846 matches
-
discursive care au format o parte din discursivitatea postmodernă. În acest sens, importanța tel-quel-ismului pentru postmodernismul francez este evidențiată, la fel ca și o seamă de teme deja comune postmodernismului în general (precum moartea autorului, scriitura ca eveniment, practică, putere, deconstrucție etc.). Reflecțiile pe marginea acestor subiecte au ținut cont, pe lângă teoriile realizate de reprezentanții grupului Tel-Quel, de contribuțiile hotărâtoare ale lui Barthes, Derrida și Foucault, și au contribuit la schițarea unor aliniamente generale ce se răgăsesc în mod constant în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursul tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. În termenii unui procedeu discursiv, seducția a putut fi astfel comparată cu deconstrucția derridariană, accentuându-se și mecanismele sale de funcționare discursivă (care includ logica ambivalenței, "amânarea sensului", ironia, provocarea). Prezența seducției ca mijloc retoric în multe dintre lucrările dedicate retoricii contemporane a determinat analiza acestui concept în raport cu datele acestei discipline și cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi lipsită de fundament și de centru, aceasta își asumă, de asemenea, și riscuri, cum ar fi posibilitatea transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite sau crearea altor concepte tari, în pofida dorinței de a le anihila. Acest pericol al deconstrucției ne-a condus la întrebarea sub semnul căreia încheiem acest studiu: este filosofia postmodernă o filosofie autofagă?580 Cu alte cuvinte, se hrănește ea din propriile discursuri și constructe teoretice pe care le alcătuiește, în majoritatea cazurilor, prin critica și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dincolo de modul de producție, de circulație și de schimb economic) începem să ne punem problema finalității sensului obiectului, al statutului său de mesaj și de semn". 63 Steven Best, Douglas Kellner, Postmodern Theory. Critical Interrogations, p. 21. 64 Pentru problematica deconstrucției, a se consulta, de exemplu, Christopher Norris, Deconstruction: Theory and Practice, Methuen, London and New York, 1982, Christopher Norris, Against Relativism. Philosophy of Science, Deconstruction and Critical Theory, Blackwell Publishers, Oxford, 1997, Jonathan Culler, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce conține și disputa Derrida Searle, care are drept temă proiectul performativului la Austin. 292 Rorty (A se vedea Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, pp. 172-191) comentează disputa Derrida Searle, amintind poziția acestuia din urmă în ceea ce privește deconstrucția. Astfel, Searle respinge ideea conform căreia proiectul deconstructivist ar fi ceva absolut nou și important în filosofie. Din punctul său de vedere, el este doar o variantă a antifundaționalismului. Ceea ce ar avea în comun filosofia lui Derrida și concepția antifundaționaliștilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ai teoriilor lor învățarea transformatoare, rolul contextului, gândirea critică etc. Teoria constructivistă descrie învățarea văzută ca un lanț de construcții (dezvoltare de cunoștințe relevante pentru acțiunile întreprinse), reconstrucții (achiziție și integrare de informații în seturile de cunoștințe deja existente) și deconstrucții (eliminare graduală a patternurilor de cunoaștere ce nu mai sunt viabile). Conform lui Siebert (apud Bron și Schemmann, 2002), din perspectivă constructivistă, învățarea poate fi caracterizată ca fiind: - emergentă: multe dintre cunoștințe și idei se produc în prealabil, parțial la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care răspunde în mai mare măsură nevoilor, intereselor, aspirațiilor, scopurilor celor ce învață) este caracteristică adulților. DeCoR-ul realizării învățăriitc "DeCoR‑ul realizării învățării" Paradigma constructivistă a învățării concepe realizarea efectivă a acesteia ca un proces cu trei faze: a) deconstrucția - punerea în discuție a unor cunoștințe, puncte de vedere, convingeri, credințe, mentalități, reprezentări individuale și/sau colective etc. referitoare la realitate și la cunoașterea acesteia. Cunoașterea noastră cotidiană este dominată de un realism naiv, potrivit căruia lumea este, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
