968 matches
-
Inginerul Vlădeanu, de la combinat, șeful stației de separare, stație la care dumneavoastră trebuia să faceți montajul exterior. Ce instalație?! se miră vocea. Ei asta-i! Stația de separare am spus, n-ați mai auzit de ea?! Vă rog să fiți cuviincios! Cuviincios! exclam. De trei zile vă caut! Lucrarea trebuia să fie gata! Un moment, spune pe un ton mai jos femeia. Stația de separare ați spus? Da, răspund eu, impunîndu-mi să fiu calm. Aa, cred că-i vorba de montajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlădeanu, de la combinat, șeful stației de separare, stație la care dumneavoastră trebuia să faceți montajul exterior. Ce instalație?! se miră vocea. Ei asta-i! Stația de separare am spus, n-ați mai auzit de ea?! Vă rog să fiți cuviincios! Cuviincios! exclam. De trei zile vă caut! Lucrarea trebuia să fie gata! Un moment, spune pe un ton mai jos femeia. Stația de separare ați spus? Da, răspund eu, impunîndu-mi să fiu calm. Aa, cred că-i vorba de montajul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să rezolv problema tovarășului Vlădeanu. Noi avem mai mult de discutat... Se ridică puțin de pe scaun și-mi indică cu mîna un fotoliu: Luați loc, vă rog! Cu ce problemă? mă întreabă, întinzînd mîna să ia dosarul. "Așa, băiatu'! Fii cuviincios, că-ți șade bine", îi zic în gînd bucurîndu-mă că am reușit să-i impun respect prin atitudinea mea obraznică. Dar, odată ce el a depus armele, mă văd nevoit să le depun și eu: îmi scot casca, îmi reiau aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi răspund, înfruntîndu-i privirea. Bine. Te rog să iei loc! îmi indică ea fotoliul în care am stat cînd am venit aici cu Don Șef. Mă așez în fotoliu încet, cu mișcări controlate, căutînd o poziție cît mai comodă și cuviincioasă. Privesc tabloul cu florile de magnolie și simt cum sufletul mi se dilată, ca atunci cînd îți dai seama dintr-o dată că e primăvară, că ai renăscut și tu împreună cu natura. Îți plac magnoliile? mă întreabă doamna Teona. Întorc privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de binemeritată odihnă, chiar și cei care trebuie să aibă grijă de animale și femeile care trebăluiesc în gospodării cât e ziua de lungă, în zilele de lucru. în după amiaza acestei duminici, pe la chindie, un grup de femei, îmbrăcate cuviincios ca în zi de sărbătoare, se adunase în poarta cimitirului, de unde se vedea bine și islazul comunal pe amândouă părțile, adică și cel pentru vitele cornute mari și cel pășunat de oi. Dar puteau fi văzuți și oamenii care veneau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de care spuneam, că mă și simt mângâiat părintește pe obraz de prof. Apostoleanu, care în mod admirativ îmi spune: „Măi, dragă M., prea bun elev mi-ai fost! Învățai atât de bine, te purtai atât de respectuos și de cuviincios, încât acum nu pot decât să te îmbrățișez cu marea bucurie a momentului pe care-l trăim”. Alte și alte întâlniri de suflet cu alți colegi și conșcolari. Apoi banchetul și alte activități programate timp de trei zile. Am bucuria
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să precizez că fotografia înlocuitoare (profanatoare) nu avea nici cea mai mică legătură cu evenimentul. Să-l fi înfățișat cel puțin pe băgărețul personaj în fața casei de la Ipotești (dacă o fi călcat vreodată pe acolo), sau lângă statuia Poetului, depunând cuviincios o floare... Nici vorbă însă de așa ceva! Fotografia îl înfățișa purtând acel imbecilizant chipiu fals proletar, oprit la marginea unui lan de grâu, înconjurat de câțiva „specialiști” și gazetari de curte, unii mai obedienți decât alții, cu nelipsitele carnețele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ai mirosului. * Unul din motani a fost numit, prompt, Gălbenuș (variantă: Gălbenel). Celălalt, inexplicabil, a rămas „nebotezat”. Totuși, când admirația noastră față de el debordează năvalnic îi spuneam, oarecum voievodal, Pițu cel Mare și Bun. Dacă la oameni a mânca decent, cuviincios înseamnă a mânca la masă și din farfurie, la pisici e invers. Când, ridicat pe picioarele din spate, pe taburetul din bucătărie, Gălbenuș se află în poziția de „școler”, cu lăbuțele din față așezate frumos pe masă, și când, drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca dar de nuntă o blană somptuoasă și o bijuterie de preț. Dacă ne gândim mai bine, și fără spirit de comeraj, căsnicia aceasta a avut ceva emoționant și, aș cuteza să