1,690 matches
-
la revista „Moldova”, iar prima carte, Oglindă stranie, îi apare în 1993. Mai scrie la „Cultura”, „Literatura și arta”, „Basarabia” (unde semnează și proză), precum și la „Luceafărul”, „Tomis”, „Tibiscus” ș.a., fiind totodată redactor la publicația „Moment poetic”. I s-au decernat Premiul Bibliotecii Naționale din Chișinău (1995) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001). Lirica lui Ț. se caracterizează prin simplitate, câteodată chiar prin simplicitate, înregistrând reacții sufletești de moment, „întâmplările” naturii și pe cele ale inimii într-o perindare de
ŢURCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290304_a_291633]
-
la „Steagul roșu” (1955-1971) și secretar de redacție la „Autoturism” (1971-1974), activând ulterior în conducerea Automobil Clubului Român. Debutează cu o nuvelă în „Viața capitalei” (1952), iar în volum cu Oameni fără identitate, roman apărut în 1962. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru „romanul de călătorie” Calimera! (1981). T. este autorul unor scrieri diverse atât sub aspect tematic, cât și ca modalitate de tratare: Nebunul din Brent (1963), povestea conformistă a vieții și totodată a dramei lui
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
coordonează suplimentul de cultură „Paralela 45”. A debutat cu poezie în „Luceafărul” (1963), semnând cu pseudonimul T. Aurel Crișeanu, iar prima carte de versuri, Umbra râului, îi apare în 1972. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Familia”, „Cronica” ș.a. I s-a decernat Premiul Societății Literar-Artistice „Tibiscus” din Uzdin (Serbia, 2003). Caracteristice poeziei de început a lui T. sunt cultivarea teluricului, vizionarismul și interogarea istoriei. Spațiul predilect, satul, este un centru al existenței, temelie a oricărei înfăptuiri. În general aspră și viguroasă ca
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
limba rusă, 1990) sau Bunul simț (1996) -, Ț. a tipărit mai multe culegeri de versuri, între care Cămașa lui Nessos (1988), Elegii pentru mintea cea de pe urmă (2000), precum și eseul Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000). I s-au decernat Premiul Centrului Independent de Jurnalism (1999) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Zgârcit în aprecieri atunci când face comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
următoare titlul va fi Balade vesele și triste) și Parodii originale, cărți retipărite de mai multe ori în timpul vieții poetului. Deși în fugă (era în ajunul războiului), critica le-a primit cu elogii. Mai târziu, în 1926, i se va decerna Premiul Național pentru poezie. Autorul Baladelor vesele și triste se înscrie în poezia românească din secolul al XX-lea ca unul din puținii reprezentanți ai umorului liric. Spirit lucid, înzestrat cu o remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
devenită „Fulgerul”, apoi „Însemnări”; face parte din gruparea acestei reviste dorohoiene), „Flamuri”, „Lanuri”, „Crai nou”, „Familia”, „Pagini basarabene”, „Luceafărul”, „Universul literar”, „Curentul literar”, „Viața românească”, „Steaua”, „Iașul literar”, „Orizont”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Cronica” ș.a. În 1979 i s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru volumul Confesiunile pământului. Cu excepția unei singure cărți de proză, Memoria timpului (1977), ce cuprinde „mărturii și evocări literare”, de fapt amintiri despre Otilia Cazimir, D. Popovici (profesorul său de la Iași), Ion Pillat, Magda Isanos
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
PRO (din 2001). Concomitent, din 2000 se numără printre jurnaliștii de la „Ziarul de duminică” (supliment cultural al „Ziarului financiar”). Debutează în 1980 cu volumul de reportaje La nord și la sud de Tejo, consacrat unor „itinerarii portugheze”. I s-a decernat în 2003 Premiul Uniunii Scriitorilor. Comentator al actualității internaționale, Ț. dezvoltă eseistic teme generatoare de controverse și dezbateri, precum asasinatele politice, discrepanțele economice între societatea capitalistă și „lumea a treia”, poluarea, șomajul, problematica înarmării ș.a. În Cadmos și clipa cea
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
poetice în revistele pentru copii, debutează propriu-zis cu versuri în 1946, la „Orizont”. Mai colaborează la „Revista literară”, „Flacăra”, „Studentul român”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Scânteia”, „Tânărul scriitor” ș.a. În 1948 publică prima carte de versuri, Vioara roșie. I s-a decernat Premiul de Stat pentru volumul Laudă patriei (1955). Expresie a angajării comuniste („Dar de-i dat s-ajung poet de clasă, / Am să fiu al clasei muncitoare”), volumul de debut al lui T. nu include și primele versuri ale autorului
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
vreun fel de acțiune de îndrumare sau control. Din 1990 apar (ori au apărut un timp) revistele „Contrapunct”, „Memoria”, „Drama”, „Apostrof”, „Luceafărul copiilor”, „Helikon” ș.a. Din 2000 U.S. din R. organizează, la Neptun și Mangalia, Festivalul Internațional de Literatură (care decernează Premiul „Ovidius”), acordă sprijin financiar și logistic Colocviului Național de Dramaturgie de la Sinaia, Colocviului Național de Proză și numeroaselor festivaluri de poezie. O instituție geamănă cu Uniunea e Fondul literar. Acesta are menirea de a le acorda membrilor săi împrumuturi
