947 matches
-
numelui lui cochet de generația a treia de evrei, Wharton avea parte de considerație serioasă din partea lui Sammler. Simțea compasiune față de el, Înțelegând puterea greșit călăuzitoare și corupătoare a Angelei, insidioasă fără intenție. Ceea ce intenționa ea să fie era veselă, dătătoare de plăcere, exuberantă, liberă, frumoasă, sănătoasă. Cum vedeau tinerii americani problema (generația Pepsi, nu-i așa?). Și ea Îi spunea bătrânului unchi Sammler totul - onoarea confidențelor ei Îi aparținea. De ce? O, ea Îl considera drept cel mai Înțelegător, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cinematografie. Acțiunea romanului începe cu o reuniune de familie, într-o casă din Anglia, de tipul celor din filmele lui James Ivory. Micuța Briony, o adolescentă pasionată de literatură, scrie o piesă de teatru în întâmpinarea fratelui său, Leon: „Ici dătătoare de fiori, colo disperat de tristă, piesa depăna o poveste de suflet, al cărei mesaj, expus într-un prolog rimat, era că iubirea neconstruită pe o temelie de bun-simț este sortită pieirii. Pasiunea nesăbuită a eroinei, Arabella, pentru un conte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
povestesc, ci poate din damful de șnaps ce scăpa ventilatorului puternic din tavan și care mă învăluia pe mine pe nesimțite. Am început să fixez din ce în ce mai des indicatorul de etaj care îmi arăta foarte leneș câte mai sânt până la parterul dătător de aer curat. Încercam să nu mai respir, așa de insuportabil devenise aerul. Nu-mi puteam lua ochii de la personajul din fața mea, iar de câteva secunde mă intriga foarte tare calitatea foarte bună a hainelor, e drept, îngrozitor de murdare și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vieții propriei familii, cernută prin nebuloasele învăluite în legendă ale vremii lui Ioan Sobieski, ori, cât de cât, mai apropiată de percepția noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care nu s-au înstrăinat de baștină. Însă viața de familie a prozatorului este cu mult mai amplă decât ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin aceasta, atâta timp cât "poveștile sale de familie" se extind la consăteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
miez de vară de la una mie nouă sute patruzeci. * * * Fără frică de vremelnicii stăpâni și de urlete de câini, cu iubire și strădanii, eu am fabricat români, constată de acum bătrânul dascăl, odată revenit la vatra strămoșească printr-o fericită întâmplare, dătătoare de mari speranțe întru îndreptățite reparații, apoi spulberate fără menajamente și înscrise la capitolul deziluzii majore. Casa părintească, atât de mult visată în jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dintr-un demonic dezgheț, de ale ei; mam umplut de drag! Drag, față de cine, față de ce?, Întrebă ea, ca de pe altă lume. Față de tine. Față de broscuța ta de aur, și-i luă, În căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
plăcut. Acesta este scopul cărții mele, liniștea și echilibrul interior este cheia care poate descuia toate lacătele ruginite de ignoranță și frică, care țin în cuști de fier, toată forța, energia și ingredientele ce alcătuiesc SINELE nostru adevărat sau spiritul dătător de viață. Dacă în urmă cu vreo cinci ani nu vedeam așa lucrurile, acum toate s-au schimbat și sunt mândră de acest lucru, mă iubesc și mă accept în totalitate în noua postură de viață în care m-am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vâră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
maimuțele dezvoltaseră o înclinație nepotolită pentru băutură. Bam! Ce le mai plăcea! Într-un fel imediat și exploziv pe care, cu siguranță, forța destinului l-ar fi făcut inevitabil. Cine știa dacă reușise sau nu comunitatea științifică să determine proprietățile dătătoare de dependență ale alcoolului asupra ordinului primatelor? Adevărul era limpede. Îl iubeau într-un mod pasionat, nebunesc; începură să scotocească mânate de o neliniște nouă, care-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să reapară, episodic, total schimbat și înțelepțit de forța irezistibilă a vieții, și în Ceață. Între timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele creștin agonic dă una din cele mai curioase și mai dătătoare de seamă scrieri pentru înțelegerea operei sale narative (și nu numai!) : Cómo se hace una novela (ea însăși „nuvelă“, „roman“ sau „riman“), scrisă între 1924 și 1927 și publicată în același an la Buenos Aires, și a cărei primă traducere românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
consacre datului în pasiențe și, făcând pasiențe, să aștepte să-i ia sfârșit cartea vieții? A vieții și a căii - via, a istoriei care e drum. Via și patria, despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta, împărăția lui Dumnezeu, pentru a cărei venire ne rugăm zilnic - cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să vadă minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-a lungul lui și atinse un zid Împrejmuitor de pământ. Ansamblul i se păru de o mărime respectabilă, dar mult mai mic decât propria-i cetate, Rey. Sosit la poartă, le ceru lămuriri străjilor. — Aici este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
