2,354 matches
-
pornind de la scenarii de film, este puternic cinematografică, uneori în dauna închegării epice: autorul pare a turna cadru după cadru, îmbină gros-planul și filmarea cu încetinitorul, prinde foarte bine, și cu minime precizări, profilurile, conflictele și mai ales atmosfera tensionată, decupează atent scenele, desface în bucăți gesturile personajelor și are grijă să asigure suspansul. Geneza romanului Prea târziu este interesantă. La originea sa ar sta un volum de reportaje din viața minerilor, intitulat O lume fără cer, care ar fi fost
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
ca efect retoric și cauză producătoare; dar în ambele cazuri ea este o semiprezență, în sensul în care este integrată mai curând ca sugestie decât ca factor explicit. În montajul imaginilor predomină ralantiul, semantizarea lentă, iar ca instrument bisturiul, care decupează doar aparent cu indiferență. Nu cerebralul, ci arbitrarul este absent: „Lama taie orice;/ zâmbetul sticlos/ nu lasă speranțe./ Stă sub apă, subțire,/ gata să separe/ orice imagine/ de modelul ei viu./ Secționare nesângeroasă./ În fisură se preling/ aburi otrăvitori./ Cel
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
inaugurală a volumului, compusă din scrisori expediate în 1990 lui Alexandru Paleologu. E vorba de câteva zeci de pagini în care P. își exprimă umoral, violent și patetic dezgustul față de deturnarea revoluției române din decembrie 1989. O serie de pasaje decupate din context au fost folosite ca probe incriminatorii împotriva autorului: „nu cred cu adevărat în violență, altfel ar fi trebuit de mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
cărți de proză scurtă și romane, bine primite în epocă. Multă obsesie sexuală, dialog fragmentar, laconic, sugerând stări și pulsiuni ale inconștientului, mai mult decât structuri epice. Se simte tehnica lui Ernest Hemingway, modelul unor tineri prozatori ai momentului. Narațiunile decupează momente crepusculare din legăturile, de regulă incidentale, ale unor cupluri. Există propensiunea spre parabolă, tributară existențialismului, după cum intervin elemente precum absurdul, acceptarea întâmplării, sexul ca blestem și vocație fatală. Stăpânirea stilului este remarcabilă. De altfel, ediția definitivă a romanului Portul
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
poetic - fapt neglijat în genere de comentatori. Se conturează astfel un etalon de poeticitate, care în cea de-a doua carte este repercutat asupra poeziei românești, privită de la scara secolelor și a epistemelor, de unde se disting doar reliefurile esențiale. Se decupează trei zone sau vârste distincte, care nu se suprapun cu etapele cronologice instituționalizate de istoriile literaturii. Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și Ion Heliade-Rădulescu ilustrează o poezie discursiv-rațională, în care privirea unui eu distanțat de lume topografiază harnic, dând
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al evocării micilor întîmplări, iar stilul e neglijent. Ultima parte, având în centru epoca celor două căsătorii nefericite, împletește relatările Heliantei cu pasaje decupate din scrisorile celor doi. Procedeul, productiv în sine, dă greș aici. Textului i se refuză ficționalitatea, iar ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
lumea aviatorilor. Fascinația zborului și gustul sportivității, relevate de scrierile lui V. I. Popa, Camil Petrescu sau Cezar Petrescu, sunt filtrate printr-o experiență directă de viață și dobândesc astfel un plus de autenticitate. Din lumea temerară a aviatorilor sunt decupate secvențe semnificative, situații-limită, cum ar fi scenele de front, în care se verifică atât curajul, cât și spiritul de camaraderie. În chip firesc, tema războiului revine cu insistență în paginile de proză ale lui L.-A.: În țara cerului (1939
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
ar fi fost uneori tulburată de accidente istorice generatoare de ușoare sau mari decalaje. Răspunsurile la întrebările puse variază într-adevăr și și-au asociat ideologii justificative adeseori contradictorii. Varietatea lor este însă puternic influențată de modul în care sunt decupate, ordonate și caracterizate perioadele modernității în timpul și spațiul social. Să urmărim, în capitolele primei părți, un mod de caracterizare a perioadelor modernității și apoi unul de comparare. Trebuie spus de îndată că aceste moduri sunt eminamente sociologice, cu avantajele, dar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să configureze o poetică originală. Autorul este receptiv la tendințele moderne și exersează confruntarea realului cu ficțiunea, a povestirii cu viața. Colajul metaforizant, contrapunctul melancolic, reveria de tip magic, decuparea detaliului simbolic, autoscopia vădesc un registru epic variat. Subiectele par decupate din cotidian și se bazează pe un detaliu-cheie, care, transpus descriptiv sau analitic, în regim realist sau fantezist, devine simbolic. Starea reprezentativă a personajelor este așteptarea, căutarea unei revelații. În schița O fereastră, eroul, un bătrân, așteaptă ceva: el însuși