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
volumul Campanii, apărut în 1970. Este doctor în filologie cu teza Posteritatea lui C. Dobrogeanu-Gherea (1983). A colaborat cu recenzii, articole, cronici, note polemice și la „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Astra”, „Familia”, „Flacăra”, „Convorbiri literare” ș.a. I s-au decernat, între altele, Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (1973) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973, 1978). Adept în anii ’70 al ideii că integrarea culturii române în cultura universală a fost un proces firesc, realizat fără pierderea trăsăturilor
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
în 1997 și în management cultural în 1998 la Amsterdam, iar în 2000 a predat, ca profesor asociat, la Universitatea din Louisville, Kentucky. Debutează în 1974 la „Luceafărul”, iar editorial în 1977 cu placheta Viața deasupra orașului. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1980) și un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele predilecte - solitudinea, melancolia intelectualizată, orașul tentacular, dar
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
suflet (1982) ș.a., de eseuri: Ecorșeuri. Structuri și valori ale poeziei românești moderne (1989), precum și un studiu, la origine teză de doctorat, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal (1998). Este membră a Societății Culturale Europene și a PEN-Clubului român. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1984) și Premiul revistei „Manuscriptum” pentru ediția Emil Botta, Scrieri, III (1987). Un spațiu poetic delimitat de favorurile uimirii de sine și populat cu elemente ce susțin încordarea fizică, transferând-o adesea în spiritual. Un spațiu saturat
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poesis”, „Dacia literară”, „Neamul românesc literar”, „Semn” (Bălți), „Datina”, „Porto-Franco”, „Oglinda literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Saeculum”. În 2001, la împlinirea vârstei de șaptezeci de ani, Universitatea ieșeană îi acordă titlul professor emeritus, Asociația Scriitorilor din Iași îi decernează Premiul de Excelență, iar revista „Convorbiri literare” Premiul Opera Omnia. După „Șezătoarea” în contextul folcloristicii, amplă cercetare asupra personalității și operei lui Artur Gorovei, asupra programului și ideilor pe care revista editată de acesta la Fălticeni le-a promovat, U
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
opera lui B. Fundoianu-Fondane și Romanele lui G. Călinescu. În 1991 contribuie la înființarea Asociației Cehoslovacia-România (azi Asociația Cehia-România), ulterior îndeplinind și funcția de secretar. Pentru meritele de promovare în Cehia a literaturii și culturii române, în 1991 i se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2002 este decorată cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer. Colaborează la „Philologica Pragensia”, „Romanistica Pragensia”, „Europa Annales”, „Litteraria Pragensia”, „Il Bianco e il Nero” (Udine), „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Orizont”, „Literární
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
1968 la „Cronica”, și editorial în 1970 cu placheta Inel cu enigmă. Versuri, articole, studii i-au mai fost publicate în „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Poesis”, „Agora” (Philadelphia), „Limite” (Paris), „Mele” (Honolulu), „Observator” (München) ș.a. I s-au decernat Premiul „Mihai Eminescu” (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1971), Premiul Uniunii Scriitorilor (1977), Premiul Academiei Române (1979), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (1992) ș.a. Imaginea pe care a lăsat-o e a unui inconformist excentric și boem. Prin data
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
copii: Aventurile lui Atomică (1966), Teiul (1980) ș.a. A tradus din lirica universală (Walt Whitman, Robert Frost, o antologie a poeziei eline, alta a liricii americane), din A.S. Pușkin, din scrierile unor poeți letoni și lituanieni. Post-mortem i s-a decernat Medalia guvernamentală „Mihai Eminescu”. În 1944 V. a fost martorul unui act politic și administrativ șocant: trasarea frontierei cu România chiar prin grădina casei părintești. Fisura produsă în sufletul copilului devine o fisură ontologică, întreaga lui creație exprimând un refuz
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
cu monografia etnofolclorică Nunta în Bihor. Mai e prezent în „Tribuna”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Cronica sătmăreană”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, uneori iscălind cu pseudonimele Cactus, Cornel Banu, Stelian Banu, Cristian Oană, Ion Păduraru, V. Stelian și Cornel Barbăneagră. I s-a decernat Premiul de publicistică „Alexandru Andrițoiu” (1998). Considerându-se în primul rând publicist, V. s-a aplecat asupra istoriei și tradițiilor culturii bihorene în lucrări precum Calvarul Bihorului (noiembrie 1918-aprilie 1919) (1994), 50 de ani printre scriitori și artiști (I, 2000
VASILESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
confesiv sentimental, adesea retoric, dar versul trece nu o dată într-un registru „înverșunat, fără edulcorări cantabile, cu fulgerări de imprecație” (Mihai Cimpoi). În 1997 a publicat un volum de publicistică intitulat A trăi, a munci, a iubi. I s-a decernat Premiul „Ostrovski” al URSS și Premiul Internațional „Maxim Gorki”. SCRIERI: Până la dragoste, pref. Emilian Bucov, Chișinău, 1979; Ofrandă omeniei, Chișinău, 1989; Steaua destinului, Chișinău, 1993; Orașul de pe orbita ABC, Chișinău, 1996; Poeme, Chișinău, 1996; A trăi, a munci, a iubi
VEREJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
sa activitate dedicată promovării literaturii polone în străinătate a fost răsplătit cu importante distincții culturale și de stat ale Poloniei: Ordinul Meritul Cultural (1970), insigna Amicus Poloniae (1985), Crucea de Cavaler a Ordinului Meritul Polonez (1997) ș.a. Academia Română i-a decernat în 1995 Premiul „Titu Maiorescu” pentru volumul al III-lea din Istoria literaturii polone. Format ca student la școala lui I.C. Chițimia, V. s-a impus ca unul din poloniștii noștri de seamă, aducând o contribuție importantă la cunoașterea valorilor
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
și publicistică îi apar în „Luceafărul”, „România literară”, „Moment poetic” (Chișinău), „Contrafort” ș.a. După placheta de debut, Timpul ierbilor, editată în 1977, publică alte cărți de poezie: Navigator în septembrie (1983), Crinul îngândurat (1986), Oglindă retrovizoare (1991). I s-au decernat Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu” (1993), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1999) ș.a. Z. cultivă o poezie pătrunsă de un fior elegiac, de „o aleasă eleganță a versului, ce parcă vine să convingă că își face ucenicia la vibrația
ZEGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
de la Liceul „Emanuil Gojdu” (printre elevi s-au aflat, de-a lungul timpului, Mircea Zaciu, Gheorghe Grigurcu ș.a.) și Liceul Pedagogic, precum și cenaclul studențesc din Oradea. Pensionat în 1973, locuiește succesiv la București, Cluj și Sibiu. În 1998 i se decernează titlul doctor honoris causa al Universității din Oradea. Debutează în 1927 la „Ziarul călătoriilor și al științelor populare”, fiind prezent ulterior în numeroase periodice, între care „Junimea literară”, „Azi”, „Familia”, „Pagini literare”, „Societatea de mâine”, „Viața literară”, „Calendarul”, „Revista Fundațiilor
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
prezent în câteva culegeri de texte (Imagini, Și pentru noi, Într-o vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha ’87 va fi urmat de placheta Amfore stelare, apărută în 1991. În 2000 i se decernează Premiul Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor. Rostite cu sfială, cu modestia omului ce scrie pentru a-și împlini existența, versurile lui Z. au de la început o claritate aparte, în sensul concentrării maxime asupra unei idei. Poetul vizează în primul
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
proză scurtă Mai aproape de amiază (1981) și Sezonul oglinzilor abandonate (2002), romanele Până la capăt (1982) și Strălucirea cristalului (1993), însemnări de călătorie: Răsfrângeri prin fereastra deschisă (1983), Cu soarele în gând (1990), memorialistică: Grădina cu rodii (2002). I s-au decernat Les Palmes Académique din partea Republicii Franceze (1987), Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române (1995), Premiul Uniunii Scriitorilor din Israel și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1997). Întâmpinate critic sau neluate în seamă la apariție, monografiile lui Z. nu pot fi totuși
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
și publicistică pe teme sociale și politice îi mai apar în „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Anuarul «Ateneului Român»”, „Jurnalul”, „Viața românească”, „Meridian”, „Semnalul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viitorul”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. I s-a decernat în 1974 Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române. Într-o primă etapă, incluzând anii 1930-1950, preocupările lui Z. atestă orizonturi pluridisciplinare, determinate și de îndeletnicirile didactice. Paginile cu privire la istoria învățământului, ca în volumul colectiv Monografia Liceului „Gh. Lazăr” din București (1860-1935
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Luceafărul”, „Ramuri”, „Transilvania”, „România literară”, „Teatrul”, „Contemporanul”, „Apostrof” ș.a., precum și la publicații din Ungaria („Magyar hirlap”), Israel („Minimum”), Grecia, Iugoslavia. În 1990 scoate „Revista pentru arte și meserii” și înființează, împreună cu alții, Editura RFT (Recomfinas - Fapta Transilvăneană). I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1974) și Premiul „Brâncuși” al Ministerului Culturii. Primul roman al lui Z., Clodi Primus, are în centru existența unui tânăr atins de surzenie, infirmitate care, pe de o parte, îi reduce capacitatea de a percepe lumea exterioară
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]