schimbarea structurală produsă în cognițiile subiectului, în modurile/modelele de interpretare a realității, în strategiile de rezolvare a problemelor, în comportamentele și conduita acestuia. Este vorba despre o nouă construcție ce are ca efecte valorificarea potențialului individual și dezvoltarea personală. Deconstrucția, construcția și reconstrucția (care dau titlul acestei secțiuni - DeCoR) stau la baza realizării procesului învățării, în viziunea concepției constructiviste. În procesul învățării astfel conceput, experiențele și amintirile noastre, cunoștințele și rețelele de concepte anterioare, modul și stilul personal de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ai teoriilor lor învățarea transformatoare, rolul contextului, gândirea critică etc. Teoria constructivistă descrie învățarea văzută ca un lanț de construcții (dezvoltare de cunoștințe relevante pentru acțiunile întreprinse), reconstrucții (achiziție și integrare de informații în seturile de cunoștințe deja existente) și deconstrucții (eliminare graduală a patternurilor de cunoaștere ce nu mai sunt viabile). Conform lui Siebert (apud Bron și Schemmann, 2002), din perspectivă constructivistă, învățarea poate fi caracterizată ca fiind: - emergentă: multe dintre cunoștințe și idei se produc în prealabil, parțial la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care răspunde în mai mare măsură nevoilor, intereselor, aspirațiilor, scopurilor celor ce învață) este caracteristică adulților. DeCoR-ul realizării învățăriitc "DeCoR‑ul realizării învățării" Paradigma constructivistă a învățării concepe realizarea efectivă a acesteia ca un proces cu trei faze: a) deconstrucția - punerea în discuție a unor cunoștințe, puncte de vedere, convingeri, credințe, mentalități, reprezentări individuale și/sau colective etc. referitoare la realitate și la cunoașterea acesteia. Cunoașterea noastră cotidiană este dominată de un realism naiv, potrivit căruia lumea este, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
schimbarea structurală produsă în cognițiile subiectului, în modurile/modelele de interpretare a realității, în strategiile de rezolvare a problemelor, în comportamentele și conduita acestuia. Este vorba despre o nouă construcție ce are ca efecte valorificarea potențialului individual și dezvoltarea personală. Deconstrucția, construcția și reconstrucția (care dau titlul acestei secțiuni - DeCoR) stau la baza realizării procesului învățării, în viziunea concepției constructiviste. În procesul învățării astfel conceput, experiențele și amintirile noastre, cunoștințele și rețelele de concepte anterioare, modul și stilul personal de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
specific dramei analitice. Ștefan Iordache Ștefan și Carmen Galin Maria Ca și Năpasta (pusă în scenă și ecranizată de Alexa Visarion în 1982), piesa Vinovatul are acel format al retrospecției analitice, al întoarcerii de la efecte către cauze (ceea ce pare o deconstrucție, fiind de fapt o reconstrucție analitică). Rezultatul minunat al acestei katabaze este personajul, care se naște treptat din confruntarea cu acțiuni/evenimente deja consumate. Altfel spus, (cum spendid teoretizează Ion Vartic în "Ibsen și teatrul invizibil"), "drama analitică rezidă în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
propriu-zisă de schimbare), statul exercitându-și funcțiile prin intermediul aparatelor birocratice cel puțin pasive În raport cu genul și ale căror ierarhii decizionale sunt puternic masculinizate la vârf1. Organizațiile ierarhice nu pot fi feministe În același spațiu cultural În care feminismul luptă pentru deconstrucția ierarhiilor (Firestone, 1970; Ferguson, 1984). În ceea ce privește situația țărilor CEEC2 În procesul de aderare la Uniunea Europeană, feminismul de stat pune două probleme specifice. Prima se referă la fundamentul istoric al statului postsocialist, cu tradiția unui fals feminism de stat socialist, În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
pus pe istoricismul comunităților omenești sau pe stratul de perenitate. Autorul optează pentru o diviziune care pornește de la strategiile cunoașterii, convins fiind că nucleul oricărei atitudini este dat de experierea cunoscătoare. Or trăsătura dintâi a oricărui act de experiere este deconstrucția și reconstrucția întregului câmp experiențial. Este evident, așadar, că trebuie să distingem între teoriile care operează cu o viziune esențialistă, conform căreia în orice fenomen există ceva esențial, un nucleu dur, definitoriu pentru respectivul fenomen și pentru câmpul relațiilor sale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
orice fenomen există ceva esențial, un nucleu dur, definitoriu pentru respectivul fenomen și pentru câmpul relațiilor sale cu alte fenomene și, pe de altă parte, teoriile care ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor. A cunoaște ceva înseamnă a-l experia, a experia ceva înseamnă a construi
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