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de amfiteatre înalte, poți zări ici-colo, în treacăt, din vreun unghi prielnic, cîte un profil de balenă decupat în crestele unduitoare. Dar trebuie să fii tu însuți un adevărat vînător de balene, pentru a vedea aceste priveliști; iar dacă vrei să te întorci la ele, trebuie să-ți notezi exact latitudinea și longitudinea locului din care le-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bine de seamă, ca nu cumva halca de osînză să le julească urechile sau chiar să-i arunce peste bord. Unul dintre harponiști înaintează atunci, cu o armă lungă și tăioasă, numită „sabie de abordare“ și, pîndind un moment prielnic, decupează cu îndemînare o gaură enormă în partea inferioară a hartanului legănător. Apoi, capătul celui de-al doilea palanc e introdus în această gaură, pentru a fixa grăsimea și a pregăti operațiunile următoare. Drept care, dibaciul spadasin - avertizîndu-i pe ceilalți marinari să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
actuală, rupând zăgazurile vechii tematici, a pătruns Într-o zonă nouă a realității, aproape inedită, și drumul ei s-a desfășurat logic, nu asimilând brusc realitatea În toate conexiunile și legăturile ei esențiale și intime, ci explorând-o deocamdată fragmentar, decupând În pânza vieții fâșii izolate și variate, nu mai puțin semnificative. (Ă). Trebuie să constatăm avalanșa de producțiuni tinere pe care noile condiții de viață le-au descătușat, Între care se disting unele vizibile talente ceea ce imprimă un caracter de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este la fel de posibil ca Leonardo da Vinci să o fi pictat pe Gioconda din memorie sau să fi cunoscut importanța părții stângi a feței în exprimarea emoțiilor. Să facem acum alt exercițiu: o experiență. Să vedem ce se întâmplă dacă decupăm o fotografie și dublăm partea dreaptă a feței, apoi pe cea stângă. Ce observăm? Chiar dacă fața este foarte simetrică și farmecul ei constă în regularitatea trăsăturilor, partea stângă este mai rotunjită și mai blândă. Fața normală Cele două părți drepte
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și pelerina, bastonul de unchieș inofensiv și pălăria tare ale lui Hercule Poirot, plăcerea de a colecționa incunabule a lui Peter Winsey (numele lui întreg e Lord Peter Death Bredon Wimsey!) sunt pure elemente de decor. Detectivul lui Chandler e decupat din realitate și nu extras din serele cu aer rarefiat ale splendidelor edificii de stil victorian. Ca polițist de carieră, trebuie să se poarte ca un polițist și să aibă înzestrarea mentală și fizică potrivită cu slujba sa. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
l-am povestit așa cum s-a întâmplat. În logica lumii pe care o străbate, un detectiv ar risca să ascundă poliției amănunte de o asemenea importanță doar dacă ar urmări el însuși un scop precis. Or, Marlowe mărturisește că a decupat acele fragmente de realitate din motive care-i rămân obscure lui însuși. Ceea ce înseamnă că etica profesată cu asemenea ardoare a fost înfrântă de o cauză de al cărei sens nu e conștient. Iraționalul pare să pândească din tenebre, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
intrigi dinamice, truculente, e posibil ca The High Window să fie o carte lipsită de spectaculozitatea scrierilor anterioare și ulterioare ale lui Chandler. Nu e de neglijat, însă, că autorul a creat una dintre cele mai spectaculoase galerii de personaje decupate din fauna infracțională californiană a anilor ’30-’40. Morbiditatea acestei lumi e cu atât mai înspăimântătoare cu cât este vorba de un comportament criminal diseminat la baza societății. Pentru a descoperi adevărul, Marlowe intră în contact direct cu personaje care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
