1,232 matches
-
decisă, survolând Calea Victoriei, precis deasupra tribunei regale, la joasă înălțime, sub 50 m, Aviația Regală Română deschidea defilarea. Piloții și întreg personalul la avioane, totul pregătit. Grupul 1 Vânătoare dotat cu avioane Messerschmitt 109G, sub comanda mea, în fruntea formației, decolam primii. (Menționez că, în urmă cu 22 de zile, grupul meu, împreună cu majoritatea celorlalte unități de aviație, ne înapoiasem în țară din Cehoslovacia, unde rămăsesem după terminarea războiului, până la acea dată, adică 1 august 1945). Ora decolării se apropia. Trebuie
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
unei mari păduri, unde se afla centrul de trageri al artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam cca. 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească", să "trosnească" și se oprește. Potrivit regulamentului, trebuia să aterizez drept înainte, orice viraj provoca pierderea vitezei și angajarea avionului în pământ, fără excepție. Da, trebuia să aterizez drept înainte
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de la București cu o camionetă ambulanță, echipă condusă de către dna Mariela Săulescu. După puținele indicații căpătate de la București, în ziua de 13 septembrie aveam legătura la Praga, cu Comisia de repatriere. Pe scurt, a doua zi (12 septembrie) trebuia să decolez de la Oradea Mare în direcția Viena, aeroportul Schwechat, situat la 25 km sud-est de capitală, aerodrom aflat în zona anglo- franceză din Austria. În orice caz, aportul meu personal în această misiune depindea în mare măsură de lucrările comisiei propriu-zise
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
șiruri de dealuri și văi. Ultimul telefon cu aerodromul de destinație indica: cer complet închis, plafon 200 m, vânt slab NE-SV. Parte din crestele dealurilor ce mărginesc valea Vasluiului, acoperite. Am pregătit rapid misiunea și, în fruntea escadrilei, am decolat 22 de avioane în formații de patrule. Am ales prima spărtură din nori ce mi s-a părut mai mare și după câteva minute întreaga formație se afla deasupra acestui prim strat de nori care nu depășea o grosime de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pentru o asemenea situație: căldură de iunie în decembrie-ianuarie. Poate acest lucru, subconștient, ne paraliza chiar și emoțiile inerente în astfel de situații. Drumul până la București, apoi așteptarea orei de decolare (am ajuns în capitală la 11,45 și avionul decola la 21 - pe hârtie -, în realitate ne-am luat zborul pe la 23,15), n-aș vrea să le povestesc în amănunt, deși s-au întimpărit și ele undeva și-n timp se vor transforma în amintiri dragi pentru că au fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atâția contestatari, disidenți, "trădători" care nu-și ascund opiniile și trec de la vorbe la fapte. Profesori la Ta'ayush, militanți ai asociațiilor Brit Shalom, B'Tselem, medici care se duc să lucreze cu palestinienii, avocați benevoli, refuznici, piloți refuzând să decoleze în misiuni de bombardament. Fără a le uita pe acele doamne cu părul alb, soții de ofițeri superiori, care vin să-i supravegheze pe soldățoiii de la punctele de trecere, și care-și flutură banderola în plin centrul Ierusalimului. Mai mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a transfocat asupra grămezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și plecam înapoi duminică dimineața. Totul a decurs atât de eficient încât părea să se fi aranja prin simpla impunere a voinței mele. N-a existat aglomerație pe șosea, am trecut rapid de filtrul de control de la aeroport, avionul a decolat la ora prestabilită, zborul a fost extrem de lin și am aterizat mai devreme decât trebuia pe aeroportul din Long Beach (pentru că mare parte din LAX se renova). Când am vorbit cu Jayne în timp ce conduceam pe autostrada 405 spre Sunset mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se producă nenorocirea. Numai că de data aceasta, fiind de serviciu după masa, nu s-a mai uitat înapoi și a plecat pușcă la lucru unde îl aștepta avionul. Georgică lucra sus pe un avion , iar un alt aparat a decolat chiar din apropierea celui pe care lucra băiatul. Cum s-a făcut, cum s-a întâmplat, numai Dumnezeu știe, că anchetele n-au spus niciodată exact, aripa avionului plecat i-a retezat gâtul celui care lucra la sol. Capul i-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cât timp ajungem cu autocarul? ─ O zi și o noapte. Ce-ar fi să mergem cu avionul? Nici nu mă gândesc. Îți închipui, mamă? În două ore am fi acolo! N-am curajul. Nu vezi câte se întâmplă? Nici nu decolează bine avioanele și se prăbușesc. Nici autocarele nu sunt ferite de accidente. Dacă vrei să știi , ești mai în siguranță cu avionul decât cu autocarul, sau te gândești că ne costă mai mult? Nu de cost este vorba, că unde
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fel de Indiana Jones îl întîlnește pe E.T. și întîlnirea n-are nici un fior parcă ar fi două exponate dintr-un muzeu construit de Spielberg în cinstea propriei opere. Pînă la acest anticlimax, filmul e în general plăcut, dar nu decolează cu adevărat decît în vreo două momente (o dată, desigur, pentru secvența aceea de 25 de minute). în rest, e mai puțin o aventură în toată puterea cuvîntului decît o vizită într-un parc tematic Steven Spielberg bine administrat, dar prea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu atenție pentru că am pus acolo două obiecte fragile. Nu mi aruncă nici măcar o privire și trântește ușa compartimentului. Mă gândesc că e absurd să transport până la București o grămadă de cioburi, dar nu mai spun nimic și aștept să decolăm. La zece seara ajung acasă. Deschid pungile cu grijă, scot obiectele prețioase din hârtiile în care le-a învelit vânzătorul. Slavă Domnului, sunt intacte. Pun ceașca pe pervaz, lângă bonsai. Ce noroc că am pervazul mare. Bonsaiul nu zice nimic
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
făcută din porumb fermentat la care se adăugă apă) cu un polonic pe care o împărțeau bine dispuși cu soldații, deci congregația devenise mult mai expansivă decât la plecarea noastră. După dispariția ultimelor picături de chicha elicopterul este gata să decoleze și parcă mă aștept să-l văd ridicându-se pe trei cărări. Îmi iau rămas bun de la cei doi ofițeri mulțumindu-le pentru ajutor (dacă nu ar fi fost apariția din neant a elicopterului militar aș fi rămas fără ceremonie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
interesant e că, odată picat în cazanul limbii lui de adopție, cuvântul și-a urmat destinul. Cu timpul, a ajuns să numească și o țară îndepărtată, imaginară sau minunată, ca și cum frumusețea stranie care se lipește de asemenea locuri făcuse să decoleze fantezia celor care le-au cunoscut, admirat și, poate, părăsit cu părere de rău. Și asta nu e tot. Proza intrându-și în drepturile ei, bugaz a ajuns să însemne și tărâmul unde și-a înțărcat dracul copiii, scuză-mi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vor ține la curent și, în cele din urmă, la ambasada sovietică. Funcționarul de la ghișeu, care avea o manieră ciudată de a o măsura din priviri, se uită la ceas: "La ora asta, soțul dumneavoastră trebuie că e gata să decoleze spre Leningrad." "Să decoleze? De ce să decoleze?" "Lui trebuie să-i puneți această întrebare." Și închise ghișeul. Margareta se uită buimacă în jur; sala de așteptare era goală, dar, de dincolo de ușile închise, se auzea zgomotul unei activități febrile. Veni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și, în cele din urmă, la ambasada sovietică. Funcționarul de la ghișeu, care avea o manieră ciudată de a o măsura din priviri, se uită la ceas: "La ora asta, soțul dumneavoastră trebuie că e gata să decoleze spre Leningrad." "Să decoleze? De ce să decoleze?" "Lui trebuie să-i puneți această întrebare." Și închise ghișeul. Margareta se uită buimacă în jur; sala de așteptare era goală, dar, de dincolo de ușile închise, se auzea zgomotul unei activități febrile. Veni numaidecât un funcționar care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din urmă, la ambasada sovietică. Funcționarul de la ghișeu, care avea o manieră ciudată de a o