831 matches
-
alt personaj al lumii vechi, din fundalul tabloului, și nu de rol sau de funcție, care se mențin. Aparent, Voievodul dincolo de sala tronului (2003) nu spune altceva unei priviri grăbite. Doar că imaginea fixă din trecut prinde viață tocmai prin "demascarea" Regelui ca păcătos, văduv netrebnic sau om blestemat, în paralel cu dezvăluirea celorlalți actori medievali. Deși sala tronului rămâne, în topografia palatului, ca și în simbologia puterii, zona cea mai importantă, autocratul o părăsește acum și se preumblă firesc prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unor articole și cărți, găsirea câte unui „acar Păun” pentru toate inepțiile elaborate În spiritul indicațiilor de partid decât cercetarea aprofundată a contextului și găsirea răspunsului, de la caz la caz, la Întrebarea: de ce a scris autorul așa, și nu altfel? Demascarea postdecembristă a modului de reabilitare a lui Gusti este o fundătură din care nu câștigă nici istoria sociologiei, nici studiul comunismului. Singura alternativă În perioada actuală este ieșirea din complexul reabilitărilor și al demascărilor. Adică motivația cercetării fenomenului gustian să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
scris autorul așa, și nu altfel? Demascarea postdecembristă a modului de reabilitare a lui Gusti este o fundătură din care nu câștigă nici istoria sociologiei, nici studiul comunismului. Singura alternativă În perioada actuală este ieșirea din complexul reabilitărilor și al demascărilor. Adică motivația cercetării fenomenului gustian să nu se bazeze pe dorința de a face dreptate față de nedreptatea comunistă, ci pe dezideratul cunoașterii oneste propriu-zise. Această sarcină este iminentă, indiferent de faptul că tindem sau nu la o definire a identității
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nivel Înalt”. Titlurile celor 8 capitole ale cărții se grupează În jurul cîtorva poli explicativi: tragedia (războiul), mitul (indigenizarea comunismului În anii ’50-’60), iluzia (prosperitatea anilor ’70), utopia (drepturile obținute de Solidaritatea) și agonia (anii ’80). Se confirmă, astfel, tradiția demascării regimurilor comuniste est-europene ca fază incipientă a investigării lor. Autorul se aliniază deci, necondiționat, axiomei potrivit căreia irealismul sistemului comunist a provocat distrugeri uriașe realității preexistente. Este, de altfel, ideea centrală a impresionantei bibliografii consultate de Buhler, care se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au fost anexate imaginile predecesorilor săi, cu precizarea că partidul său nu era îndreptățit să revendice acești precursori 525. Atacurile PNL tradițional la adresa șefului georgiștilor devin însă virulente în broșura intitulată PNL Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. Brătianu. Demascarea impostorului. Una dintre cele mai puternice acuzații adusă de vechiul PNL, georgiștilor, este aceea de "a-și fi însușit prin furt firma istorică a unui partid". Așa explică duciștii succesul electoral înregistrat de georgiști în alegerile din 1931, când "o
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cunoștință că atâta timp cât ei voi trăi nu-i voi tolera să ia, prin uzurpare, o situație de președinte de organizație pentru care nu are nici chemarea, nici pregătirea, nici meritele corespunzătoare"". (***"P.N.L. Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. Brătianu. Demascarea impostorului", Iași, Institutul de arte grafice, Brawo, 1932 , p. 29, 30.) Problema noilor elite și a liberalismului în România (fragmente) "[...] În câmpul în care se desfășoară astăzi energiile neamului nostru sunt cu deosebire trei ramuri de activitate care cer alcătuirea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Justiție, fond Penal. Biblioteca Națională, Așezămintele I.C. Brătianu, Colecții Speciale, fond Saint Georges. Documente publicate Avangarda românească în arhivele Siguranței, ediție îngrijită și prefațată de Stelian Tănase, Editura Polirom, Iași, 2008. P.N.L. Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. Brătianu. Demascarea impostorului, Institutul de Arte Grafice Brawo, Iași,1932. Brătianu, Gh., I., Memoriu prezintat Comisiunii de revizuire a Universității din București, București, 1945. Buzatu, Gh., Secașiu, Claudiu, "Din arhiva istorică a României contemporane" (II), în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
începutul celui de-al XX-lea, Editura Mica Valahie, București, 2011, p. 96. 45 Ioan Scurtu, "Gheorghe I. Brătianu. Activitatea politică", în Dosarele Istoriei, 2003, nr. 6, p. 6. 46 *** PNL Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. I. Brătianu. Demascarea impostorului, Institutul de arte grafice Brawo, Iași, 1932, p. 30. 47 Victor Spinei, op. cit, p. 289. 48 Mihail E. Ionescu, "Dinastia Brătianu: posteritatea unui mit", în Dosarele Istoriei, 2001, nr. 1, p. 32. 49 Lucian Boia, Istorie și mit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
p. 371; Constantin Bălan, "Gheorghe I. Brătianu", în Revista Arhivelor, 1993, nr. 4, p. 439; Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion I.C. Brătianu, vol. II, Editura Albatros, București, 1996, p. 245; ***PNL Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gheorghe Brătianu. Demascarea impostorului, Institutul de arte grafice Brawo, Iași, 1932, p. 30; Petre Otu, "Gh. I. Brătianu un istoric printre politicieni", în Dosarele Istoriei, nr. 1 / 2001, p. 26. 81 Victor Spinei, coordonator, Confluențe istoriografice românești și europene. Gheorghe Brătianu, Universitatea "Al.
