1,810 matches
-
că se-nchină și Polonezilor și Turcilor și Ungurilor - dar i-a bătut el pe toți? - Ce să zic... - Drept: pe rând, pe câte unul, cu ajutorul celorlalți... Da, bre, hătu-i ceara ei de is-to-ri-e! Dacă așa ne-a fost nouă datul... Să ne dăm cu ghinișorul, să ne mai Închinăm - ca să nu pierim striviți, Înghițiți de scumpii noștri vecini... Și uite: au pierit ei, s-au topit Tătarii, s-au dus Turcii, Polonia și Ungaria s-au strâmtat, s-au zbârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi ar încăpea lejer, ba și pentru noi ar fi bun încă un pat, păi, la atâta personal și aglomerație, atâtea suflete și răsuflări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fatalism cu care s-a obișnuit. Din acest moment, tot românu’ va zîmbi satis făcut : Vezi, am avut dreptate, chiar și Boia spune că sîntem altfel ! Iar receptarea se va muta din istorie în mitologie : diferența românească este deci un dat, care nu poate fi astfel decît ab origine, din illo tempore și care constituie destinul nostru. Asta nu mai este treaba autorului ! - se poate justifica domnul Boia. Desigur, în principiu, așa este. Dar un specialist în ale imaginarului de talia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
privințe) cam la fel. Iar atunci și întrebarea se schimbă : nu de ce sîntem altfel ? și nici măcar de ce am devenit altfel ?, ci de ce - și prin ce - am rămas la fel ? Implicația este una crucială : problema nu mai este atunci fatalismul unui dat inițial, ci întîrzierea istorică a unor schimbări referențiale. Iar întîrzierea se poate recupera, modifica sau chiar valorifica, în timp ce „datul” rămîne dat. Pe scurt, în loc să ne jelim cu voioșie, vorba lui Cioran, blestemul originar și original, putem să ne asumăm cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
altfel ?, ci de ce - și prin ce - am rămas la fel ? Implicația este una crucială : problema nu mai este atunci fatalismul unui dat inițial, ci întîrzierea istorică a unor schimbări referențiale. Iar întîrzierea se poate recupera, modifica sau chiar valorifica, în timp ce „datul” rămîne dat. Pe scurt, în loc să ne jelim cu voioșie, vorba lui Cioran, blestemul originar și original, putem să ne asumăm cu responsabilitate schimbarea posibilă. Aceasta ar fi cu adevărat o „schimbare la față a României”, iar diagnosticul pe care îl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mult ideologice decît economice a pus (aproape) total în umbră o altă linie de gîndire, venită mai degrabă din sociologie (dar și de la celălalt Adam Smith, autor al tezelor complementare despre „simpatie”) și care susținea că interesul nu este un dat (mai mult sau mai puțin) natural, ci un produs cultural ; că există diferite tipuri de interese (Max Weber le rezuma în „materiale” și „ideale”) și chiar interesul economic este de feluri diferite (dorința de îndestulare a țăranului este puțin altceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
datelor arheologice ne oferă motive mai mult decât suficiente pentru a considera că relatările din evangheliile Noului Testament sunt mărturii istorice avizate și credibile. Așa cum o descriu evangheliile, înmormântarea lui Isus nu este o legendă sau o farsă, ci un dat istoric. Practicile de înmormântare iudaice Iudeii își îngropau morții, apoi, mai târziu, le adunau oasele și le așezau în recipiente numite osuare, sau în cripte prevăzute anume în acest scop. Practica de a strânge oasele celui decedat se numește ossilegium
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ai acestui tip de răspuns. Filosofiile lor sunt atât de atotcuprinzătoare încât depășesc, după părerea noastră, condițiile cunoașterii umane, și care, tocmai pentru faptul că rămân rodul gândirii umane, manifestă evidente caractere ideologice. A pleca de la gândirea însăși, ca un dat ce se află dincolo de orice justificare și care justifică tot ce este fundamental, pentru faptul că este considerat principiul oricărei deducții posibile, poate fi o experiență teoretică măreață. În ea putem spune cu Spinoza «sentimus esperimurque nos aeternos esse». Însă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
