște să plece în Franța cu vaporul - unde cunoaște o tânără fată, Sabeth, de care se îndrăgostește. Ea seamănă cu iubirea din tinerețe, se dovedește că e chiar fata Hannei, pe care o părăsise însărcinată. Faber încă mai crede, sau vrea să creadă, că tatăl e prietenul comun. Dar
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]