1,118 matches
-
Așadar: "instrumente divine", "Don Juan al clipei", "mim al efemerului, al perisabilului" "copil fugit din jocuri". Dar și Jouvet, care definește actorul ca un "amestec de josnicie și grandoare". V.P.: Din cartea dumneavoastră Urât mai trăiți, domnilor! permiteți-mi un decupaj: "Iubitul meu, pentru el ajunsesem la Botoșani, era un actor talentat (normal, pentru că n-am suportat niciodată mediocrii), plin de neastâmpăr, cu o vitalitate explozivă.[...] Motocicleta era pasiunea lui, iar eu, deloc încântată la început de idee, am sfârșit prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
teatru, publicistul și prozatorul din Urât mai trăiți, domnilor! construiesc, în fond, un model (existențial și ficțional) de feminitate [...] Electra, Antigona și Gelsomina se adună, toate, într-o "intelectuală antipatică", zice, cochetînd, Carmen Mihalache în finalul schiței de autobiografie din Decupaje, feminitatea care se exprimă în comentariile critice sau în proza din Urât mai trăiți, domnilor! (titlu cam "sectar", nu-i așa?) este, în fond, posesivă, dulce fermecătoare; ca și cartea scrisă cu talent și cu o pasiune contaminantă". Ioan Holban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
enunț) căreia să-i adăugăm denumirea de micro-unitate sintactico-semantică (propoziție)4. Fie că o numim "enunțare", fie "clauzulă" (Berrendonner 1990 și 2002) sau "act textual" (Roulet 2001), această micro-unitate semantică este menită să fie introdusă în memoria discursivă. Vom ilustra decupajul unităților textuale minimale prin exemplul construcțiilor detașate și al relativelor. Pertinența remarcilor "prudente și relativiste" ale lui J. Gardes Tamine este însoțită de o limitare la paragraf și la strofă a unităților intermediare situate între perioadă și unitatea text. Cele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textului există un nivel secvențial de structurare. 1.3. Exemplu de construcții detașate și de relative Modul de funcționare al unităților sintactice periferice în raport cu nucleul precum "construcțiile detașate" (CD) situate la începutul frazei este un bun mijloc de a exemplifica decupajul unităților textuale minimale. Bernard Combettes propune aici o abordare textuală: Construcția detașată (CD) introduce în enunț o nouă structură predicativă, desigur redusă, dar care stabilește cu subiectul o relație identică cu cea a unei predicații complete. Această caracteristică, care opune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din nucleul frazei complexe, CD este o unitate de sens care are chiar și o funcție narativă în T4. T4 Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, apoi îl azvîrliră. În decupajul structurii acestui mic text, CD constituie o unitate textuală la fel ca și următoarele două unități, separate de organizatorul temporal APOI: [e1] Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Achille, [e2] ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, APOI
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
efect (cum nu este totuși cazul circumstanțialului din P5). Cu acest tip de construcție intrăm într-un domeniu care va fi abordat ceva mai departe, și anume problema segmentării enunțurilor minimale. În cele două versuri citate, Blaise Cendrars propune un decupaj al materiei verbale foarte diferit de cel din articolul din ziar. Principala consecință a acestei segmentări este deconstrucția povestirii. Analiza este confirmată de folosirea frecventă a construcțiilor detașate în presa scrisă, unde acestea permit introducerea unei cauzalități narative: T5 Scăpînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a ordinii cuvintelor în frază, problemă pusă, de exemplu, de către lingvistul danez A. Blinkenberg (1928 și 1933) și, înaintea lui, de către H. Weil (1879). O parte a unui grup nominal sau verbal, sau a unei fraze, poate avea independent de decupajul în constituenți sintactici o valoare de temă6 sau de remă7, legată de locul ei în "dinamica frazei"8 și de "scopul ei comunicativ": informația prezentată drept cunoscută (temă) sau nouă (remă). D. Slakta (1975), B. Combettes (1983), M.A.K.