spun, chiar nobil. În rest, ar fi mai cuviincios ca cenzorii morali să-și vadă și de ale lor. Scrisorile către Boicescu au fost luate de cei mai mulți ad litteram, fără pic de umor. Ele trebuiau luate cel puțin cum grano salis. Asta se simte din capul locului și pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și femei în toată firea ne sculam în picioare și așteptam în cea mai adâncă tăcere salutul său, ca la rându-ne să răspundem. Răspundeam la unison, ca elevii clasei întâia, un bună ziua cuviincios și bogat în respect pentru acest om drag. Lecțiile sale erau pline de farmec. Nu era nevoie să mai consulți vreun manual. Într-o zi ne vorbea despre Al.Vlahuță. El nu se oprea numai la ceea ce era prevăzut în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aveau un profil semit, cu ochi mari, hai să le spunem "satanici". Și doi bărbați, unul probabil șoferul mașinii, celălalt paznicul, cu niște chei solemne. Era o vizită de revedere, se schimbau, în șoapte, impresii și amintiri, întrerupte de tăceri cuviincioase, solemne. Când mai veniți, spuse paznicul, vă dau și pachetul de săptămâna trecută". În tăcerea templului se auzeau acordurile vântului de afară. * Ceva mai târziu, când începe ora de noapte în care oamenii devin uneori transparenți (cum se exprimă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
își împărțea hrana, scormonind pentru ei și așezându-le, pe trotuar, oase și alte resturi din ce descoperea el în timp ce își făcea meseria de măturător. Dar nu le arunca aceste resturi, le punea frumos, în fața câinilor, le făcea o masă cuviincioasă și îi chema la masă cu politețe, ca pe niște invitați. Dacă nu l-aș fi auzit îndemnându-i, cu vorbe simple, aș fi crezut că omul meu era mut. Ce-i drept, mai vorbea el din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rugător, privesc o mulțime de flori târzii de toamnă, "mărită-mă mamă", încep să se vadă gospodării sărace, cu case coșcovite, cu acoperișuri fixate cu bolovani mari de piatră, să nu le ia vântul, cu veceuri (!) situate la o depărtare cuviincioasă de locuința propriu zisă. O mulțime de garduri improvizate marchează diferitele proprietăți și chiar grădinile interioare pline de varză, în admirabile tonalități gri verde (ca uniforma de odinioară a Wermachtului), de bostani albi, mari, impunători, tufe de roșii târzii, hrean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atunci, sublocotenenții, când erau îndrăgostiți, își trăgeau un glonț în inimă". O întreagă filosofie se întrevede în acest mic adevăr: romantism, serenade, patetism, dueluri, sinucideri... * Teodosie este un bătrân schizofren pe care îl întâlnesc zilnic de zeci de ani; este cuviincios, auster, cuminte și taciturn. Se vede că boala lui a îmbătrânit. Este unul dintre oamenii pe lângă care trăiești o viață fără a-i cunoaște alcătuirea sufletească dacă nu te ocupi special și cu o anumită îndemânare de ființa lui. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu dânșii la fel de politicoși cum se cuvenea să fim cu profesorii. Bineînțeles, în farmacie te descopereai, îți supravegheai ținuta și limbajul, păstrai în mod riguros rândul și vorbeai în șoaptă. (Numai soldații sovietici, după 23 august, aveau o purtare puțin cuviincioasă în farmacii, dar nici ei nu-și permiteau să-ți dea toată măsura.) Cu un cuvânt, farmacia era un loc solemn. Farmacia era totdeauna de o eleganță rafinată, sobră, cu dulapuri de lemn scump, sculptat în stil baroc; în dulapurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
țara un geniu fără pereche - a spus textual lui Baldur von Schirrach , conducătorul tineretului hitlerist și delegatul Führerului la înmormântare: „Am să termin curând cu toate comédiile acestea”. Căci pentru el, această pioasă [227] împlinire a îndatoririi de a înmormânta cuviincios, în dangăt de clopot și imnuri legionare de slavă, pe cei împușcați mișelește în ceafă, azvârliți în groapa comună și acoperiți cu o placă de beton, după ce se turnase acid chlorchidric spre a dizolva cadavrele - era o comedie neplăcută la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
acest timp înconjurată de un pluton întreg de jandarmi cu baioneta la armă. După o percheziție inutilă, dar destul de amănunțită, scotocind și dormitoarele, maiorul m-a condus la Prefectura Poliției. Împotriva tuturor așteptărilor, am fost primit cât se poate de cuviincios, interogatoriul fiind mai degrabă o convorbire plăcută cu noul prefect al Poliției (un general al cărui nume nu l-am reținut) [257] care dorea să știe dacă am luat parte sau nu la „rebeliune”. I-am spus că am fost