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
62/ 1930, f. 47. 525 "Mișcarea", nr. 487, 15 iulie 1932, p. 1; Arhivele Naționale Istorice Centrale, București, fond Direcția Generală a Poliției, vol. I, dosar 2/ 1930, f. 43. 526 PNL Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. Brătianu. Demascarea impostorului, Institutul de Arte Grafice. Brawo, Iași, 1932, pp. 1-38.; Ovidiu Buruiană, op. cit., p. 155. 527 "Mișcarea", nr. 496, 26 iulie 1932, p. 4. 528 Sorin Radu, op. cit., pp. 146-192. 529 "Mișcarea", nr. 472, 476, 477; 28 iunie, 2, 3
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de ideologie și propagandă, care, de nevoie, neavînd la dispoziție altă „tribună“, se exprima la megafonul criticii literare. Vladimir Nabokov denunță „dezmățul“ acestei critici literare „progresiste“, care „îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii“1. Astăzi pare ciudat, dar în epocă numele lui Cernîșevski, Dobroliubov sau Pisarev erau mult mai sonore decît, să zicem, ale lui Turgheniev, Dostoievski sau Tolstoi. Nu s-ar spune că Dostoievski nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile vidului, de la demagogia vorbelor deșarte și umflata hagiografie națională, până la falsa cultură, falsul civism, falsa prietenie și falsul amor"77. Conștient
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai cu seamă lucida demascare a crizei limbajului generată de grave deficiențe de la nivelul gândirii logice, sunt aspecte prin care teatrul lui Eugen Ionescu și în special această primă piesă a sa, amintesc de viziunea caragialiană, concretizată într-un univers ficțional guvernat de o "mare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei festivităților, grotescul expresiei subordonându-se pervazivei intenții satirice: Cel mai iritat dintre membrii juriului examinator a fost o creatură integrală a muncilor mele. Pe fața lui vânătă și crispată am putut citi, ca într-un excrement, maladia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cuplu, ca și acumulările de Luchieni, fixarea unei zile de primire sau achiziționarea câinilor de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perpetuat și în mediul medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital municipal, deși este analfabet. Un caz contrar, de intelectual anxios, speriat de ipoteza demascării, amintind de moftangiul "savant" pe care "critica-l iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă batrână care se teme să nu se afle că are dinți falși și păr prepus"70, este cel al personajului Camil Petrescu din scrierea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mare de N. D. Cocea, Zile vesele, după război, de Mihail Sadoveanu, Schimbarea la față este, fără tăgadă, o replică, deși neviabilă, dată viziunii caragialești. Așa cum observam în capitolul anterior, deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în relație termenii paradoxalei autenticități obținute prin "asocierea dintre maxima naturalețe și maxima artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației '80, se referă la obsesia pentru concizie. Nu știm dacă a fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor expresii ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un context în care nu doar că nu este sesizată ca atare, ci chiar tinde să se extindă nestingherit. Caragiale însuși, așa cum am văzut, era intrigat să observe familiarizarea cu absurdul și reacționează față de încetățenirea acestuia printr-o abilă demascare uzând de armele comicului, cele mai eficiente și, de altfel, la îndemână. Dintre motivele comice valorificate magistral în piesele sale (perechea comică, păcălitorul pacălit, pierderea identității), cel al "lumii pe dos" este investit clar cu funcția de evidențiere a absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aici cumulat cu funcția satirică a procedeului comic bazat pe repetiție și acumulare. Agitația fară sens și suveranitatea verbozității sterile sunt surprinse astfel prin intermediul glumei absurde, care la Caragiale nu este marcată de gratuitate, ci devine una dintre strategiile de demascare a absurdului. Putem spune, în concluzie, că în toate aceste ipostaze corespunzătoare tipologiei tradiționale, comicul absurdului ține de deriziune înțeleasă ca un dublu demers întreprins de Caragiale în sensul revelării și al respingerii absurdului prin ridicularizarea lui. Inconștiența lumii care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Banchetul). Intenționat sau nu, însă, absurdul unor replici de tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare a regimului politic, întrucât nu face apel la fantezie, ci reflectă cea mai cruntă realitate. În acest sens putem vorbi de apropierea scrierilor lui Teodor Mazilu de satira prin intermediul absurdului practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
faptul că ar fi fost foarte nimerit să se atragă atenția unora dintre dramaturgii noștri mai vârstnici, care au o bogată experiență de viață în ceea ce privește realitatea politică și socială a României burghezo-moșierești, că ei ar putea să atace teme de demascare a putreziciunii vechii societăți, că ei ar putea de pildă să scrie valoroase comedii satirice în care să biciuiască societatea burgheză, făcând să crească în spectatori ura împotriva exploatatorilor. O altă deficiență serioasă în sprijinirea muncii noastre scriitoricești provine din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
M. Beniuc, T. Șelmaru și E. Frunză au datoria să contribuie la ridicarea muncii Uniunii la un înalt nivel teoretic potrivit cu cerințele actuale ale frontului nostru literar”. Ce-ar mai fi de adăugat? S-ar părea că, mai estompat, fenomenul demascării devierilor din plan politic, s-a răsfrânt și în viața literară. Tripticul politic din prima linie: Vasile Luca-Teohari Georgescu-Ana Pauker și-a găsit corespondent și în plan literar. Oricum, un lucru e clar: s-au înfruntat două generații; generații nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la întreaga literatură. Dacă în Păuna Mică, Oameni la pândă, Sbucium, Otravă și altele, poziția ideologică a autorilor este încă confuză, în Desculț, Negura, Zilele vieții tale și Evadarea ea se definește mai precis. Mai ales Negura este o viguroasă demascare a provocatorilor războiului antisovietic. Totodată însă, niciunul dintre aceste romane nu este lipsit de greșeli ideologice. În Negura, de pildă, rolul clasei muncitoare este trecut cu vederea, iar pe de altă parte, nu apar principalii vinovați ai războiului. În Desculț
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]