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
co-enunțătorului. Punct de sprijin al enunțurilor, partea tematică este deci co(n)textual deductibilă. Grupul situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scurte narațiuni complete din T11 și T13, constatăm că, în ciuda unei mari similitudini narative, ele nu sînt segmentate la fel. Este evident că unitatea textuală de bază nu poate fi identificată pornind de la operația de segmentare tipografică a continuumului verbal. Decupajul grafic al unităților scrise și decupajul intonativ al unităților rostite sînt legate de intenția de a produce efecte de sens care arată posibilitățile de variație ale sistemului lingvistic. În Pertinence linguistique de la présentation typographique, L. G. Védénina (1989) extinde descrierea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
T13, constatăm că, în ciuda unei mari similitudini narative, ele nu sînt segmentate la fel. Este evident că unitatea textuală de bază nu poate fi identificată pornind de la operația de segmentare tipografică a continuumului verbal. Decupajul grafic al unităților scrise și decupajul intonativ al unităților rostite sînt legate de intenția de a produce efecte de sens care arată posibilitățile de variație ale sistemului lingvistic. În Pertinence linguistique de la présentation typographique, L. G. Védénina (1989) extinde descrierea punctuației pînă la spațiul dintre cuvinte
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
le manifestă discursurile literare, jurnalistice și publicitare. Într-adevăr, punctuația nu este decît un aspect al segmentării grafice a lanțului verbal. De la nivelele cele mai de jos pînă la limitele peritextului, operațiile de segmentare furnizează instrucțiuni pentru construirea sensului prin decupaj și prin regrupare (legare) a unităților de complexitate variabilă. Virgule, punct și virgulă, puncte și puncte de suspensie, semne de exclamație, de interogație, paranteze sau linioare, linii la începutul rîndului care semnalează schimbarea personajului vorbitor etc., toate joacă un rol
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
creatoare de paragrafe și de pachete de paragrafe (prin spații complementare și/sau titluri intercalate), schimbările de părți și/sau capitole, semnalează structura planului de text. Paragrafele constituie blocuri de coerență semantică. Astfel se realizează echilibrul oricărui text între segmentare (decupajul textului în unități de nivele diferite de complexitate) și articulare (construirea sensului în interiorul fiecăreia dintre aceste unități și între ele). Segmentarea frastică a lui T4 este semnalată nu atît prin punct, cît prin virgulele care marchează frontierele propozițiilor elementare. T4
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la France [...] porte maintenant vers vous" [dacă ați ști cîtă încredere își pune acum Franța în voi ] (ANC), este totodată o urmă de scoatere din contextul situațional al enunțării proprie scriiturii și o modificare importantă a sensului. Această suprimare atenuează decupajul temporal între un înainte și un după acum. Să reținem mai ales restabilirea foarte gramaticală și normativă a ordinii nume + adjectiv + nume propriu în "la ville française de Montréal" [orașul francez Montréal] (INT) acolo unde de Gaulle, așa cum bine au
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și formînd o clauzulă la fel cu sînteți niște ștrumpfei de treabă. "Așadar, avem dea face cu o frază care transcrie o asamblare de două clauzule, sau perioadă binară" (1989: 113). Deși am renunțat să vorbim despre pragmasintaxă și clauzulă, decupajul nostru în enunțuri minimale este foarte apropiat. Noi descompunem această perioadă binară în două propoziții legate printr-un conector concesiv: [CU TOATE CĂ p-e1, q-e2]. Insistăm printre altele asupra faptului că cele două enunțuri sînt inseparabile de o propoziție non-q (e0), implicată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nonperiodic în sine, dar cuprins într-o perioadă concesivă care face din cele două fraze tipografice [P1 + P2] și din cele cinci enunțuri, membrii unei unități de sens de aceeași orientare argumentativă ca și subtitlul T63a. Pentru a utiliza metoda decupajului perioadelor la scara unui text2, să revenim încă o dată la exemplul din La Bruyère, deja studiat. 1.2. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <5> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și tare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de propoziții "de avanpost", "situate chiar pe linia de demarcație pe care se înfăptuiește alternanța (succesiunea) subiecților vorbitori" (1984: 279). Aceasta ne conduce la completarea schemei 16: Schema 18 Trecînd de la o depeșă la un fapt divers complet, să examinăm decupajul posibil al acestui articol din Libération (13-14 octombrie 1984): T70 IRA revendică atentatul de la Brighton: 4 morți și 30 răniți GOD SAVES MAGGIE [P1] Ora două cincizeci dimineață, ieri, în orășelul Brighton, în sudul Angliei. [P2] La barul din Grand