măsura din priviri, se uită la ceas: "La ora asta, soțul dumneavoastră trebuie că e gata să decoleze spre Leningrad." "Să decoleze? De ce să decoleze?" "Lui trebuie să-i puneți această întrebare." Și închise ghișeul. Margareta se uită buimacă în jur; sala de așteptare era goală, dar, de dincolo de ușile închise, se auzea zgomotul unei activități febrile. Veni numaidecât un funcționar care o întrebă dacă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trombă, ca propulsat de o rachetă nucleară. Cade pe spate, într-o străfulgerare de stele verzi, și ceafa îi saltă pe caldarâm scoțând un zgomot sec. Ca și când căpățâna i-ar fi fost goală. Înainte de a-și pierde cunoștința, se simte decolând, cu pieptul strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută, locuită de un puternic iz de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce desparte sala de așteptare a aeroportului de lumea de afară. În stânga mea observ un terminal în jurul căruia se agită niște echipe tehnice, în dreapta se înalță un povârniș înalt, roșiatic, parcă retezat, pierzându-se în depărtare, acolo de unde se văd decolând și aterizând avioane. Pământul Spaniei, un loc aflat la limita dintre civilizații, între bătrâna Europă și Lumea Nouă de dincolo de Atlantic. Peste două ore, vom fi chiar pe muchia linsă de valurile marelui imperiu de apă de la vest. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o carte. În această carte. Ceea ce va rămâne pe dinafară nu se va rosti. Se va sedimenta ca o pulbere de aur. 17 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Plecare cu taxiul la aeroport, unde trebuie să urcăm într-un avion ce decolează la 7.00 dimineața. Nu știu cum se întâmplă că, din și spre Moldova, mereu am avut curse foarte matinale, de parcă ar fi o destinație pentru lunatici. Așa a fost cazul și cu îmbarcarea noastră în avionul de Lisabona, unde a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Laszlo Marton, Laszlo Garaczi și Adras Ferenc Kovacz, sentimentalul prieten care va reveni la Târgu-Mureș după ce va bifa pe foaia de drum a țării care l-a delegat în Trenul Literaturii - Ungaria. Cu o cursă apropiată de ora noastră vor decola și ucrainenii. Bagajele sunt la limita admisibilă (trebuie să achiți o taxă suplimentară pentru fiecare kilogram în plus). E din cauza hârtiilor. Și nici măcar nu sunt toate. O parte le-am abandonat la hotel, cu inima îndoită, presat de împrejurări... După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la toate. Am venit la biserica unde eram cazată. Am luat o gustare În curtea bisericii, că tocmai se terminase slujba pentru cei adormiți. Apoi m-am odihnit puțin și mi-am făcut bagajul. În acea noapte, la ora 1 decola avionul cu destinația România. Una câte una, colegele mele de cameră plecau pe la mănăstiri. Ne-am luat rămas bun Îmbrățișându-ne și iubindu-ne cu dragostea duhovnicească ce s-a stabilit Între noi atunci. Cu părere de rău sosea clipa
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din Germania la baza americană, acestea erau atât de multe la număr Încât unele nu erau inspectate, iar inspecția care era totuși făcută era deseori sumară, În cel mai bun caz. Cât despre avioane, nici să nu vorbim; aterizau și decolau de pe aeroporturile militare din Villafranca și Aviano după bunul loc plac, Încărcând și descărcând orice pofteau. Când Brunetti Întrebă de ce erau atât de multe transporturi, Ambrogiani explică gradul de implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră, iahturile Își remorcau bărcile de cauciuc. Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și pentru mine. M‑am târât până sus și m‑am vârât În pat. - Ce bine că am plecat de pe insula aia blestemată! i‑am spus lui Rosamund. E posibil să fie Încă aceeași zi? Nu‑i decât douăsprezece? Am decolat În zori. „Degetul timpului așezat pe ceasul amiezii”, cum spunea Mercutio - asta era una din replicile favorite din Shakespeare ale lui Ravelstein. Simțindu‑mă În siguranță și comod instalat sub păturile mele, am anunțat‑o pe Rosamund că un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]