6,583 matches
-
să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos de a se manifesta, trăirea În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rămase un timp ghemuit pe scaunul său cu brațe din lemn, lângă planta cu frunzele alungite ca niște tentacule. Hotărî să nu mai iasă În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de fapt, era imaginea unui craniu găunos, cu orbitele adâncite. Aș fi vrut să ies imediat, dar ușa se blocase Într-o Înțepenire curioasă, nerăspunzând efortului meu de a o deschide. Aveam fălcile Încleștate și simțeam fierbințeli tăioase pe brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-a antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să vedem ce mai găsești acum, că am devenit tare curioasă... Și după ce-și dezvelea dinții albi și chițăia ștrengărește, sorbea din paharul cu șampanie și aștepta. 126 La mulți ani fericiți, lebădă grațioasă, am spus eu banal, frizând din nou ridicolul. Dar ea râdea cu toată ființa, coborând uneori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
migdalați și se prăbușiră, cu zgomot stins, de masă. Ce Dumnezeu ai, Lola? am Întrebat-o nedumerit. Mi-a făcut semn că adică să o las În banii ei. De sub rochia roșie, inspirat decoltată, sânii micuți se ițeau pe jumătate, curioși. Era palidă, Lola, și...se făcuse neînchipuit de frumoasă acum. I-am spus: Lolă dragă, Lolă mică și somnoroasă, trebuie să te duc să te culc (și unde se putea mai bine decât la hotelul din centrul orașului. Acasă nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deja în casă, deși ferestrele erau închise. - Alex, dragule, vreau o explicație cât de cât, fie și lapidară, în fine o explicație... - Tocmai asta intenționez acum. Dar de ce stai în picioare? Și cafeaua!? - N-am nici un chef de cafea, sunt curioasă ce vrei să-mi spui... De ce a fost nevoie de atâta tergiversare! - Bineeee! Și Alex, simțind că situația se precipitase deja, începu fără o pregătire prealabilă: intenționam încă de săptămâna trecută să te înștiințez că mă căsătoresc! - Ai spus mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nici o obligație, putea să aibă câte prietene și-ar fi dorit. Dar că te-a curtat și pe tine, sinceră să fiu, n-am știut! Poate că lucrurile ar fi ajuns la un final fericit în ceea ce te privește. Sunt curioasă de ce s-a depărtat de tine!? Chiar am să-l întreb... - Mai bine nu! Nu ne-am înțeles, asta e! Deși, să știi, am fost la un pas de... Te felicit, Ina, s-ar putea ca tu, totuși, să ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va putea reveni la parfumul floral din toaletă, la televizorul cu care își împărțea timpul liber și la batoanele cu multă ciocolată. Etajul era plin de indivizi grăbiți care îi înconjurară curioși și le puseră tot felul de întrebări. Treptat spațiul dintre ei se umplu de colegi bucuroși de revedere, povestind repede ce s a întâmplat în lipsa lor, zâmbindu-le cu afecțiune și înțelegere, mărind depărtarea dintre ei până când nu se mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mediu în care se simțea ca de-al casei, îl privi puțin speriată. Știa încă foarte puțin despre omul de care se legase pe viață. Oare nu se hazardase? Trăia cu intensitate fiecare moment oferit cu generozitate de către Victor. Avea curioasa iluzie că se născuse a doua oară!? El o observă, o lăsă câteva minute, apoi o întrebă direct: - Unde călătorește cu gândurile prințesa mea? - Peste tot, dar te simt aproape, mă însoțești pretutindeni și nu mi-e teamă de nimeni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fapt divers: - Pe tine chiar nu te interesează cum va arăta noua noastră casă? - Când, dragule, să merg acolo, toată ziua sunt la serviciu, acasă mă așteaptă copilul. E atâta treabă! Dar voi merge într-o zi, sunt și eu curioasă în ce palat o să locuim! - Nu fi ironică! E departe de ceea ce se cheamă palat. Dar va fi o casă locuibilă, cu toate disponibilitățile în care să te simți stăpână cu adevărat! - Aici, la părinții mei... nu continuă, dar se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-i spune nimeni pe numele ei întreg, toți o gratulează cu diminutivul de Vira. Spun unii că ar cam fi plecată de acasă, dar află că e o fată tare bună! - Nu știu de nici o Vira, chiar m-ai făcut curioasă... - Tu, Ina, ești bună de pus la icoană și când cineva are vreo rană pe suflet poate să apeleze la tine, sigur se va tămădui! Ești de o naivitate dezarmantă! - Și de ce anume m-ar interesa persoana de care mi-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dânsa suntem noi! - Eu am lumea mea și am trasat în mod expres între mine și restul lumii un gard înalt, un fel de graniță, pentru a mă apăra de eventualele vânturi rebele. Dar acum, fiindcă tot m-ai făcut curioasă, desfiră-ți toată povestea, deși să-ți spun sincer, n-am înțeles niciodată curiozitatea bolnăvicioasă a unora de a se uita până și în cafeaua pe care o bei dimineața. Bănuiesc că este o istorioară nostimă, nu!? - Am ținut, sinceră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spus. Acum unde este? La legătorie. I-am făcut și o copertă foarte frumoasă, în care ești tu. A mai urmat o întâlnire. I-a adus romanul. Frumos împachetat, într-o hârtie deosebită, și stropită cu mult parfum. Nu ești curioasă să l deschizi? Ba da. Deschide-l. A rămas uluită. Pe o sută cincizeci de pagini, era grafiat cuvântul DISCREȚIA. De la cap la coadă. Tot. Numai DISCREȚIA! O, iubitule, genialul meu DISCRET, vino repede să te pup, de să te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o să vedeți și-o să vă minunați. Hai. Repede! Câteva zile mai târziu, presa vremii a fost invadată cu știre de zenzație. Schimbălău și Schimbălete și-au mutat birourile afară, în stradă, în două corturi sportive - militare. Asta au explicat ei, curioșilor, până în momentul când DNA - ul va dezlega misterul montării, în pereții respectivelor încăperi, camere ascunse, de luat vederi. Briceagul intra ușor în carnea peretelui, faptul îl incită. Își intensifică scobilitura. Ieși la iveală, ceva, ca un capac de cutie de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și continuă. Ieși la iveală, ceva, ca un alt capac de cutie. Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de cutie. Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un fel de căcat! Nu ți-e rușine? Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Cei doi nonagenari, se caută din priviri. Se găsesc. Vin unul către altul. Se iau de braț. Înalți, ambii, cu trupul drept, cu copilul de mână, trec, prin mulțime, tot așa, cum au trecut prin viață. Greu. Căci, mulțimea e curioasă și necunoscătoare în ale profunzimii sufletelor celor doi. În urmă, ajung la locul în care s-au întâlnit. Acolo se opresc, se privesc atent unul pe altul, și, când să și dea mâna, a despărțire, plodul întreabă: tataie, dar cine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
traversat pentru epoci istorice: a lui Ceaușescu, a lui Iliescu, a lui Constantinescu, iar acum, e la finalul aceleia a lui Băsescu. și, în acest răstimp, a dăruit țării, 111 copii! Bravo ei! Trecând pe la poartă doctorul veterinar, a fost curios să știe ce mai face și cum se mai simte mama-eroină. Bine, domnu’doctor, uite-o acolo. Tocmai despre ea discutam. Ce v-a făcut rău ea, s-o bârfiți, pe frumoasa și mândra noastră eroină? De bine, dom’doctor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zaban-e șirin = limbă dulce, cum îi place iranianului să se laude cu limba lui), manifestat în poezia lirică, didactică sau narativă, unii scriitori și-au propus să consacre efortul lor inventării unei literaturi beletristice în proză. Se petrece un fenomen curios, de negăsit în literaturile europene, de exemplu, unde poezia și proza se dezvoltă paralel, și anume: proza apare, ca gen, printr-o reacție aproape naturală la poezia persană. La începutul secolului al XX-lea apar câteva romane (ați ghicit, istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Chagall, S. Dali, H. Miller, Goethe, A. Tolstoi etc. Lecturile euro-americane n-au întunecat în vreun fel iubirea lucidă pentru folclorul și tradițiile Iranului vechi (îi datorăm numeroase traduceri de texte pahlavi, dar și prețioase lucrări despre folclorul iranian). Acestui curios sincretism cultural îi adăugăm pasiunea cu care s-a aplecat asupra complicatelor religii ale Persiei antice, asupra superstițiilor și practicilor magiei populare care derivă din ele. Și peste toate s-a așezat tulburătoarea umbră a Indiei. Au fost dimensiunile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dorință secretă de obscurizare a operei? E pariul cititorului român... Traducerea acestui român a început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în română. Mi-au răspuns pe loc: Bufnița oarbă!, dar n-am ințeles de ce s-au uitat la mine condescendent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fost multe descurajări, renunțări, reluări și multă hărtie... destinată coșului! Părea că din noianul literelor persane mă priveau ochii lui Sadegh Hedayat, înfricoșați și descurajanți totodată! Până la urmă, obișnuindu-mă cu textul, trăind în intimitatea lui atâția ani - printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu e visul oricărui traducător? Limba română, atât de încercată în confruntările cu atâtea texte „sacre“ ale umanității, a ieșit, sperăm, biruitoare. Textul persan s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură, două picături de sânge le căzuseră, la fiecare, pe haine. Celor pe care îi atingeam li se detașa capul, care râdea. În fața unei măcelării, văzui un om care semăna cu bătrânul negustor de mărunțisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la el numai cînd nu este el Însuși” ( p.275). Ar mai fi foarte multe de spus despre această teză de doctorat curajoasă, elaborată, documentată, scrisă cu talent eseistic. Dar o adăstare Îndelungă asupra subiectului ne ar readuce În situația curioasă a lui Al.Odobescu, cel care vrînd să scrie o simplă prefață, s-a trezit, furat de subiect, cu ditamai cartea. Deși lectura tezei a fost captivantă, Încercăm să nu devenim, la rîndu-ne ...bovarici, și să rămînem simpli referenți ai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai filma acolo, musai să joace prost, ca să scape cu viață... Discutînd cu amicul Liviu Antonesei, aflu un amănunt greu de imaginat, din viața marelui dramaturg polonez Mrozek : reîntors din America Latină, a trebuit să...reînvețe limba natală. Din cauza unei boli curioase, acolo o uitase. Mă-ntreb cît de ușor s-a readaptat scriitorul, cînd a creat primul text În polonă, după tăcerea ne voită...Și măntreb dacă mai poți stăpîni toate chichițele și subtilitățile unui grai, după ce l-ai uitat. Oricum
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]