1,200 matches
-
Sinngebung des Sinnlosen 1919) și Cultura blestemată (Die verfluchte Kultur, 1921); neognosticul Leopold Ziegler, pe urmă adept al ideii guénoniene de tradiție, cu opera de succes în două volume Metamorfoza zeilor (Gestaltwandel der Götter, 1920); teologul protestant Albert Schweitzer cu Decadența și reconstrucția culturii (Verfall und Wiederaufbau der Kultur, 1923), și din direcția catolică Romano Guardini cu Scrisori de pe lacul Como. Reflecții despre tehnică (Briefe vom Comer See. Gedanken über Technik, 1927). Și de asemenea Hermann Keyserling, întemeietorul "Școlii Înțelepciunii", cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de emancipare al artei pentru a încerca să treacă peste nihilism și să-l depășească. Musil, Broch, dar mai cu seamă Benn și Jünger au folosit în acest scop resursele estetico-literare ale formei, confruntându-se îndeaproape cu diagnosticul nietzschean al decadenței și nihilismului. Un asemenea diagnostic, cel puțin în mediul german, s-a impus cu forță și a marcat în mod profund experiența unor întregi generații. Chiar și intelectuali educați în spiritul umanismului clasic, precum frații Mann, au fost atrași inevitabil
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
își va îndrepta fără șovăire săgețile ironiei sale subtile, ca în cazul lui Spengler, criticat în ale sale "note pentru cititorii salvați de declinul Occidentului", intitulate Spirit și experiență (Geist und Erfahrung, 1921), sau în cel al istoriilor universale ale decadenței luate în colimator în Europa neajutorată (Das hilflose Europa, 1922). Acest lucru nu l-a împiedicat pe Musil să facă în capodopera sa importante referiri la Nietzsche ajunge numai exemplul Clarissei cu entuziasmul său declarat pentru operele filozofului scriitor și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lucru nu l-a împiedicat pe Musil să facă în capodopera sa importante referiri la Nietzsche ajunge numai exemplul Clarissei cu entuziasmul său declarat pentru operele filozofului scriitor și nici să elaboreze, cu modalitățile proprii romanului, motive nietzscheene precum analiza decadenței și a manifestărilor sale, critica moralei și a valorilor tradiționale, perspectivismul, estetismul, genialitatea și patologiile creativității artistice, în sfârșit depășirea nihilismului prin intermediul existenței experimentale a artistului. Încă și mai grăitor, în istoria posterității lui Nietzsche, este exemplul lui Hermann Broch
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
literară, nutrită, după cum se știe, de o articulată reflecție filozofică asupra "dezagregării valorilor" (Zerfall der Werte) nu poate fi gândită fără teoretizarea nietzscheană a nihilismului. Chiar dacă se distanțează net de această poziție, Broch recunoaște că Nietzsche are dreptate să adopte decadența valorilor ca o cheie de boltă pentru înțelegerea crizei contemporane, reproșându-i în schimb faptul că a răsturnat pur și simplu, cu "scepticismul său gnoseologic", vechile valori și că nu a știut să creeze altele noi. Nietzsche ar fi rămas
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aplaudăm venirea.202 Viitorul va spune că adevărații clarvăzători erau anarhicii și nihiliștii 203. Principiul în jurul căruia gravitează motivele reflecției sale apăsătoare și disperate ar putea fi definit ca "defetism filozofic": indiferență absolută față de ceea ce este existent, ros de cariul decadenței, opoziția inflexibilă față de orice ideal, respingerea apodictică a oricărei transcendențe și ordini, obsesia catastrofei și a morții. Singura religie pe care o acceptă este cea gnostică: Dacă aș fi întrebat în ce cred, m-aș declara gnostic, și am fost
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de "sfârșit al istoriei" în aria culturală germană, elaborându-le în cheie esențialmente sociologică și dintr-o perspectivă politică declarat conservatoare spre deosebire de cea marxistă a lui Kojève. Gehlen se bazează de fapt pe precizările istorico-terminologice furnizate în cartea Masificare și decadență culturală (Vermassung und Kulturverfall, 1951) de Hendrik de Man, o altă figură singulară de "conservator revoluționar", care observase deja că, aparent, "noi am intrat într-o epocă ce nu mai face parte din istorie"226, adăugând că primul care a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Itinerarium mentis in nihilum. Pentru o istorie... Turgheniev și paternitatea sa presupusă Nihilism, romantism, idealism Nihilismul în sens social și politic și originea sa franceză Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner Nihilism, anarhism, poporanism în gândirea rusă Nihilism și decadență la Nietzsche Nihilism, relativism și dezvrăjire în "cultura crizei" Nihilismul estetico-literar Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger... Dincolo de linia nihilismului: Jünger versus Heidegger Nihilism, existențialism, gnoză Nihilism, teologie politică, secularizare: Carl Schmitt Nihilism, posthistoire, sfârșit al istoriei: Kojève, Gehlen Tehnică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
