1,351 matches
-
fost Înlănțuiți de Sferă 159. Atît valentinienii cît și basilidienii fac mari eforturi pentru a justifica acțiunile divinității din Vechiul Testament. Atitudinea valentinienilor față de Demiurg pare a fi destul de consecventă, virtuțile acestuia Însă sînt calificate În moduri diverse. În orice caz, Demiurgul nu este niciodată rău. El este un intermediar care ocupă, de cele mai multe ori, o poziție ontologică similară cu cea a Sufletului și a „psihicului” din antropologia valentiniană, În vreme ce principiul răului este Vrăjmașul, Diavolul, reprezentantul Materiei și al oamenilor „hylici” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vindecare și care Își va schimba imediat apartenența, trecînd de partea Pleromei Îndată ce vindecarea se va produce. Evident, nu lipsesc nuanțele. În sistemul expus de Irineu 160, care s-ar putea să-i aparțină Într-o măsură valentinianului Ptolemeu, sufletul Demiurgului provine din conversiunea (epistrophe) Ahamot-Sophiei. El este o putere „din dreapta”, făcută din substanță „psihică”. Este numit Tată (dar și Mamă-Tată - Metropator - căci Născătoarea lui acționează prin el, și Cel-fără-Tată - Apator -, căci Ahamot l-a zămislit fără partener masculin) al ființelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
epistrophe) Ahamot-Sophiei. El este o putere „din dreapta”, făcută din substanță „psihică”. Este numit Tată (dar și Mamă-Tată - Metropator - căci Născătoarea lui acționează prin el, și Cel-fără-Tată - Apator -, căci Ahamot l-a zămislit fără partener masculin) al ființelor „din dreapta” (psihice) și Demiurg al ființelor „din stînga” (hylice)161. Creator al celor șapte ceruri inteligibile, mai poartă și numele de Hebdomadă 162. Neștiind că Născătoarea sa, exilată În al optulea cer, dincolo de limita Pleromei, acționează prin el163, se laudă că e singurul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
provine din durerea pietrificată a lui Ahamot și păstrează În el rămășițe glorioase din „elementele spirituale ale răutății”, acele ta pneumatika tes ponerias din Epistola lui Pavel către Efesieni 164, lucru ce Îi Îngăduie să cunoască existența Pleromei, ignorată de Demiurg 165. La venirea MÎntuitorului, Demiurgul, care acționase pînă atunci ca un agent involuntar al Pleromei, este inițiat În această taină și se grăbește să se alăture, conștient și conștiincios, celor care i se dezvăluiseră drept superiori 166. Scrisoarea către Flora
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Ahamot și păstrează În el rămășițe glorioase din „elementele spirituale ale răutății”, acele ta pneumatika tes ponerias din Epistola lui Pavel către Efesieni 164, lucru ce Îi Îngăduie să cunoască existența Pleromei, ignorată de Demiurg 165. La venirea MÎntuitorului, Demiurgul, care acționase pînă atunci ca un agent involuntar al Pleromei, este inițiat În această taină și se grăbește să se alăture, conștient și conștiincios, celor care i se dezvăluiseră drept superiori 166. Scrisoarea către Flora 167 a lui Ptolemeu confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acționase pînă atunci ca un agent involuntar al Pleromei, este inițiat În această taină și se grăbește să se alăture, conștient și conștiincios, celor care i se dezvăluiseră drept superiori 166. Scrisoarea către Flora 167 a lui Ptolemeu confirmă că Demiurgul care a proclamat Legea este un just intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor care i se dezvăluiseră drept superiori 166. Scrisoarea către Flora 167 a lui Ptolemeu confirmă că Demiurgul care a proclamat Legea este un just intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură psihică, corespunzător Omului psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă pentru că a știut să primească mesajul adus de MÎntuitor și i s-a conformat 171. Valentinienii despre care relatează Ipolit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură psihică, corespunzător Omului psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă pentru că a știut să primească mesajul adus de MÎntuitor și i s-a conformat 171. Valentinienii despre care relatează Ipolit 172 arată mai puțină grijă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intermediar de natură psihică, corespunzător Omului psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă pentru că a știut să primească mesajul adus de MÎntuitor și i s-a conformat 171. Valentinienii despre care relatează Ipolit 172 arată mai puțină grijă față de demnitatea Demiurgului și Îl definesc drept un „avorton” (ektroma) al Sophiei 173, „stupid și nebun”174, situîndu-l Însă pe acest intermediar de foc (asemenea „focului demiurgic” al stoicilor 175) Între Pleroma spirituală și Vrăjmașul Beelzebul 176. El este convertit de către Sophia și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de foc (asemenea „focului demiurgic” al stoicilor 175) Între Pleroma spirituală și Vrăjmașul Beelzebul 176. El este convertit de către Sophia și astfel se pune capăt ignoranței sale177. Același happy end se regăsește și la basilidienii lui Ipolit 178, pentru care Demiurgul este dedublat În Marele Arhonte al Ogdoadei, perfect În comparație cu lumea, Însă neștiutor de ceea ce este deasupra (hyperkosmia)179, de regiunea ascunsă dincolo de firmament (stereoma), și În Arhontele Hebdomadei, care este dumnezeul din Tora180. Amîndoi au fii care le sînt superiori