tratării și al doilea în ordinea timpului) are și o caracteristică ulterioară: exigența de a căuta noi căi ale discursului filosofic, după ce formele clasice ale acestui discurs și-au pierdut din credibilitate în fața cunoașterii științifice și, adăugăm acum, în fața greutății datului empiric și al realității existențiale. În ambele forme clasice ale gândirii filosofice realitatea empirică și existența efectivă nu au propriu-zis o relevanță speculativă adevărată: în perspectiva clasică greacă sunt neinteligibile și deci abandonate lipsei de logică a întâmplării, în perspectiva
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la origini. Fenomenele care însoțesc pierderea sensului și sunt concomitente silei sartriene pot sluji ca termeni de comparație la configurarea, prin răsturnare, a caracteristicilor recuperării sensului. Întâi de toate, coordonarea și întărirea unității structurilor logice, în așa fel încât un dat să nu rămână izolat în gratuitatea sa, ci să dobândească sens în contextul unei explicații. Ceea ce îngreunează această activitate nu sunt în nici un caz aspectele sale tehnice, ci eterogenitatea factorilor ce trebuie să fie recompuși într-un nucleu coerent și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa, în stadiul abia apărut. Antonio Rosmini - evident că înainte ca metoda fenomenologică să fie formulată de către Husserl - elaborase cu grijă doctrina «sentimentului fundamental corporal». Conform acestei perspective rosminiene, activitatea noastră cognitivă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a filosofiei creștine despre care am vorbit în paragraful anterior. În ceea ce privește raportul și, la limită, opoziția dintre conținuturile adevărului revelat și ale actului credinței, se poate observa că interpretarea, instrument ce face parte din a doua fază a metodei, intermediază datul obiectiv și situația subiectivă sau intersubiectivă. Exercitarea acestei medieri, prin folosirea tuturor tehnicilor analitice și ale tuturor dispozitivelor discursului semantic, poate fi un antidot eficient al tuturor reducționismelor unilaterale (secularizarea cu rezultate imanentiste) și al dicotomiilor nerezolvabile (separarea credinței de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe teritoriul său, nu o poate urma datorită deosebirii substanțiale dintre ele. Această poziție pare să fie conformă cu tradiția tomistă. Totuși o atare deosebire este trăită cu adevărat de filosoful creștin? Poate să fie cu adevărat filosof cine acceptă datul unui adevăr revelat? În ultima parte a acestui studiu vom încerca să dăm un răspuns pozitiv acestei probleme, însă după cum putem observa, deja de pe acum, ne întâlnim cu această temă, ce pune un accent mai mare pe aspectul obiectiv al
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
54 din 13 ianuarie 2003): dacă e sigur că avem nevoie de talent, adică de "un model repetitiv de gîndire, simțire și comportament care poate fi aplicat în mod productiv", e la fel de sigur că vom fi nevoiți să transformăm acest dat natural într-o "capacitate, care înseamnă să poți înregistra performanțe consistente, aproape perfecte într-o anumită activitate". Nu uitați așadar că "pentru a transforma un talent într-o capacitate, acesta trebuie rafinat prin acumularea de cu-noștințe și aptitudini". Adesea, familia
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
suferinței sale, viața lui își consuma energiile în mijlocul lumescului cotidian corelându-și ritmicitatea cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire fericită. Această punctare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dar și absenteismul, solicitarea schimbării locului de muncă, până la forma cea mai intensă: părăsirea organizației. Dintre toate inputurile ce pot fi diminuate, efortul este cel mai susceptibil de a fi redus, deoarece celelalte inputuri (educație, vârstă, sex, abilități) sunt "un dat", achiziția lor nefiind reversibilă. Cuplul "Persoană" "Altul" formează un sistem social atâta vreme cât fiecare constituie pentru celălalt elementul de referință. Autorul susține validitatea postulatelor teoriei sale prin rezultatele experimentelor proprii, a celor realizate în colaborare cu Rosenbaum sau conduse de alți
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ritmul vieții" ca un parcurs inițiatic conferind semnificație lui hic et nunc (pre-zenteismului atât de răstălmăcit). "Este acest "aici și acum" care dă sens unei etici a clipei, unui situaționism generalizat. Care permite participarea colectivă la fericirile și nefericirile unui dat "mundan" imperfect, dar la care, de bine de rău, ne acomodăm" (p. 130). Cititorul descoperă la finele lucrării o nouă definiție filosofico-sociologică a deontologiei, alta decât cea fondată pe prescripții normative raționale și universale, sub deviza lui a îndepărta tot