diseminat la baza societății. Pentru a descoperi adevărul, Marlowe intră în contact direct cu personaje care au motivații puternice și forța de a-și argumenta opțiunile. De data aceasta, personajele nu mai sunt stafidele din cozonac, ci chiar autorii cozonacului: decupați din realitatea unei lumi dominate de instincte primare, ei au o forță de acțiune și o consistență a motivațiilor care lipsesc, de regulă, personajelor pur ficționale. Farewell, My Lovely a pus în circulație o seamă de „eroi” a căror expresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din aventurile lui Philip Marlowe, am păstrat un atașament tandru volumelor care mă cuceriseră în adolescență, The Big Sleep și The Little Sister. Aveam toate argumentele: ele reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv, ipostaze în care trăsăturile bitter-sweet se decupează irezistibil. The Long Goodbye (Rămas-bun pentru vecie) mi se părea, pe de o parte, insuficient de „antrenantă”, iar pe de altă parte, dezamăgitor de săracă în cadavre. O lectură „profesionistă” ce exclude - din păcate! - aproape automat ideea de delectare, o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de maximă îndepărtare a lui Chandler de formula romanului detectivistic. El ne propune, în contrapartidă, o excelentă proză de idei, în linia romanului intelectualist și psihologic al modernității la ora triumfului. Fiecare frază rostită de cei doi parteneri poate fi decupată și transplantată în cartea oricăruia dintre scriitorii de anvergură ai momentului. Sub privirile cititorului evoluează nu doar două voci și două sensibilități, ci părțile complementare ale unei lumi ajunse în pragul dislocării finale. Sunt două ipostaze ale scriitorului, firește, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fără să aibă licență, fără nici o urmă în registrul medical, fără să-l deranjeze sticleții. Sarcasmul moralistului și ochiul nemilos al clinicianului social fixează în pagină o serie de tușe puternice. Înțelegem mai mult dintr-un astfel de scurt fragment decupat din realitatea banală a orașului decât din descrierile amănunțite ale conversațiilor lui Marlowe cu jurnalista Pauline Snow, din discuțiile cu căpitanul Gregory, din confruntările pe viață și pe moarte cu doctorul Bonsentir sau chiar din parteneriatul lipsit de entuziasm cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență și agonic în subtext, dar și sonetul cu lumini glaciale, sentențios-didactic în premise și disolutiv în concluzii, turnând gnomicul în tipare senzoriale, ca în neoplatonismul renascentist. În ciuda unității de substanță, se pot decupa patru etape în evoluția poetei. Cea dintâi ar cuprinde volumele De pe pământ (1963), La ritmul naturii (1966) și, parțial, Norii (1968). A doua etapă, de la Agonice (1970) până la Răsad de spini (1973), definește decisiv traiectoria poetei. De acum, „setea de
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
dintre posibilitățile de lectură a textelor reprezintă de fapt niște puncte de mijloc pe traiectoriile implicate de aceste două dimensiuni. Prima dimensiune se referă la segmentul supus analizei, dacă e vorba despre o conversație de sine stătătoare, despre o secțiune decupată dintr-un text mai amplu sau, dimpotrivă, de narațiunea ca întreg. Această distincție e oarecum asemănătoare clasicei comparații a lui Allport între cele două tipuri de cercetare - „ideografică” și „nomotetică” (1962) - și foarte similară cu distincția dintre „categorizare” și „contextualizare
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de stâncă desprinsă din creastă era și ea diferită - plată, rotunjită și, s-ar fi putut spune, tăcută. Căderea ei nu făcu aproape nici un zgomot. Atinse un copac, se ridică și își arătă adevărata natură - era un disc de granit, decupat de capriciul exploziei, care se rostogoli tot mai iute. Bărbatul și femeia nu făcură nici un gest, subjugați de rapiditatea rotației și totodată de neverosimila încetineală cu care se desfășura mișcarea prin fața ochilor lor. Văzură un trunchi ce bara drumul acestei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ne-am oprit în fața unui pasaj îngust, ce ducea cu gândul la intrarea într-un labirint. Vreo șase soldați care se adăposteau de soare ieșiră de acolo, ne percheziționară, apoi ne lăsară să pătrundem înăuntru. Ferestrele, protejate de panouri metalice, decupau în întuneric lungi dâre de lumină. Privirea se tăia parcă în lamele acelea strălucitoare. După câteva clipe de orbire, am văzut doi paznici, unul, ghemuit lângă ușă, cu automatul pe genunchi, celălalt, privind spre stradă prin interstițiul dintre două plăci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prea multă fericire, grimase. Iar îndărătul acelor înfățișări entuziaste, îndiferența mult prea evidentă față de cel care le era prezentat. Și ipocrizia prea mondenă și aproape veselă cu care își făgăduiau să prânzească împreună, într-o zi. Și privirile bărbaților care decupau mult prea aprig siluetele femeilor, pentru a simula mai apoi indiferența și demnitatea de gheață. Îmi spuneam la început că în acea galerie de artă, o astfel de exagerare a sentimentelor încercate sau simulate ținea de căldura plastică, așadar senzuală
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]