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au Împărțit Între ei toate ținuturile și toate popoarele. Arhontele lor (princeps) este Dumnezeul evreilor, cel care a Încercat să-i subjuge pe ceilalți Arhonți, Întîmpinînd Însă apriga lor Împotrivire. Tratatul Tripartit se arată a fi textul cel mai favorabil Demiurgului și creatorului acestuia, Logosul. Logosul este un eon masculin, ce nu derivă nici din Tată și nici din Fiu, ci este generat prin efectul comun al Întregii Plerome și Înzestrat cu liber arbitru 186. Intenția sa de a aduce slavă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ea este cauza unui sistem care era destinat să apară”190. Acest sistem conține În el Însuși umbra, imaginea Pleromei, fiind Însă În același timp produsul Îndoielii, uitării și ignoranței Logosului, care a privit În jos, către Abis191. Jos rămîne Demiurgul lumii, de care Logosul se desparte, urcînd În Pleromă 192. Arhonții produc creaturi care seamănă pe pămînt discordie, iar Logosul se Întristează. El se pocăiește, se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nouă economie a universului, În care cele două ordini inferioare se constituie În aceeași ierarhie ca mai Înainte: principii au cu toții În grijă administrarea cîte unui sector al lumii terestre sau infernale, iar deasupra lor stă Arhontele numit Tată, Zeu, Demiurg, Rege, Judecător, Lege etc., care este instrument și glas al Logosului În lume200. Arhontele se arată drept și onorabil, Însă este totodată și ignorant. El va fi manipulat de Spiritul Invizibil să producă ființe pneumatice care Îi depășesc propria esență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stînga”. Textul se desfășoară peste măsură de complicat În detalii, Însă tiparul său de bază e simplu: o opoziție triadică tipic valentiniană (Între pneumatic - psihic - hylic) se găsește reluată În mod repetat și la multiple niveluri. 10. Cercetări cu privire la originea Demiurgului ignorant În articolul său The Origins of the Gnostic Demiurge 202, Gilles Quispel pune apariția Demiurgului În legătură cu informația dată de scriitorul musulman Al-Qirqis@2@n@1@ din secolul al X-lea, care atribuie sectei evreiești precreștine a magarienilor din Palestina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simplu: o opoziție triadică tipic valentiniană (Între pneumatic - psihic - hylic) se găsește reluată În mod repetat și la multiple niveluri. 10. Cercetări cu privire la originea Demiurgului ignorant În articolul său The Origins of the Gnostic Demiurge 202, Gilles Quispel pune apariția Demiurgului În legătură cu informația dată de scriitorul musulman Al-Qirqis@2@n@1@ din secolul al X-lea, care atribuie sectei evreiești precreștine a magarienilor din Palestina ideea că lumea a fost creată de un Înger al lui Dumnezeu. Magarienii sînt descriși ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-un Dumnezeu existînd alături de divinități inferioare care i-au creat pe oameni 203. Dumnezeul evreilor se afla printre ele și a fost trimis să creeze lumea 204. O opinie similară avea și Cerint, iar alți gnostici Îl identificau pe Demiurg cu un Înger 205. Mai recent, Jarl E. Fossum a căutat originea Demiurgului gnostic În tradițiile samaritene, În special la grupurile antinomiste marginale din secta lui Dositeu 206. Fossum a identificat un număr de idei care, În opinia sa, par
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
203. Dumnezeul evreilor se afla printre ele și a fost trimis să creeze lumea 204. O opinie similară avea și Cerint, iar alți gnostici Îl identificau pe Demiurg cu un Înger 205. Mai recent, Jarl E. Fossum a căutat originea Demiurgului gnostic În tradițiile samaritene, În special la grupurile antinomiste marginale din secta lui Dositeu 206. Fossum a identificat un număr de idei care, În opinia sa, par să conducă progresiv către apariția unui Creator inferior și adesea rău al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fossum reușește să adauge o notă de subsol la istoria diteismului evreiesc, semnalat de H. Graetz Încă din 1846. Din păcate, mărturiile samaritene nu oferă nimic care să explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția Demiurgului; descrierea lui; fanfaronada lui; comentariu asupra fanfaronadei; mustrarea lui de către Glasul din Înalturi; explicarea mustrării; provocarea adresată de către Demiurg Mamei sale pentru a dezvălui ce este deasupra; apariția imaginii sau Lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția Demiurgului; descrierea lui; fanfaronada lui; comentariu asupra fanfaronadei; mustrarea lui de către Glasul din Înalturi; explicarea mustrării; provocarea adresată de către Demiurg Mamei sale pentru a dezvălui ce este deasupra; apariția imaginii sau Lumina; propunerea de a crea omul; făurirea omului 212. Ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția Demiurgului; descrierea lui; fanfaronada lui; comentariu asupra fanfaronadei; mustrarea lui de către Glasul din Înalturi; explicarea mustrării; provocarea adresată de către Demiurg Mamei sale pentru a dezvălui ce este deasupra; apariția imaginii sau Lumina; propunerea de a crea omul; făurirea omului 212. Ordinea acestor episoade nu o urmează cu exactitate pe cea din Cartea Genezei. Bernard Barc e de părere că intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creează pe om (Gen. 1:26; 2:7), Îl așează În Paradis (2:8), Îi interzic să mănînce din fructul Arborelui Cunoașterii (2:18), creează femeia (2:21-23); apoi, pentru că intervine Șarpele (3:1-5) și interdicția este ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]