1,026 matches
-
de centralism comunist, condusă de un dictator extrem de abil, cu multe relații occidentale și În ceea ce se chema pe atunci „lumea a treia” și care, simțind că se clatină rigoarea „Bibliei moscovite!”, a trecut, cu o insolentă nonșalanță și o demagogie pe măsură, spre un fel de național-comunism, Încercând să păstreze comandamentele leniniste mari - primatul absolut al partidului, ura față de imperialism, contra proprietății private, ațâțarea maselor contra elitei și contra oricărei individualități etc. Interesant și grotesc e faptul că, deși se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tot mai negru, Într-o enclavă economică absurdă, presărată de planuri ruinătoare ale unor obiective industriale monstruoase, fără legătură cu nevoile și tradiția națională și nici cu sursa de materii prime, dar și să provoace o nemaivăzută declanșare a unei demagogii naționaliste, la limitele unui fascism grotesc, o farsă care i-a zăpăcit pe mulți și care a compromis pentru multă vreme ideile și temele specificului național și ale bunului naționalism românesc! Am făcut acest scurt excurs politic pentru că el se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
inteligenți și insolenți” care s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale faldurile murdare ale unei istorii și ale unei firi românești jalnice, penibile, naționale nu au polemizat În fapt cu „adevărul” istoriei, ci cu minciuna și demagogia unui regim brutal, polițienesc, scurs din pliurile Încă vii ale unui medievalism românesc târziu! Noi nu putem ocoli, orice am face, această problemă a identității naționale. Așa cum nici Nemții nu o pot face, am mai spus-o; Într-un fel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adus nimic nou în poezia românească, iar teoriile sale politice aparțin unui om incompetent sau bolnav psihic. Fățărnicia cu care se acreditează sintagma "poet național" și că Eminescu este o prioritate națională n-au nici un suport faptic, încadrându-se în demagogie spirituală de cea mai joasă speță. "În realitate, de un secol încoace, Eminescu este înlăturat de la plăsmuirea destinului nostru național". Theodor Codreanu detaliază cu lux de amănunte evenimentele care au purces internarea la spitalul Caritas, din 28 iunie 1883 "una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne uimească în acest sfârșit de 2002 cu darurile inimii și minții sale: Fragmentele lui Lamparia, în care vorbește despre filosofia și poezia lumii, despre Eminescu, despre geniu, despre iubire, despre "oglinzi", despre credință și veșnicie, despre varvarieni și despre demagogia care, la români, face casă bună cu politica și minciuna. Prin vasta întindere a lecturilor din literatura română și universală precum și prin profunzimea acestora, Theodor Codreanu mă face să afirm odată cu Vladimir Streinu că citind Fragmentele lui Lamparia "încerc o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artistice, cu referiri speciale pentru literatură și poezie, în partea a doua, Oglinzi, sfera de observație a autorului se lărgește la aspectele vieții, cu tot cortegiul ei existențial: fericire, nefericire, destin, prietenie, dușmănie, sănătate, boală, inteligență, talent, mediocritate, femeie, dragoste, demagogie, progres, viitor, istorie, politică etc. Lectura lor creează o adevărată savoare pentru orice gen de cititor. Iată doar câteva, dintr-o selecție, cu totul și cu totul întâmplătoare: Cu cât trec anii, cu atât spui mai greu adevărul, știind prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spirituală", adaugă Theodor Codreanu. Cel care a fost acuzat de dispreț față de români, "ultimul ocupant fanariot", scrie cea mai curată limbă română, oferă opere de căpătâi literaturii române, semnează pamfletul pomenit Un patriot român. Ceea ce a ironizat el a fost demagogia patriotardă, românismul de paradă, pe care și Eminescu le-a condamnat cu vehemență, iar mai încoace naționalistul Cioran s-a îndurerat de "neantul valah". Dacă naționalismul lui Eminescu este în afară de orice discuție, să vorbești despre "naționalismul lui Caragiale", cum o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la lași (la începutul lui iunie 1883), Petre Grădișteanu, un antiunionist declarat, a ținut un discurs răsunător prin fariseismul său penibil, în care îl îndemna pe rege "să-și completeze coroana cu "diamantele" care-i lipseau: Ardealul, Bucovina și Basarabia". Demagogia momentului l-a determinat să renunțe la citirea Doinei în acel loc (a făcut-o mai apoi, dar la Junimea), poezie care, spune profesorul Codreanu, a însemnat "condamnarea la moarte și nebunie a lui Eminescu". Condamnare care, spre rușinea noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politic, Theodor Codreanu ajunge la performanțe certe, remarcabile. Bunăoară, este elocventă respingerea la care el supune postularea, din considerente de oportunism politic, a unei opoziții între "corectul politic" Caragiale și "incorectul" Eminescu, arătând că cei doi sunt uniți în stigmatizarea demagogiei și că opera dramaturgului este "cea dintâi creație majoră a eminescianismului" (p. 23). Mai plastic spus, "atât Caragiale, cât și Eminescu au văzut, unul dezastrul și celălalt comicul grotesc, din optimismul lui Cațavencu" (p. 58). Este memorabilă respingerea tezei organicismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2000 de ani, dar ceea ce cunosc foarte bine este că mama, deși nu știa carte, tot așa proceda, cultiva prin porumb fasole, dovlegi..., în scopul folosirii maxime a pământului și creșterii veniturilor. De aici concluzia că se făcea prea multă demagogie, unii scoțând în față merite ce nu le aparțin. Sunt de acord cu cercetările științifice, care într-adevăr să revoluționeze producerea cantitativă dar și calitativă a bunurilor necesare vieții. După ce am arătat succint activitățile ce se executau în acest anotimp
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
par să fie de acord cu această judecată aspră și numai în parte îndreptățită. Românii știu să fie și căpșunari harnici, dacă pot anticipa un câștig tentant. Nu au, e drept, cultul protestant al datoriei și al efortului mântuitor, nici demagogia marxistă a muncii înțelese ca emblemă a umanității. Dar nici nu dormi tează mediteraneean, la umbră. Și, chiar dacă nu muncesc în sens tradițional, sunt activi: „se descurcă“, fac aranjamente, „se află-n treabă“, „au de alergat“. În ce mă privește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
perioada „aurorală“ a comunismului. Există însă, în lumea românească, semnificative categorii de cetățeni care par să-și țină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva. Nu mă refer la cei care, nemulțumiți de politicieni, legi, curbe de sacrificiu, demagogie și incompetență, se înfurie periodic și își varsă năduful pe unde apucă. Mă refer la cei care și-au făcut din ură și din exprimarea ei o profesie lucrativă, un program, un mod de viață. Ura pare să fie, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
această perspectivă, se dorea semnarea unui acord cu partea română care să echilibreze balanța. Documentul poate fi privit și că un studiu de caz privind atît politică externă de maximă expansiune a regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, cînd "deseori, demagogia să a fost luată în serios, acordîndu-se prea puțină atenție faptului că în interiorul țării era menținut un sistem stalinist și că populația era supusă unor permanente privațiuni" (V. Tismăneanu), cît și în ceea ce privește limitările politice externe ale unui stat mărginaș al
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
proză, trebuie neapărat menționate și o serie de specii gazetărești, între care amintim portretul satiric. Reținem, în acest sens, în primul rând "fiziologiile" lui Heliade, care sub pretextul unor portrete de literați, fac în paginile "Curierului românesc" un violent proces demagogiei. Deși inspirate din surse franceze (Edmond Texier), sau chiar simple prelucrări și adaptări, portretele satirice ale lui I. H. Rădulescu din "Fisiologia poetului" au putut influența, prin verva lor caustică, dezvoltarea stilului publicistic, în care se ivește pamfletul politic. Aceste
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
pentru cosmetizarea imaginii externe a pseudoreformelor și a gafelor guvernanților, ce nu ratau participarea formală la importanțele reuniuni internaționale. România era izolată de restul țărilor civilizate și lipsită de șanse reale de integrare în Uniunea Europeană și de aderare la NATO. Demagogia și falsitatea mesajelor pe care le clamau foștii guvernanți au creat imaginea complicității foștilor demnitari cu forțele corupte, oculte sau cu crimă organizată. Prin voința exprimată democratic în toamna anului 1996, populația României a votat pentru schimbarea în bine, conștientă
HOTĂRÎRE Nr. 12 din 11 decembrie 1996 pentru acordarea încrederii Guvernului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113931_a_115260]
-
Acest individ a mers până acolo încât lt; lt;l-a confiscat gt; gt; în interesul său pe nefericitul de Mihai Cofariu, victima conflictelor interetnice din martie 1990 de la Tirgu Mureș, si a mers, acest Vadim Tudor, cu cinismul și demagogia până acolo încât l-a propus pe Mihai Cofariu drept candidat pentru un post de parlamentar într-un județ (Covasna sau Harghita, nu știu exact) unde populația maghiară este majoritară, în proporție de 70-80% ... d) Același Vadim Tudor, prin articolele
HOTĂRÎRE Nr. 64 din 14 octombrie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114407_a_115736]
-
prin construirea unei societăți libere de orice opresiune și exploatare. Și când încălcarea acestui drept primește o respingere comună din partea lagărului socialist, propagandiștii burghezi fac caz de "apărarea suveranității" și de "nonintervenție". E clar că acesta este pură înșelăciune și demagogie din partea lor. În realitate aceste guri-sparte au în vedere nu păstrarea suveranității socialiste, ci distrugerea ei (Brezhnev în Stokes: 1991, 133). De fapt, succesorul lui Hrușciov ne oferă, într-un articol scris în 1977 pentru aniversarea revoluției bolșevice, viziunea sa