minori la Saint-Denis în 1223. Cronica scrisă de el înregistrează evenimente până în anul 1264 și prezintă și o scurtă biografie a Sfântului Francisc, provenită dintr-o tradiție orală incertă. Fragmentul franciscan este precedat de o prezicere a Sfintei Hildegard cu privire la decadența spirituală și devierile unor franciscani și dominicani de la idealurile și forma de viață de la început. Fragment din RICHERIUS SENONENSIS, Gesta Senonensis Ecclesiae, în MGH, Scriptores, XXV, pp. 306-307. Lipsește în TM, 32-33. 1. Cu aproximativ 30 de ani înainte ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
știut să exploateze aceste temeri fundamentale ale unei societăți amenințate cu schimbarea stilului de viață au fost serviciile de informații, care și-au păstrat o legitimitate morală, apărând drept purtătoarele unei prețioase moșteniri comuniste, Omul Sănătos. Ceaușescu condamnase extrem de vehement decadența occidentală, acuzându-i în 1971, și în repetate rânduri după aceea, pe intelectualii paraziți, permeabili la influențele străine, de a nu-și fi îndeplinit rolul de pedagogi și de a fi propagat valorile negative. Un amestec de lume rurală, o
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1972. Jouannais, Jean-Yves, Artistes sans oeuvres. I would prefer not to, Paris, Gallimard, 2009. Liiceanu, Gabriel, Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, Editura Univers, București, 1975. Macé, Marielle, Façons de lire, manières d'être, Gallimard, Paris, 2011. Mitchievici, Angelo, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. Moutsopoulos, Evanghelos, Categoriile estetice. Introducere la o axiologie a obiectului estetic, traducere de Victor Ivanovici, Editura Univers, București, 1976. Nemoianu, Virgil, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mihai Gramatopol, Moira, mythos, drama, EPLU, București, 1969, pp. 236-237. 52 Oedip e un erou specific mitului decadent, un erou "care asociază intelectualismul, autoanaliza și caracterul ocult al cunoașterii cu ambiguitatea sexuală ca nucleu al mitului decadent" (vezi Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 62). 53 Într-un studiu clasic, Frank Rahill consideră că declinul melodramei se datorează nu atât lipsei de inspirație a autorilor sau eroziunii situațiilor melodramatice, cât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
finețe, momentul de grea cumpănă în care se afla, între viață și moarte, baciul moldovean: „Dacă lipsa de reacțiune ar fi rezultatul unei insuficiențe organice, fără alte echivalențe, situația rasei n-ar fi de invidiat: ea ar fi numai semnul decadenței, a unei descompuneri fără nici o utilitate, fără nici o contribuție la totalul civilizației omenești, pe cînd, dimpotrivă, ea este dovada unei vieți interioare, a unei bogății sufletești care, dacă nu se traduce în fapt, se ridică prin contemplație, la cea mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
legii în situații noi, pe măsură ce Islamul se răspândea în cea mai mare parte a Imperiilor Bizantin și Persan, precum și în Spania, Africa de Nord, Turcia, India, Asia Centrală și chiar mai departe. Această expansiune era facilitată de natura accesibilă a Islamului, combinată cu decadența bisericii creștine și a altor instituții religioase din acea vreme. Islamul nu le cerea adepților să accepte sau să înțeleagă o teologie complexă precum Trinitatea. Nu le cerea decât supunere față de Dumnezeu, care putea fi apelat în mod direct de către
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
au fost crescute la Paris sau dacă locuiesc acolo. Dacă salvarea moravurilor e posibilă, atunci ea se află în exemplele pe care le dau aceste fermecătoare, dar foarte rare excepții. Dacă femeile se sting înainte de vreme, bărbații sunt supuși unei decadențe la fel de rapide. Dezmățați încă din adolescență, își risipesc restul forțelor în surescitările istovitoare ale jocului. Pasiunea jocului, acesta e al doilea aspect al moravurilor locale ce atrage atenția observatorului. Se pare că rușii au introdus obiceiul jocului în vremea ocupației
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sa. Prințul făcu apel la patriotismul dreptei pentru a găsi un succesor d-lui Catargiu; întregul partid se recuză. Capitolul 5 Despre proprietate în Moldo-Valahia Proprietate colectivă la origine • Aceasta devine condițională prin crearea fiefurilor și mănăstirilor • Individuală în epoca decadenței, își schimbă proprietarul sub regimul fanariot • E absolută astăzi, de ce? • Dorințe modeste ale țăranilor • Proiectul lui Catargiu nu le satisface • Analogia acestei probleme cu revendicarea poporului roman sub Gracchi D-l Catargiu sucombând poate chiar sub povara proiectului de lege
