4,348 matches
-
s] arbitreze aceste conflicte astfel încât viețile lor aib] un curs relativ coerent și continuu. În acest scop, noi fix]m priorit]țile între diverse țeluri, iar acest lucru înseamn] s] accept]m principii sau reguli permanente. (Desigur, nu e clar dac] alte creaturi sunt total lipsite de reflecție, întrucât o mare parte a reflecției noastre este nonverbal], dar nu într] în aceast] discuție situația lor. Pentru mai multe detalii despre situația primatelor foarte complexe, vezi Desmond, 1979). Darwin a ilustrat diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de conving]toare este aceasta? Desigur c] nu putem proba generalizarea lui Darwin în mod empiric; nu am comunicat suficient de bine cu nici o specie nonuman] pe care o recunoaștem ca fiind de inteligent]. (Ne-ar fi de enorm ajutor dac], de exemplu, am putea auzi balenele vrobind...) Trebuie, pur și simplu, s] compar]m cazurile. Cât de adecvate par aceste tr]s]turi la alte creaturi sociale pentru a ne furniza material ce s-ar putea transforma în ceva asem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un substitut al afecțiunilor naturale originale. Se așteapt] doar o anumit] limitare a acestora, de vreme ce, în cadrul evoluției, a avut drept funcție esențial] asigurarea cu devotament a unor facilit]ți permanente celor mici. Acest lucru nu ar fi fost efectiv posibil dac] toți p]rinții s-ar fi îngrijit la fel de mult de orice copil că și de ai s]i. Într-un regim atât de nonșalant și imparțial, probabil c] puțini nou-n]scuti cu sânge clad ar supraviețui. Astfel, dup] cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un regim atât de nonșalant și imparțial, probabil c] puțini nou-n]scuti cu sânge clad ar supraviețui. Astfel, dup] cum subliniaz], pe bun] dreptate, sociobiologii, tr]s]turile altruiste ce pot fi moștenite nu sunt ușor transmise mai departe dac] nu fac posibil] o creștere a speranței de viat] a familiei persoanei altruiste, care împarte genă ce le d] naștere. Ins], când acest lucru se întâmpl], asemenea tr]s]turi pot s] se dezvolte și s] se r]spândeasc] prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
statutul s]u este în mod corespunz]tor mai important decât în societatea noastr], unde multe relații sunt impersonale și au o functie unic] - de exemplu, relația șofer de autobuz - pasager. Închipuiți-v] ins] cât de diferit ar sta lucrurie dac] șoferul ar fi în același timp sora mea vitreg], un vecin apropiat și fiică partenerului de golf al țâț]lui meu - nu as îndr]zni niciodat] s] ofer mai puțin decât prețul corect al biletului. Într-o societate de mici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ciclului vieții variaz] pentru fiecare grup în parte. De exemplu, soția unuia „n]scut a doua oar]” (primele trei clase sociale superioare) poate participa la anumite rituri vedice, dar un shudra (sclav) ar putea riscă o pedeaps] fie și numai dac] ar auzi o recitare a Vedelor - nemaivorbind despre cei care nu sunt incluși în ordinea clas]-cast] sau despre str]ini asemenea nou]! (Manu, 2.16, 67; 10.127). Dharma este invocat] în mod frecvent că posibilitate obiectiv], când, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este c] toate îndatoririle - atât religioase, cât și seculare - ar putea fi împ]rțite între cele care sunt opționale sau prudente și cele obligatorii, si c] toate acțiunile înf]ptuite sunt instrumente pentru obținerea unui anumit rezultat sau scop (chiar dac] nu este indicat). Dar dac] este vorba de un mandat, atunci persoană este obligat] s]-l înf]ptuiasc]. Mimamsa a dezvoltat riguroasă hermeneutic] a dharmei, care a adus recunoașterea școlii și care s-a dovedit a fi instructiv] pentru discursurile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cele care ar conduce la suferință altora. Prin urmare, dac] o persoan] minte, aceast] acțiune iar putea fi d]un]toare deoarece împiedic] dezvoltarea „sufletului” s]u. De exemplu, un c]lug]r jainist va p]stră ț]cerea chiar dac] o minciun] ar salva pradă inocent] din mâinile unui bandit. O persoan] laic] ar putea fi tentat] s] plaseze interesul victimei deasupra propriului s]u interes, ușor amenințat. Aceast] virtute, evidențiat] într-un mod destul de negativ, a avut o influent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