expresia sagacei Andreea Deciu, bucureșteanca locuind, un timp (universitar), la Pittsburgh, în vreme ce la librăria din aceeași Cale a Victoriei se află prima ei carte, Nostalgiile identității. Un mic (usturoiat și ardeiat la maximum) ne servește Dan Petrescu, în recentele lui Deconstrucții populare: "Veșnicii Simion, Breban, Buzura, Țepeneag et alii eiusdem farinae nu-și mai pot interpreta partiturile scorojite fără acest Octavian Ursulescu al culturii române". Micul ar fi literatul teleast Cătălin Țîrlea. Să ne înfruptăm o țîr(l)ă și din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chardin? 4. Turner, impresionistul avant la lettre, magicianul aburului învăluitor al mării, al uscatului; dar sarcasticul Daumier?; dar impecabilul Manet?; dar primul insurgent Monet, titularul curentului? 5. Cézanne, rigurosul tandru; dar "diletantul" Gauguin?; dar Lautrec?; dar Matisse? 6. Picasso, demonul deconstrucției moderne; dar, de ce nu? mai puțin celebrul Villon? 7. Klee, pseudonaivul savant; dar Utrillo? 8. Arp, abstractul speculînd rodnicia hazardului; dar Mondrian? 9. Modigliani, candidul pervers al lascivelor nuduri. 10. Pollock, suprarealistul gestual, precursorul postmodernismului. Ați observat, mirați poate, absența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și făptuirii), în lumea vieții sale; dar dictatura judicativului constituie un blocaj formal, acutizat de formalism (oarecum firesc în logica actuală); pentru deblocarea non-judicativă dobândește sens reconstrucția logos-ului, care trebuie anticipată de o de-constituire (o destrucție, poate o deconstrucție) a înseși dictaturii judicativului; metoda acesteia este reducția judicativă, apoi cea non-judicativă, ambele ale dictaturii judicativului, cea dintâi la timp, cea de-a doua, la logos-ul însuși. Structura formală originară judicativă (S P) se află în aceeași măsură în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să aspirăm, ci un potpuriu de experimente culturale, fiecare cu propria sa valoare. Postmoderniștii s-au angajat Într-un asalt frontal al fundamentelor ideologice ale modernității, chiar negând ideea că istoria este o saga eliberatoare. La sfârșitul procesului postmodern al deconstrucției, ne găsim În fața modernității reduse la un morman de moloz intelectual și o lume anarhică În care povestea fiecăruia este la fel de atractivă, valabilă și demnă de recunoaștere. Dacă postmoderniștii au dărâmat zidurile ideologice ale modernității și au eliberat „prizonieri“, În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puterii devine mult mai difuz și descentralizat. Dean numește acest nou model de guvernare „guvern fără centru, o forma de administrație În care nu mai există o inteligență directoare centrală”7. Noile tehnologii de comunicație joacă un rol proeminent În deconstrucția suveranității statului. Acum, jucătorii, care anterior erau izolați și lipsiți de putere la baza vechii piramide de guvernare a statului-națiune, au la dispoziția lor mijloace pentru a comunica, Între ei și cu cei cu care au interese comune, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
obține noi (și enorme) oportunități comerciale, care au apărut odată cu privatizarea unor mari segmente ale serviciilor vitale. Lăsând la o parte motivațiile, rețelele de politică publică au fost introduse ca o modalitate de a opri hemoragia care ducea la o deconstrucție pe scară largă a activităților guvernamentale. Exista o teamă reală printre liderii politici, În anii ’80 și ’90, că guvernul era pe cale să implodeze și că piața capitalistă ar putea să devină singurul arbitru al relațiilor umane. Mulți au avertizat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
procesului și ecologiei, În prima parte a secolului XX, nașterea ciberneticii și gândirii sistemice Împreună cu teoria informației, după cel de-al doilea război mondial și mai recent apariția teoriei complexității, teoriei sistemelor disipative și a autoorganizării au contribuit toate la deconstrucția și prăbușirea ortodoxiei științifice a Iluminismului tradițional și, În același timp, au condus la trasarea unei noi direcții fundamentale pentru știință În secolul XXI. Din nefericire, o bună parte a ideilor noastre despre comerț, guvernare și societate și a relației
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vizibil, exterior, ideologic al istoriei, el colorează în roz milenarismele dispărute, fie ele chiar totalitare. într-o recenzie la volumele lui Jean Delumeau privind istoria occidentală a milenarismului, J.-M. Sallman pretinde : astăzi, pericolul vine mai curînd din opera de deconstrucție întreprinsă de intelectualii occidentali ai secolului XX, care i-a privat pe indivizi de orice reper. Căci, în ciuda viselor sale puțin nebune și a speranțelor puțin naive, milenarismul în toate formele sale (subl. n.) avusese avantajul de a da un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Din clasicul iepure à la royale nu a mai rămas decât numele, animalul s-a pitit într-un sos negru care vă este servit cu lingurița; dar prima înghițitură realizează miracolul, carnea pare să se recompună în gura meseanului uimit; deconstrucției materiei prime, efectuată în orice proces alchimic, îi urmează renașterea sa la o altă treaptă de existență culinară: esența. Această bucătărie nonfigurativă (expresia îi aparține lui Hervé This și se referă la ultimele creații ale lui Gagnaire, dar credem că
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale lumii ficționale construite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]