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Sacred Art, Faiths, and Civilizations, World Wisdom, 2003. Burke, Edmund, Despre sublim și frumos, Editura Meridiane, București, 1981. Caillois, Roger, Omul și sacrul, ediția a 2-a revizuită, Editura Nemira, București, 2006. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității : modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, Ed.a 2-a, rev. și adăug., Editura Polirom, Iași, 2005. Cassirer, Ernst Filosofia formelor simbolice, Vol. I-II, Editura Paralela 45, București, 2008. Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dicționar de simboluri, vol. I-III, Editura Artemis, București, 1994
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Michel Quenot, Icoana, Fereastră spre absolut, Editura Enciclopedică, București, 1993, p. 52. 513 Paul Evdochimov, op. cit., p. 189. 514 Seyyed Hossein Nasr, op. cit., pp. 181-182. 515 Michel Quenot, op.cit., p. 52. 516 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 222. 517 Andrei Kuraev, Filmul: Restaurare prin teologie, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 77. 518 Ibidem, p. 71. 519 Vezi exemplul unor lucrări ale Barocului, precum Răstignirea Sfântului Petru a lui Caravaggio
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de om pe care îl propune el în locul omului moral, infestat de creștinism și de orice idealism de orice speță. - Nu înțeleg ce găsește el rău în creștinism? - Resentimentul, și idealul ascetic al preotului, care reprezintă voința sfârșitului, adică o decadență, în timp ce el propune doctrina eternei întoarceri, 1' eternel Retour, adică repetarea absolută și infinită a tuturor lucrurilor. - Înseamnă, spusei eu atunci, că pentru atei filosofia lui e o mană cerească. - Nu știu dacă nu e pentru creștini, zise Miron și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
capacitatea de a-și asuma propriul eșec. În umbra zilnicelor noastre eșecuri, înfloresc tot atâtea consolări. Până acum , omenirea a ratat aproape toate orele astrale. Eșecul este proba de foc a valorii. Niciodată barbarii din afară nu ne lasă nesancționată decadența din cetate. Ratează creația cei care nu au suficient piper în sânge. Marii învinși transformă suferința în lumină. Există o alchimie a transformării durerii în sensibilitate și a eșecului în substanța cenușie. De multe ori, înălțarea are în ea și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
puține fiind la număr, silite a deveni universaliste. Lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea fragmentarism în producere. Politica rusă cu clasa nepozitivă de semidocți. Starea politică actuală, consecuența acestei politice și a lipsei de clase pozitive. Cauza sărăciei și decadenței poporului de jos: prea marea productivitate naturală și lipsa de esport (începutul secolului) care-i silea a-l preface în alcohol. Lipsa de credințe pozitive și inteligența ce dizolvă nu sunt neapărat bunuri naționale. Influința ideilor lui Rousseau asupra spiritului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sub care se anunță șarlatanii este în genere cea mai atrăgătoare, prin urmare e acolo mai frumoasă unde corpul e mai urât și nimic nu se înfrumusețază (beschoenigt) mai mult - și firește că și are trebuința - decât tocmai răul, minciuna, decadența - și nu e nici o cauză atât de rea care să nu găsească apărătorii ei firești. Ce loc joacă rațiunea în această privință nu mai e de trebuință s-o spunem. 79 {EminescuOpXV 80} [PENTRU O PRESĂ OBIECTIVĂ] 2258 fiindcă cele mai multe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a-și procura cea mai rafinată deboșerie. Nenorocire și durere familiară e în început foarte multă în această stare de lucruri, dar în urmă aceste simțiri se tâmpesc, indivizii încep a privi cu indiferență ideile morale, moralitatea decade și această decadență a spiritului e cauza accelerării 84 {EminescuOpXV 85} procesului de consumare a populațiunii. Spiritul literar al acestor epoce e corupt și ni se pare nouă atât de fad pe cât de fade le par și lor scrierile clasicilor și-a moraliștilor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acestora este egală, dacă nu superioară, atacului intervenit. Ștefan V[odă] e mare. Tot astfel Mircea I s-a luptat în contra lui Murad I, în contra lui Baiazid Fulgerul. Mircea I e mare. Mihai Vodă s-a luptat în contra turcilor în decadență, în contra ungurilor în decadență. El era relativ mai mare decât aceștia, însă în realitate mic. Starea de mizerie din vremea lui. [CULMEA EPOCII EROICE] 2267 Când Mohamet al II-lea, soarele roșu al deșerturilor, răsări deasupra lumii, românii erau în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu superioară, atacului intervenit. Ștefan V[odă] e mare. Tot astfel Mircea I s-a luptat în contra lui Murad I, în contra lui Baiazid Fulgerul. Mircea I e mare. Mihai Vodă s-a luptat în contra turcilor în decadență, în contra ungurilor în decadență. El era relativ mai mare decât aceștia, însă în realitate mic. Starea de mizerie din vremea lui. [CULMEA EPOCII EROICE] 2267 Când Mohamet al II-lea, soarele roșu al deșerturilor, răsări deasupra lumii, românii erau în culmea epocei lor eroice
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]