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
domeniu, până și la cei care îl refuză în mod virtuos, poate fi considerat ca un mod concret de a fi responsabil de alteritatea naturală și socială. Responsabilitate etică, în sensul său forte: a răspunde cu ceilalți, în ecou cu datul natural, în funcție de ceea ce sunt lucrurile. A recunoaște că există în acestea o forță specifică. A recunoaște că acest corp social este corp ce reunește materialul și spiritualul și că înseamnă mai mult decât elementele individuale care îl compun. Un fel
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
efect ale modei în general. Analogia afectivă este, desigur, firul roșu al etosului postmodern. Ea reînnoadă legătura cu situația premodernă care considera lumea ca o țesătură de metafore pe care trebuie să le descifrăm. Se sprijină pe faptul că există "datul". "Intimări" obiective pe care trebuie să le examinăm. Pe scurt, există un precedent al miturilor care pot fi considerate ca fiind adevăratul fundament al oricărei experiențe existențiale și, în general, al oricărei culturi. Universal simbolic, cu rădăcini profunde. Pentru a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aceea a naturii. La marcarea ritmului vieții ca un exemplu care capătă sens hic et nunc. Este acest "aici și acum" care dă sens unei etici a clipei, unui situaționism generalizat. Care permite participarea colectivă la fericirile și nefericirile unui dat "mundan" imperfect, dar la care, de bine, de rău, ne acomodăm. Capitolul 5 Deontologie Dar autorul se așteaptă înainte de toate la acuzații teribile de imoralitate. Poate se va merge până la obscenitate... Balzac Lumina neagră a sentimentelor Începem târziu să apreciem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu este separabil sau izolabil. Fiecare îi implică, în sensul tare al cuvântului, pe ceilalți. Astfel, dacă deontologia este tributară situațiilor, ea se sprijină, în egală măsură, pe punerea în relație. Punere în relație, aceasta este "relianța" între toate elementele datului mundan. Nu numai spiritul, ci și principiul vital, animal, care le irigă pe toate. Nu numai cultura, ci și natura în aspectul ei însuflețit. Am putut observa că termenul ousia desemna în greacă Ființa în sensul larg, era să spun
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
johannic" pe care îl vom regăsi în cultele de mistere, în mistică, în bresle, într-o francmasonerie simbolistă și în alte societăți secrete. Este chiar ceea ce am numit eu "centralitate subterană" sau "socialitate", integrând dimensiunile onirice, imaginare, ludice, imateriale ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic ce se înscrie, desigur, într-o astfel de perspectivă. Carl Schmitt, pentru a sublinia aspectul complex al modului de a fi eclezial, atrage
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din infinit. În concluzie, prin volumul său, Ion Cocora aduce o poezie-confesiune, în care sufletul, palimpsest și el, se exprimă cu asupra de măsură, contabilizând datele vârsteilimită, cu inerenta oscilare între asumare și respingere a ceea ce conștientizează că e un dat și, totuși, nu poate să-l accepte impasibil. Prolegomene la singurătatea visătorului - Daniel Corbu: Poftiți, domnule Kafka! Daniel Corbu este unul dintre cei mai valoroși poeți români contemporani. Volumul său de versuri Poftiți, domnule Kafka! - PRINCEPS EDIT, Iași, 2010 - atestă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de dispariție: Mușcă moartea suflet dulce sau mușcă inima / Și-alte inimi ar mai vrea..., însă, tot folcloric, ca în Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, apare și posibilitatea descifrării, în context, a sfârșitului ca parte a menirii, ca dat care, oricât ar părea de paradoxal, împlinește ființa: Doamne, parc-am fi sortiți... Amintind de psalmi, mai mult decât celelalte, volumul Dincolo de cireșii roșii cuprinde o suită de texte al căror referent e divinitatea la care se raportează conștient ființa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]