3,586 matches
-
minunată. Nu vorbeai la un moment dat de planning familial? Ce s-a Întâmplat cu asta? Am vorbit despre o grămadă de lucruri, tată. Dar a apărut chestia asta și Îmi place. E chiar așa de rău? Știam că par defensivă, dar detestam conversația asta. Zâmbi și-și puse mâna peste mâna mea, pe masă. Sigur că nu e așa de rău. Știm că până la urmă o să-ți găsești calea. —Să-mi găsesc calea? Mai condescendent nici nu se poate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
declanșă atacul Apărătorilor. Angelo relua inițiativa luptei. Răgazul de liniște de sfârșise. Trei sute de Apărători urcară pe culmea stăpânită de generalul turc, declanșând o luptă În care păreau a avea o poziție inferioară. O mie de ieniceri intrară În lupta defensivă, de apărare a poziției, așteptând Încă ajutorul unor trupe de Învăluire care nu aveau să mai ajungă niciodată. Alte două mii intrară În dispozitiv de luptă pe marginile poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În dispozitivul de luptă care Încerca oprirea invaziei, fie și pentru câteva zile, pe un aliniament strategic desfășurat Între Trotuș și Bârlad. Nu putea fi o bătălie hotărâtoare, cum fusese cea de la Vaslui, dar era prima etapă a unui sistem defensiv care Încerca să folosească firul văilor, adâncimea codrilor și apropierea munților. Dar focurile de pe culmi zădărniceau totul. - Tătarii... șopti voievodul, pentru sine Însuși. În jurul lui se aflau căpitanul Cosmin Oană, Însoțit de Erina, care, după Îmbrăcămintea de război și cușma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aspecte nu prind pe plăcile sensibile, ci dau clișee voalate, atunci când nu privești printr-un interes viu. Pentru acel care e un locuitor indiferent, care nu și-a pus acolo mobilul existenței, realitatea orașului are încă o membrană învăluitoare și defensivă; pe când dezvelită, dă acelui care își converge spre ea tot sufle! ui, o ating, TO vie. Mini se opri un minut, întrebîndu-se dacă vroia să cotească pe aci sau pe dincolo. Xu. Cetatea ei vie nu o clădise un păstor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Garnier? — Bobby! N-am crezut că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green. Sunt europeancă. — Așadar, cunoști multă lume de aici. Desigur, zicea ea defensiv. Bobby observă că are cearcăne negre sub ochi. — Și pe cei care sunt cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward la Gymkhana și... — Și femeia care este cu Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când inamicul se apropia, puteau uita, dintr-o dată, de foame și de oboseală, pentru a ieși la luptă. De peste o jumătate de lună, însă, trupele atacatoare nu se mai apropiaseră de castel, iar această nepăsare era mai apară pentru trupele defensive decât orice moarte disperată. Când asfințea soarele, tot castelul se cufunda într-o beznă atât de adâncă, încât părea să fi căzut în fundul unei mlaștini. Nu se aprindea nici o lampă. Tot uleiul de rapiță și untura de pește fuseseră consumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l distrugă. Știind acest lucru, era acum nevoit să reflecteze puțin la sine însuși, în toiul agoniei. „Unde am greșit?“ se întreba Katsuyori. Deși, pe de o parte, își arătase, tot mai dârz, neînduplecatul spirit și ordonase întărirea mijloacelor defensive de pretutindeni, când îl primi pe Kaisen la noul său castel se arătă dispus să se autoanalizeze, ceea ce, pentru el, o atitudine nefiresc de calmă. Probabil, însă, că această schimbare venea prea târziu. — N-au trecut decât zece ani de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shingen. „Cum a fost cu putință să cadă Castelul Takato? Eram sigur că mai putea să reziste, între două săptămâni și o lună,“ își spunea Katsuyori, ceea ce demonstra că situația rezultase nu atât din vreo greșeală de calcul în strategia defensivă, cât dintr-o lipsă de maturitate umană. Acum, însă, indiferent de ceea ce-i dicta temperamentul său nativ, trebuia să facă față acestui nou val al destinului. Paravanele glisante fuseseră scoase din sala mare de conferințe