analiză a lucrărilor cuprinse în carte. Cititorul trebuie să descopere, prin lectură, frumusețea scrierilor, să le filtreze și configureze conform eului său și să se alăture lumii minunate a copilăriei, la care trebuie să ne întoarcem ca la un izvor dătător de viață, așa cum face autoarea. Leonid IACOB
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de vieață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încît mă-ntreb
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină; voi săpa adânc în stâncă, să găsesc izvorul dătător de viață nouă... Voi fi chiar troița care va sta pavăză între bine și rău. Atitudine de ziua Unirii Țara mea plutește în derivă ca o arcă, de douăzeci și doi de ani a strâns numai minciuni. Astăzi pântecul ei
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ce bântuise în Brăila copilăriei sale: instalarea atmosferei de panică, intervenția sistematică a autorităților sanitare, leacurile folosite atunci, printre care înghițirea regulată de usturoi, purtatul la gât a unei sticluțe cu camfor și fricționarea cu oțet a celor contaminați 508. Dătătoare de seamă, pentru atmosfera de panică instalată odată cu izbucnirea în 1893 a molimei, este o "anecdotă istorică", figurând într-un volum memorialistic al ziaristului G. Rădulescu (care-și semna producțiile cu pseudonimul Archibald): "Timpul", organul conservatorilor, aflați atunci la guvernare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți rămână. ce să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții Îți arată merișoarele dătătoare de moarte, precum acelea ce atârnau În arborele cunoașterii; arborele upa ( arbore din Malaezia, al cărui latex, toxic, este utilizat pentru otrăvirea săgeților). Pe deasupra grădinii plutește un abur nesănătos care amețește păsările ce o străbat, și totuși fiica doctorului trăiește
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
seninul de-nalt! De la un țărm la celălalt, lacul s-aprinde și arde! Niciunde mai multă lumină, nicicum întrebările cad în mirare și marea de liniști mă-nconjură cum aș merge pe ea în picioare. Mă-nvăluie-n voaluri parfumul de brad dătător de atâta vigoare... sunt pe marea de visuri, la Tușnad, în Rai cu-acesat plai plin de floare... Iulie, 1978 Ale nevolniciei prea multe rele Întunericul din cerul gurii este un semn veninos; moliile rod și-n os, mai ales când
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
stat suficient de mult cu el ca să-mi dau seama dacă era comunist sau doar tembel... Tot ce știu este că am învățat singură să cred în Dumnezeu. Dar îmi lipsește ritualul. Mersul la biserică duminica. Rugăciunea zilnică. Postul. Cadența dătătoare de armonie și un pic de serenitate. Rodica Binder M-am născut la 28 aprilie 1950 la Timișoara, unde am copilărit și studiat, unde trăiesc mama și sora mea, unde mai am câțiva foarte buni prieteni și un cufăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
iar „futut“ e cuvântul-cheie aici, pentru că eu mă refer la o sculă cu care să poți fute. Vorbesc despre o bucată țeapănă de țesut spongios, bine irigat, cu o cupolă roșiatică și bombată, din care țâșnește spermă, țâșnește viață: picături dătătoare de viață! Dumnezeule, ce misiune nobilă! Compania bărbaților mi se pare mult, mult mai plăcută, ție nu? Am întrebat, ție nu? — Ba da, categoric. Legătura non-erotică dintre bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și se pregăti să se arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o completez, pentru ca odată aplicată unui petec de pământ pe care anterior eu voi fi declanșat pieirea și pustiirea mea, acolo să renască forme zoidice impunătoare, Luca, paraclefe mixte generatoare de viață perfectă și neprevăzută, tuburi metalice ieșinde dintr-una-ntr-alta, reprobabile, dătătoare de cleobe geniale și radiante de emisfere electrogastronecromantobliveonaale, Luca, atât de necesare vieții și securității înțelegerii interumane a ceea ce va fi după ce voi declanșa, într-o primă fază, Pogromul meu personal, Luca! Înțelegi? Mamă... nu e control! Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lămâiei este dat de acizii organici, care nu rămân în această stare în celule. În timpul digestiei acidul citric este oxidat rămânând sărurile ceea ce duce la păstrarea alcalinității sângelui. Fructele sunt cel mai important aliment, cea mai binefăcătoare mâncare pentru noi, dătătoare de viață și energie. Strămoșii noștri au mâncat numai fructe mult timp. Deoarece fructul este alimentul la care omul este adaptat biologic să îl consume este bine să ne punem întrebarea la sfârșitul zilei: Câte fructe am mâncat azi?” decât
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]