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cap de pod al influenței americane în interiorul propriului perimetru geopolitic. Nu în ultimul rând, conducerea de la București s-a abținut să intervină în criticarea, ritualică de pe acum, a Chinei. Brejnev a condamnat în termeni duri atitudinea RSR, acuzând-o de "demagogie" și de subminarea potențialului defensiv al "lagărului socialist" în raport cu imperialismul (Nelson: 1988, 205). Comportamentul comuniștilor români în raport cu OTV s-a menținut pe aceleași poziții și de-a lungul deceniului următor. La fel și ambiția romantic leninistă a unei politici internaționale
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noastre: arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au fost înlocuite cu demagogia, cupiditatea, viciul, adesea atingând limite inimaginabile pentru cei care pot compara viața economico-politică actuală cu cea de dinainte de revoluția decembristă. Temele abordate și supuse unor pertinente analize de către Ion Cernat sunt multiple și ar putea fi grupate în câteva categorii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fără voia lui smuls din lumea cărților și viselor lui și de la adăpostul modestului său cămin. Depravarea claselor de jos, chiar și a colegilor săi de școală (atît români cît și evrei), constituia o amintire vie pentru el21, ca și demagogia antisemită a lui Polihroniade, care a găsit un tern fertil la Botoșani. Era în zilele Conferinței de la Berlin (1878). Intervenția străină în favoarea evreilor români a fost primită mai puțin decît favorabil în Moldova 22. Ce a citit Iorga înainte de a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
s-a extins și asupra Regatului. Țăranii de acolo nu aveau experiență în administrarea gospodăriilor lor. Erau lipsiți de cunoștințele moderne și de credite care să-i ajute să se pună pe picioare. Creditele agricole au constituit principalul subiect al demagogiei politice interbelice. În loc să-i ajute pe noii țărani individuali, liberalii au declanșat la începutul anilor '20 un program de industrializare forțată, care va fi suportat de țărănime. În 1918, prestigiul Franței victorioase (și al altor democrații victorioase) era atît de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
organic" bazată pe tradițiile țării. Nu exista nici un precedent istoric de democrație în România. Prima ei încercare, criza, și fluxul în plină creștere al fascismului au spulberat-o. România nu avea o burghezie autohtonă, nici un standard viabil de contracarare a demagogiei politice, nici un nivel educațional care să ajute electoratul să înțeleagă alternativele; în sfîrșit, nu exista nici o experiență de autoguvernare. Nu trebuie să ne surprindă că noile instituții democratice au provocat în România reacții stranii, nonoccidentale. Dar în 1918, conchidea Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Liga Națiunilor) ca să primească reparații. Iar pentru evrei, exista puternica Alianță Israelită din Franța, gata oricînd să intervină. Iorga înțelegea și nevoia României Mari în privința liniștii interne. A luat de multe ori atitudine fermă împotriva ațîțării la ură antisemită, a demagogiei și violenței (mai ales din partea corpului studențesc), avertizînd că "în România Mare doar dragostea poate realiza ceva"87. Aflat în contact permanent cu intelectualii occidentali (mulți dintre ei evrei) și călătorind frecvent în țările din Vest, el înțelegea că integrarea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
flagrant repetatele aprecieri la adresa acestora și chiar și propria lui corespondență. Dădea replică oricărui atac sovietic, respingînd acuzațiile Rusiei Sovietice (metafore ale afirmațiilor lui Troțki și Rakovski despre "jugul boierilor" români. Iorga avea dreptate cînd afirma că "aceasta este doar demagogia preliminară", vor urma "colhozurile" și moldovenii vor înțelege curînd despre ce este vorba. Ar fi putut adăuga: iar o dată cu colhozurile vor veni NKDVul, deportările și execuțiile în masă. Într-unul din articolele sale, în contradicție cu atitudinea sa anterioară, Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga (în anii de neutralitate a României) i-a fost încredințată lui I. G. Duca. Petre Țurlea, op. cit., pp. 90 și 389). În primul volum al Memoriilor sale (București, 1931), Iorga explica: "Pe parcursul neutralității, au evitat graba (inerentă în cazul demagogiei) celor care propuneau intrarea prematură în război" 18 "Neamul românesc", 20 iulie 1914 19 Theodorescu, op. cit., p. 235 20 Supt trei regi, p. 191, și "Neamul românesc", 17 august 1914. Cu cîteva luni înainte de război, Iorga a organizat cu studenții
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]