renunțare la sine. Diferențele dintre ele rezid] în tehnicile de comunicare și în aspectele spre care sunt orientate. Un element central în leg]tur] cu care tradițiile Mah³y³na și Tantray³na au deschis o nou] linie de gândire, îl constituie întrebarea dac] fiecare individ ar trebui s] aspire la statutul de Buddha sau ar trebui s] se mulțumeasc] cu eliberarea de suferinț] prin atingerea st]rii de perfecțiune numite arahant. Tradiția Mah³y³na susținea ideea c], în loc s] ating] iluminarea în calitate de discipol al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Confucius. Și el a înclinat spre analiză modului în care denumirile cuprinse în codurile etice înfluențeaz] comportamentul, în defavoarea analizei unor formul]ri indicând obligativitatea (ceea ce trebuie f]cut). Orice denumire este utilizat] în baza unei evalu]ri de tipul shi (dac] da, corect) sau fei (dac] nu, incorect). Cunoașterea denumirii înseamn] a o asocia cu shi, dac] exist] concordant] logic] între ele și a o asocia cu fei în cazul contrar. Aceast] capacitate de a distinge lucrurile potrivit criteriilor limbii genereaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
u presupune atât o diferențiere prin interpretare, cât și un r]spuns indus de preferințe. În opinia lui Mo Tzi, distincția dintre bine și r]u (li și hai) asigur] o bun] orientare a comportamentului - afirmație, totuși, interpretabil], mai ales dac] avem în vedere diversele teorii despre utilitate. Mo Tzi pare s] fi omis urm]torul lucru: de vreme ce discursul social are capacitatea de a modifica afinit]țile individului în raport cu familia sa, acelasi discurs poate produce efecte similare și asupra inclinației spre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
multe întreb]ri: în condițiile în care morală trebuie s] fie universal recunoscut], etică evreiasc] trebuie s] vizeze întreaga umanitate și s] fie pus] la dispoziția acesteia. Dac] exist] o etic] evreiasc] superioar] acestei halaha, este ea disponibil] tuturor și dac] da, in ce const] specificul s]u evreiesc? S] l]s]m deoparte problemele de ordin general pe care le ridic] noțiunea de etic] evreiasc]. Dac], așa cum se spune adesea, evreii sunt asemenea ceilorlalți, se cuvine că noțiunea de etic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ne tr]im viața astfel încât s] îndeplinim porunca de a deveni sfinți, umblând în c]ile Domnului. R]spunsul rabinilor const] în conceperea unor legi detaliate menite a guverna fiecare aspect comportamental. Acest corp de legi se numește halaha (omiletic, dac] nu etimologic, cuvantul provine din corespondentul s]u evreiesc ce are semnificația de „cale” - a se compară cu conceptul chinezesc dao, analizat de Chad Hansen în capitolul 6, „Etică chinez] clasic]” - f]când astfel referire clar] la porunca de „a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morții a lui Iisus, cât și a noii comunit]ți, poporul lui Dumnezeu, ce a luat naștere în urmă propov]duirii Sale. Învierea Să este un motiv de slav] adus] lui Iisus Hristos și, prin această, lui Dumnezeu, lucru extraordinar, dac] ținem cont de strictețea monoteismului iudaic; de aceea, Biserica creștin] își încheie rug]ciunile cu sintagma: „Domnul nostru Iisus Hristos”. Chiar și termenul de „înviere”, care indic] biruința lui Hristos asupra morții, provine din ebraica ultimelor secole ce preced] venirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât și colectiv, dec]derea se hr]nește cu realizarea moral], prima fiind cu atat mai mare cu cat cea de-a doua este mai semnificativ]. Germania nazist] reprezint] cel mai bun exemplu în acest sens. Astfel, se pune întrebarea dac] exist] un sens în cadrul acestei etici radicale, pe care il ignor]m cu des]vârșire. Nu ar fi mai potrivit] o etic] mai puțin drastic] și mai practic] ? Aceast] întrebare este pus] frecvent în vremurile noastre de c]re adepții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îl implice. (Dac] ar presupune acest lucru, maximă lui Solomon: „Nu numiți un om fericit pan] ce acesta nu a murit”, ar deveni un nonsens; așa cum și sugestia lui Platon cu privire la faptul c] un om bun ar fi eudaimon chiar dac] ar fi tras în țeap] - deși acest exemplu este destul de nesigur, având în vedere c] este un paradox deliberat.) Și „fericirea”, bineînțeles, poate fi folosit] în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le este specific]. A doua ipotez] este aceea c] viața bun], eudaimonia, va consta în