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cel puțin trei moduri perceptuale: mirosul, văzul (Q1) și gustul (Q2), în catrene, mirosul, văzul (T1) și mirosul, auzul (T2), în terține. Deși amorsată printr-un refuz de a privi (v. 1), această descriere perceptuală este saturată de multiple percepții: Decupaj poetic: Catrene Terțina 1 Terțina 2 Fraze tipografice: P1 P2 Percepție olfactivă: v. 1 și 2 v.9 v.12 și 13 Percepție vizuală: v. 3 8 v. 10 și 11 Perceție gustativă: v. 6 Percepție auditivă finală: v. 14
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
134, ESPLA, 1956, p.213) Aici avem de-a face cu două mari perioade de 8 versuri și o încheiere în doi timpi (1015-1016 și 1017-1019). Din lipsă de spațiu, subliniem numai cu bold și în capitale unitățile implicate în decupaj și legările diferitelor perioade ale textului. După o frază de tranziție (998), urmează două perioade narative a cîte opt versuri care constituie corpul tiradei Iuniei (999-1006 și 1007-1014). Urmează apoi o perioadă concluzivă de două versuri corespunzătoare unui cuplu de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sancțiunea lui "Ei, și?" manifestă din partea naratorului o proastă anticipare a capacităților interpretative a auditorului său. Să adăugăm, pentru a încheia, că porțiunile de text pot fi rezumate sub formă de blocuri tematice. Am putut vedea importanța acestor blocuri în decupajul textului despre pădurea ecuatorială. 3.2. Macro-act de discurs (explicit sau implicit) A înțelege un text înseamnă și a putea răspunde la o întrebare pragmatică: de ce, în ce scop, cu ce scop argumentativ a fost produs acest text? Înțelegerea acțiunii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nesigure, acesta orientează intriga. Cum întîmplarea nu are ca nod despărțirea părinților și a fiului lor, Borges deplasează intriga în direcția problemei identității narative. Dacă nu am ține neapărat să respectăm cu scrupulozitate litera textului lui Borges, am putea accepta decupajul lui Caillois. Organizatorul temporal "după ani lungi" deschide nodul-Pn2, tot așa cum "Brusc" [e8a] deschide deznodămîntul-Pn4. Fraza P4 și cursul evenimentelor sînt întrerupte de o paranteză care întărește, așa cum vom vedea mai departe, cadrul mediativ al lui Pn0. Putem considera această
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
distincției pertinente dintre clasificare și non-clasificare. C. Kerbrat-Orecchioni observa că deși orice unitate lexicală implică un anume grad de subiectivitate (deoarece în inconștientul lingvistic al comunității sunt acumulate tot felul de judecăți subiective și orice producție discursivă presupune un anume decupaj, evident subiectiv, al realității) există totuși două maniere de a formula un discurs: la modul obiectiv și la modul subiectiv (în care enunțătorul se manifestă explicit sau implicit). Formulările subiective sunt "lipsite de orice valoare informativă dacă nu sunt inserate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este doar o listă de denumiri. Acestea se organizează în serii ierarhice care definesc două tipuri de câmpuri lexicale: ansambluri de termeni a căror asociere se bazează pe continuitatea lor materială într-un obiect al lumii, și nu pe un decupaj propriu-zis semantic. Astfel, ansamblul format de firmă + ușă + tejghea etc. se concretizează din faptul că termenii sunt atât părți ale aceluiași referent concret, cât și tot atâtea sub-teme ale temei-titlu "Crâșma lui nea Colombe". Am putea spune același lucru despre
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vii se regăsesc în cele trei culori, care sunt hiponimele lor. La fel, sticle, borcane, clondire sunt cohiponime ale unui termen non-realizat lexical, cel care ar desemna recipientele de sticlă. Vom nota totuși că textul nu se mulțumește să reproducă decupaje fixate în limbă, el are facultatea de a și le institui pe ale lui: de exemplu, naratorul din Gervaise este cel care decide că auriul-stins și culoarea gingașă a rășinii sunt culori "vii". Descrierea se sprijină pe aceste rețele multiple
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un citat, însă sub nicio formă nu prezintă o garanție a obiectivității. Aici discursul raportat nu există decât prin discursul care citează, care construiește, așa cum îl înțelege, un simulacru de discurs citat. Printr-o punere deosebită în context, prin intonație, decupaj... se poate deturna complet sensul unui text, care, din punct de vedere al literalității, nu se îndepărtează totuși de original. Provincialii lui Pascal sunt ilustrarea perfectă a acestui fapt. În discursul direct, citatul presupune ca raportorul să disocieze cele două
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvinte și de fraze o ierarhie legată direct de dimensiunea configurațională. De altfel, există anumite norme în vigoare, variabile în funcție de genurile de discurs, dar care lasă autorilor o marjă de libertate destul de considerabilă. La fel se întâmplă și cu punctuația. Decupajele pe care le instituie textul au o valoare stilistică importantă, deoarece nu coincid neapărat cu unitățile "naturale" (secvențe, macropro-poziții) și participă la ritmul general al enunțării. În acest context, să comparăm începuturile a două povestiri, una din Mérimée, alta din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]