30,841 matches
-
uniformelor. Vreo jumătate de duzină dintre ei au pornit-o pe stradă în sus, au trecut pe lângă banda Cap sau Pajură, aceștia au scuipat pe jos în semn de dispreț, Zuca a mers în urma lor cu brațul întins, frecându-și degetul mare de arătător, ehei, camon, money, money, un camon a aruncat un pumn de monede în aer, iar puștimea s-a luptat vitejește ca să pună mâna pe bani. - Incursiunile astea în cartiere necunoscute dezvăluie întotdeauna lumi noi, întrerupse Mister DeLuxe
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
de motocicletă, nu vă atingeți de motocicletă, Tó Sită-Deasă alergând pe stradă în jos atârnat de lesa Alsaciei care urmărea una dintre pisicile Donei Maria Namila, Ventura de la mobile explicându-i unui camon că bed se rupsese, camonul numărând pe degete cucuiele pe care le avea în cap, Zeferino Turtă-Dulce spunând că de astă dată fusese încă și mai strașnic decât atunci cu țiganii, Chinezu încuviințând din cap, duba poliției sosind, Joaquim Brici-Ascuțit întrebând că ce mai caută poliția acuma? A
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
Un preot nu poate fi asimilat bețivului care, venind pe zece cărări de la bodegă, comite cine știe ce infracțiune măruntă, pe care, apoi, "organul" știe s-o exploateze, punându-i zăbala grețoasă a turnătorului. În chiar clipa în care și-au pus degetul pe pergamentul scabros al Securității, astfel de indivizi își pierd calitatea de "oameni ai Domnului", devenind scule ale Necuratului. Încercarea absolut nefericită a părintelui Marchiș (prietenul și confidentul atâtor intelectuali de frunte ai țării) de a vorbi în limbajul umilinței
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
cu moartea. A te trezi duminică dimineața la tine în pat, fără ca totul să fie un vis, era un câștig cât se poate de gustat. Care putea fi primul gest, decât a întinde mâna după cutia cu chibrituri? Supărătoare rămâneau degetele înnegrite de nicotină și răsuflarea duhnind a mahorcă. Nu lipseau excepțiile. Circula o întâmplare de cancelarie privind un elev prins fumând. în consiliul profesorilor, dirigintele propusese eliminarea pe o săptămână a făptașului, cel de filosofie eliminarea pe un trimestru, un
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei ce aveau arme. Toți, activiști de partid comunist. - Mă, Costică, hai, că ăștia sunt În stare să ne facă ciur! Și nu mi-e de-aia, dar, am scăpat de pe front și nu vreau să mor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ea ura. Da, și totul se petrece În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Ți-am adus-o ieri În sacul acela... - Ah, da... Mi-amintesc, zise el brusc lămurit. Deschise ușa unei alte despărțituri. Scoase un sac din pânză cauciucată. - De fapt n-a rămas cine știe ce. Un picior de la genunchi În jos, câteva degete și fragmentele din Îmbrăcămintea ce a mai putut fi recuperată, preciză el În vreme ce dezlega gura sacului. Apoi, Îi răsturnă conținutul pe masa acoperită cu tablă zincată. Fragmente din ceea ce fusese odată un trup, se Împrăștiară Înghețate, scoțând un zgomot sec
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică fără lirism, cu o banală gesticulație cotidiană vag amenințată de o întorsătură simbolică: "umblu desculț cu o cană atârnându-mi de degetul arătător/ mai spre seară o să ies în grădină/ dar nu pentru mult timp/ cât să formez niște numere de telefon/ cât să fiu sunat înapoi// voi reintra în casă lăsându-mi șlapii la ușă/ trecându-mi o mână prin păr
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
filozofia a fost desconsiderată, fiind adusă în starea umilitoare de slujnică a teologiei. Această stare ancilară era dovada irefutabilă a deprecierii pe care obtuzitatea teologică o impusese unei filozofii nobile și avide de cunoaștere. În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat elogiu. Nefiind o plantă care să poată crește pe un sol propriu, filozofia este prin esența ei o disciplină ancilară. Cînd nu vrea să mai fie
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
nordul Greciei, conștiința originii sale suspuse insuflîndu-i o aroganță constantă de care nu avea să scape toată viața. Pe deasupra, avea apucăturile simandicoase ale unui filfizon tipic, îmbrăcîndu-se cu o grijă vestimentară mergînd pînă la scliviseală. Purta inele pe mai multe degete și avea grijă să-și întrețină părul după ultima tăietură a modei. Confirmîndu-l avant la lettre pe Nietzsche, a cărui repulsie față de filosofi avea să-l facă pe neamț să scrie că gînditorii speculativi suferă în mod cronic de indigestie
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
Stoica - epopei ale vieții trăite în cercul adeseori sufocant al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin integrarea prin naștere într-un spațiu situat în afara marilor orbite urbane, fie prin apartenența la sau întâlnirea fortuită
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