și chiar și din încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zadarnică. Hideyoshi nu părea surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o consfătuire. Folosindu-se de o hartă a regiunii, Kanbei revăzu pozițiile liniei defensive a celor șapte fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești despre victoria lui Nobunaga din Kai. Comparând ușurința succeselor seniorului său cu propriile lui dificultăți, Hideyoshi spera ca perspectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre capitală avea să fie, cu siguranță, un obiectiv central al atacurilor inamice. Castelul Yodo se afla în dreapta lui, iar Castelul Shoryuji, la stânga. Mitsuhide le dădu diviziilor desfășurate pe malurile Râului Yodo următorul ordin: — Retrăgeți-vă la Shoryuji și ocupați poziții defensive. Pregătiți-vă pentru ofensiva inamicului. Făcea toate pregătirile, dar, când calcula proporțiile armatei inamice, Mitsuhide nu-și pierdea complet percepția propriei lui slăbiciuni. Pe parcursul zilei, un număr mare de soldați se adunaseră din capitală și din zona înconjurătoare, punându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i în cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din Castelul Sakamoto, informându-i ce decizie luase. N-avea să se retragă, purtând o campanie defensivă. Se hotărâse să-l atace cu toate puterile pe Hideyoshi. Era al doilea schimb al nopții. Nu se vedea nici o stea. O unitate de luptă coborî cea dintâi colina; urma să stea de gardă în amonte și în aval pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanurile Mori și Uesugi. Ce se va întâmpla dacă avem un senior copil? Opera fostului nostru stăpân se va întrerupe la jumătate și, rămas în această stare, domeniul clanului Oda ar putea chiar să scadă. Nu, dacă alegem o atitudine defensivă, inamicii nostru din toate cele patru vânturi vor considera că li s-a ivit prilejul și ne vor invada. Și-atunci, țara se va cufunda, din nou, în haos. Nu, găsesc că ideea dumitale e periculoasă. Dumneavoastră, ceilalți, ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o parte. — Acum! Acum! murmura el, lovind neîncetat în șa. Într-o parte a taberei din Moyama se băteau gonguri și tobe mari de război, sporind confuzia. Forțele de nestăvilit ale lui Hideyoshi călcaseră peste propriile lor victime, asupra liniei defensive a pușcașilor, și pătrundeau deja adânc, în armata clanurilor Sakuma și Maeda. Și, la fel de ușor pe cât semănaseră haosul în armata centrală, acum veneau cu o asemenea furie, încât nimic nu le mai putea opri. Observând luptele violente, Inuchiyo evită drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aliat sau dușman cu Castelul Inuyama, dar acum, când îi trimisese lui Hideyoshi vestea că-l sprijinea, Castelul Inuyama avea să devină un inamic aflat drept în fața lui. Mai mult, castelul se găsea într-o zonă strategică înzestrată cu mijloace defensive naturale și nu încăpea nici o îndoială că Ieyasu și Nobuo îl considerau pe Nakagawa Kanemon suficient de capabil pentru a-i încredința primele linii de apărare ale provinciilor lor. Dacă așa stăteau lucrurile, fusese ales, pe neașteptate, din armata provinciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se poată organiza atacuri în orice direcție. Într-o bătălie de pe câmpia din Owari și Mino, dacă poziția Komaki era fortificată, armata apuseană ar fi avut înaintarea blocată, astfel Komaki fiind un post excelent pentru strategii atât ofensive, cât și defensive. Nu era deloc timp să-i explice toate acestea lui Nobuo, așa că Ieyasu se răsuci și arătă cu degetul, vorbindu-le, de astă dată, propriilor lui vasali. Începeți imediat să construiți fortificații pe Muntele Komaki. De cum dădu ordinul, porni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestei acțiuni se aflau Nobuo și Ieyasu. Și, chiar dacă nu erau ei, ultimii călugări-războinici rămași în Honganji, mereu nemulțumiți, pândeau tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi din Luna a Opta, Ieyasu primi un raport urgent că Hideyoshi se apropia. Plecă în grabă din