îndeplinirea cu succes a acelei funcții. Dar, în al treilea rând, nimeni și nimic nu va putea s] își îndeplineasc] funcția specific] cu succes doar dac] posed] un arete relevant, adic] doar dac] este cel mai bun din categoria să (deci, utilizarea celor dou] exemple platoniciene, singurul cal care va câștiga cursa și singurul cosor care poate fi folosit pentru a ț]ia via va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi fost de acord cu aceast] modificare a poziției sale. În mod alternativ, el ar fi oferit un model diferit de raționament, care ar include cumva deciziile instantanee, dup] cum se pare c] au f]cut și stoicii; înțeleptul stoic, dac] a existat vreodat], ar ști, în orice situație, ce trebuie s] fac]. În orice caz, toți succesorii lui Socrate - chiar și Epicur, cel aflat în c]utarea pl]cerii - au fost dispuși s] accepte dou] dintre argumentele sale de bâz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este suficient] pentru eudaimonia, care este complet] f]r] a mai ad]uga alte ingrediente; c] este suficient], dar c] alte lucruri - noroc, bunuri materiale - pot s] favorizeze nivelul de eudaimonia pe care îl poate atinge o persoan]; și chiar dac] arete este cel mai important ingredient din eudaimonia, și alte lucruri sunt necesare. Prima poziție este cea a stoicilor, iar ultima este cea a lui Platon și Aristotel (pentru Platon, cel matur, o viat] bun] va include satisfacția moderat] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este contradicția. Deci, dac] o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este fals]. Similar, dac] Dumnezeu este omnipotent, atunci El poate s] fac] în așa fel încât furtul s] fie permis f]r] că acesta s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o afirmație nu este o contradicție, atunci situația pe care o descrie este m]car posibil] logic și, în felul acesta, creat] de Dumnezeu. Dar o afirmație moral] precum „furtul este permis” nu este contradictorie - chiar dac] este fals]. Similar, dac] Dumnezeu este omnipotent, atunci El poate s] fac] în așa fel încât furtul s] fie permis f]r] că acesta s] fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie realizat prin schimbarea oric]rui element independent al problemei. Unul și, probabil, singurul mod în care acesta ar putea fi realizat ar fi dac] permisivitatea cerință și interdicția ar exista pur și simplu datorit] atitudinilor lui Dumnezeu. Altfel spus, dac] caracterul moral al unei acțiuni este consecința logic] imediat] a permisivit]ții, poruncii sau interdicției lui Dumnezeu. De fapt, Ockham era dispus s] permit] c] o mare parte din ceea ce noi consider]m a fi bine sau r]u este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doresc și binele altora; acțiunea repetat] spre acest ultim scop este virtutea. Exemple de acest fel ar fi afecțiunea parental] și bun]tatea fâț] de cei aflați în nevoie, virtuți care redau preocuparea natural] pentru bun]starea altora. Întrebarea era dac] toate virtuțile pot fi explicate astfel. Dreptatea este una dintre cele mai problematice virtuți, credea Hume. Unul dintre predecesorii s]i, Episcopul Butler (1692-1752) notă c] respectarea regulilor drept]ții nu aduce întotdeauna binele fie agentului, fie celorlați - s] lu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în special Francesco Suárez). Poziția lui Grotius nu era deci nou], dar era suficient de direct] pentru a capta atenția unui public mai larg: „Tot ceea ce am înf]țișat pan] aici s-ar putea întâmpla într-un anumit fel chiar dac] am fi de acord - ceea ce ar însemna s] înf]ptuim o mare nelegiuire - c] nu exist] Dumnezeu sau c] el nu poart] de loc de grij] treburilor lumești” (1625, Prolegomene). Grotius nu era un ateu, deci insistența să asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încerca s] revizuiasc] toate credințele morale, el nu este un sceptic din punct de vedere moral; de altfel, utilitarismul accept] existența bunurilor morale autentice. Diferența dintre cele dou] poziții se reduce deci la m]sura în care atributele naturii umane (dac] ele exist]) modeleaz] și constrâng deciziile morale. O teorie a bunurilor umane O astfel de abordare care prezint] în contrast teoriile dreptului natural cu alte teorii morale contemporane arăt], printre altele, c] o teorie a dreptului natural poate fi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]