nu uită de ficțiune, și în special de comedie, drept care ne-o prezintă caricatural spre grotesc pe secretara Hlorisja, o zgripțuroaică a birocrației, zisă și blânda supraponderală; excedată de muncă și de ingratitudinea beneficiarilor muncii ei, deși nu mișcă un deget, ea este o victimă de fapt a tratatului despre frumusețe al lui Ficino (p. 129). Racordul dintre umanistul-filosof și batoza cu sufletul curat și dulce îl face amoralistul-eseist Hmvaqw, goliardicul delirant și atotsarcastic ce veștejește totul în cale, inclusiv râncedele
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
oameni care își compun o atitudine în fața aparatului de fotografiat. Dar ce instantanee! Ce răbdare și ce fler de mare artist trebuie să ai ca să îl surprinzi pe Emil Botta, chinuit-indecis, cu un pardesiu pe braț și o țigară între degete, pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga, sprijinindu-și, cu o grație firească bărbia, cu mâna dreaptă, și privind undeva, în trecut, pe Alexandru Paleologu ridicându-și în văzduh ochelarii pentru a verifica transparența lentilelor, pe Ioan Alexandru întâmpinând fericit, cu brațele deschise, ninsoarea
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]
-
pericol de a fi retrogradată din cauza unor afaceri necurate în care și Mutu pare a fi amestecat. Cristi Chivu, care ar fi meritat, ca talent, să joace la campionatul mondial, a ratat această șansă din pricină că s-a accidentat la un deget de la picior la o piscină, nu pe teren. Ce s-a întîmplat cu acești mari jucători e un semn că n-au fost în stare să se protejeze pentru o mare carieră. Marii noștri stranieri, cînd au fost convocați la
Generația irosită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10547_a_11872]
-
în preajma zilei de 23 august, când se prăznuia "eliberarea patriei noastre" prin ocuparea ei de către trupele sovietice, cu ajutorul cărora s-a instituționalizat și la noi terorismul de stat, n-au pierdut prilejul de a-și unge buzele vorbindu-l și degetele scriindu-l. Dar nu-l voi lăsa în voia lui, deși atitudinea și cuvintele lor, rostite și scrise, propun o temă foarte interesantă și pentru care cei trei logofeți ar merita un refec zdravăn: relația dintre ignoranță - înrudită cu minciuna
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
noștri vor spune ce este și cine este regele Carol I. Vom diseca viața "spionului prusac", vom analiza opera omului care ne-a adus în cutele mantiei lui de hulan prusian toate înjosirile și toate umilințele. Vom apăsa puțin cu degetul corpul ploșniței regale, și dacă va da dintr-însa mult sânge, multe afaceri și duhoare urâtă, nu va fi vina noastră, ci va fi meritul tribunalului care ne-a înlesnit ocazia neașteptată a acestui proces. Sperăm că în urma lui, miazmele
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
de profil. Zi de zi, pentru a fi cu ochii în lume, dar mai ales pentru a fi informat, privesc la televizor, ascult un post de radio sau răsfoiesc unul sau altul dintre tabloidele încă reavăne, gata să îmi mânjească degetele cu cerneală. Și asta nu ar fi mare dandana! Săpun, slavă Domnului, este! Apă, la robinet, mai limpede, mai cu rugina, dar este! Așa că, fără prea mare efort, în măsura în care vrei să fii sănătos, te speli și mâinile îți sunt iar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic Arborele genealogic Flautul Fluturele negru Credeam că am văzut tot Foșnesc bancnotele între degetele mele Că un șerperiș cu puiet flămânzind. În cazul în speță Avocații de pace nu mai au flerul scontat, Rugăciunile nu au nume luate din cer Așa cum nici pruncul Nu mai are viitorul promis de statistici. Lacrima de glicerina preagrasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o raita pe-acolo și să încerc să înșir un eseu. strădincolo de femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta să pregete plăsmuind EVA și Eve din Eve. așa a trudit EL șasele zile. într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că este bine așa. Domnul da viață și-adesea o curma. femeile nasc și pun pruncii la loc. ele sunt degetele lui Dumnezeu care împletesc pământescul soroc. vedeți? așa e lumea trecătoare. Făurarul, pe scăunelul lui barbar, fără timp sau materie primă fabrică infinitele vieți, pline de hâr, oameni buni, nu ucideți femeile, fără pântecul lor noi nu știm să trăim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele / Frigul parcă trage după sine / o sanie de pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe care am auzit-o relativ des la adresa lui Puiu: Dom'le, a învățat de la Caranfil să facă filme pe gustul străinilor și să nu-și bată capul cu spectatorii români". Afirmația lui Ebert atestă că regizorul a reușit să pună degetul pe un pretext local al artei care însă depășește locația. Din nou îmi bag nasul în cutia Pandorei, în speță toată disputa stîrnită de Lăzărescu pe teren autohton. Că filmul ne arată ca pe niște barbari și că se bălăcește
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]