Kiyosu spre Iwakura, cu Nobuo, și instală o poziție de rezistență în calea lui Hideyoshi. Ieyasu adoptă, din nou, o atitudine eminamente defensivă și-și preveni oamenii să nu inițieze nici o manevră sau provocare proprie. — Ăsta-i un om care nu știe ce înseamnă cuvântul destul. Hideyoshi găsise deja răbdarea lui Ieyasu greu de suportat, dar nici el nu era complet lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cei doi generali ai săi. La propunerea lui Hideyoshi, Ishikawa Kazumasa deveni intermediar. Până la urmă, însă, cuiva din clanul Tokugawa îi scăpă o aluzie că se inițiaseră negocieri secrete de pace. Acest zvon dezlănțui o mare agitație în liniile defensive ale lui Ieyasu, concentrate în jurul Muntelui Komaki. Când zvonurile se răspândesc, sunt însoțite întotdeauna de bârfe răutăcioase. În cazul de față, numele care ieși la lumină fu acela pe care confrații săi vasali îl bănuiau deja - Ishikawa Kazumasa. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-i invitasem. Și am băut la greu. în absența altor persoane, Brigit și cu mine am început să ne luăm una de alta. — Pe Dara ai invitat-o? m-a întrebat ea. Nu, am răspuns eu pe un ton defensiv. Am crezut c-o inviți tu. Pe Candide ai invitat-o? Nu, a mârâit ea. Am crezut c-o inviți tu. Și unde dracu’ e nenorocitul ăla de Cuban Heel? a adăugat Brigit cu răutate. în perioada aia, Brigit, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâncate din cutie - ca și batoanele Club Milks fărâmițate sau orice altă mâncare halită din picioare - nu au calorii. — Iar nu te-ai dus la serviciu? au fost primele ei cuvinte. Mi-a fost rău, am răspuns pe un ton defensiv. —Of, Rachel! —De data asta chiar mi-a fost rău, am zis enervată. Cine mai are nevoie de-o mamă dac-o are pe Brigit? Dac-o s-o ții tot așa, o să te dea afară. Dumnezeu știa de ce era supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
al lui Gaz. Era inflamat și însângerat. Era atât de mult sânge încât aproape că-i acoperise tatuajul cu litere gotice care forma cuvântul „ASSS“. —Ce-are la mână? am întrebat eu. —Nimic, mi-a răspuns Joey pe un ton defensiv. Dintr-odată mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău, m-am gândit disprețuitoare. Gaz a deschis ochii clipind des din gene. Nenorocitul ăla era un măcelar, a croncănit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întreagă! Privirile ni s-au întâlnit stânjenite, alarmate, apoi amândouă ne-am uitat în altă direcție. Cum e să trăiești în Dublin? a spart tăcerea Brigit, într-un final. —Minunat, am răspuns eu sperând că vorbele nu sunaseră atât de defensiv pe cât le simțisem eu. Mi-am făcut o mulțime de prieteni. Foarte bine. Brigit mi-a zâmbit încurajator, dar ochii îi erau plini de lacrimi. Am simțit că mi se pune și mie un nod în gât. — Din ziua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un grup de tipi dubioși ardeau gazul câteva uși mai în jos. Privind prin ochii lui Randall, cartierul meu arăta absolut dezastruos. Chiar nu-mi place gândul că vii noaptea, pe jos, pe aici. O clipă, am resimțit o stare defensivă - dar eram și mișcată de grija reală a lui Randall. Poate c-a venit timpul să mă mut, am fost eu de acord. Încă o intrare pe lista lucrurilor pe care le aveam de făcut. Desigur, ce șanse aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea de „prea multă informație?“ — N-am vrut să-i spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunându-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgâlțâia din toate Încheieturile... — Așa că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
conversație. Te muți cu Ken. Îl cheamă Connor, spun. Iar răspunsul este da. — Bănuiesc că abia aștepți, nu ? — Da. Abia aștept. Am ajuns la lifturi și apăs pe buton. Îi simt ochii fixați asupra mea. Îi simt. — Ce e ? spun defensiv, Întorcându-mă să-l privesc. Am zis eu ceva ? Ridică din sprânceană. În clipa În care Îi zăresc expresia de pe față, parcă m-a Înțepat ceva. Mă Întreb dacă s-a prins de ceva. — Știu la ce te gândești, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]