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Odată cu „eliberarea” din această neomenoasă a cazărmii, cu ploaia aceea de înjurături triviale ce se abate asupra bieților oameni chemați să-și facă datoria pentru țară (înjurăturile și bătaia ținând loc, în concepția cazonă, de mâncare bună și de îmbrăcăminte cuviincioasă), credeam că se va încheia capitolul persecuțiilor fără motiv. Dar, la sfârșitul lui Ianuarie 1944, am aflat că Ministrul Petrovici își adusese din nou aminte de mine și nu voia să scape prilejul de a mă lovi. Vechiul dușman al
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fugise din calea oștilor conaționale. Dacă te adresezi cuiva în rusește, respectul cere să-i însoțești numele mic de prenumele tatălui. În acest fel arăți că nu stai de vorbă cu un vagabond, ci cu un om care are statut cuviincios, cu o origine cunoscută. Ca atare, rusoaica ne interzisese să-i spunem „doamna” sau „tovarășa profesoară”, cum se obișnuia la noi. Trebuia, simplu, să-i spunem Palina Nichitișna. Ideea ne amuza dar, ca un făcut, limba noastră nu se putea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui Ghiță Mărgărit. Îngâmfarea, poltroneria și toate defectele erau pedepsite de el prin execuții care făceau deliciul sălii. Revenit în propagandă electorală, academicianul Mârza culegea într-o sală de restaurant onorurile cuvenite omului politic. Împrejurare tocmai nimerită pentru
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
1837-1872) nu era mai talentat, și erotica între "un steloi" și o "steluță" e rizibilă: Am surprins eu într-o noapte O steluță ș-un steloi, După multe dulce șoapte, Sărutîndu-se-amîndoi. MATILDA CUGLER Poezia Matildei Cugler (1852-1931) e la modul cuviincios al liricii pentru albumuri de pensioane, cu situații de convenție, cu o certă legănare visătoare cîteodată: Ai plâns și tu odată? Eu zău, nu pot să cred! Ah! lacrămi lasă urme, Ce ani întregi se văd. Un ochi, care odată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am procedat la cuvenita cercetare și am constatat următoarele: D-ul Mihail Eminescu, ca de ani 45, constituție forte, nu prezintă pe suprafața corpului leziuni remarcabile. Figura lui este habitantă, căutătura lui este lipsită de expresiune. Mișcările dezordonate, atitudinea puțin cuviincioasă. La întrebările ce i se adresează răspunde direct, el pronunță unele cuvinte cu o voce cântătoare și monotonă. Astfel: bună dimineața d. Doctor, dați-mi două pachete de țigări. Și aceasta fie ziua, fie seara, fie cu țigară în mână
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
hârtia să fie repartizată pe scriittori, nu pe edituri, ca S.S.R. să poată controla tirajul manualelor didactice,etc. Pentru toate acestea se constituie comisii și comitete. Vedem că Perpessicius face o frumoasă figură, cerând un trai decent pentru scriitori, onorarii cuviincioase,etc. O realizare importantă a S.S.R. În acest an o reprezintă unirea cu Asociația Scriitorilor Maghiari, prin includerea lor în sânul Societății. În ședința din 30 septembrie 1947 Zaharia Stancu ține să menționeze că această unire se face cu bucurie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
douăzeci, douășcinci la fund cu un fier de șase... Cam așa ceva, sau poate mai gros... (arată spre bolta de la vie - n.n.) Fii atent! Te punea jos, punea picioarele așa și unu’ pe gât... Și-ți dădea cum era el de cuviincios, cum avea În el credință... Și de ce te bătea cu fieru’ ăsta? Mata ai să mori și nu, dacă nu-ți spun io, nu o să știi niciodată: fieru’ nu face sânge, pătrunde În interior..., Îți rupe mușchiu’, da’ nu plesnește
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o mică rezervă de recalcitranță și independență, nu fac și nu scriu nimic împotriva convingerilor mele, gîndesc dialectic (cu alte cuvinte gîndesc realmente), însușindu-mi și punctul de vedere contrar pînă la limitele adevărului, sînt curajos în opinii, ponderat și cuviincios în expresie”... Fapt grav, impardonabil în optica unora dintre apropiați, e că eu chiar mă străduiesc să corespund frazelor citate mai sus. *„După descrierea lui Leon - recunoaște Lucica -, mă așteptam să fii mult mai slab. M-am întîlnit cu el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]