1,551 matches
-
sau imagini ale zeilor. Pământul însuși cuprinde cealaltă jumătate a lui Tiamat și diversele sale organe, dar el este sanctificat de cetăți și temple, în cele din urmă, lumea se dovedește a fi rezultatul unui "amestec" de "primordialitate" haotică și demonică, pe de o parte, și de creativitate, prezență și înțelepciune divină, pe de alta. Este, poate, formula cosmogonică cea mai complexă la care a ajuns speculația mesopotamiană, căci ea unește într-o îndrăzneață sinteză toate structurile unei societăți divine, din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cei doi zei Lagma, sacrificați. Dar se adaugă acest element agravant: Kingu, în pofida faptului că a fost unul dintre primii zei, a devenit arhidemon, șeful cetei de monștri și demoni creați de Tiamat. Omul este, deci, constituit dintr-o materie demonică: sângele lui Kingu. Diferența față de versiunile sumeriene este semnificativă. Se poate vorbi de un pesimism tragic, deoarece omul pare condamnat de pe acum de propria sa geneză. Singura sa speranță este că a fost modelat de către Ea; el posedă deci o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
formelor hieratice, repetiția gesturilor și a isprăvilor efectuate în zorii timpurilor sunt consecința logică a unei teologii care considera ordinea cosmică drept operă divină prin excelență și vedea în orice schimbare riscul unei regresiuni în haos și, deci, triumful forțelor demonice. Tendința desemnată de savanții europeni ca "imobilism" se străduia să mențină intactă prima creație, căci ea era perfectă din toate punctele de vedere - cosmologic, religios, social, etic. Fazele succesive ale cosmogonici sunt evocate în diverse tradiții mitologice, într-adevăr, miturile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epoca fabuloasă a lui "Prima Oară" nu s-a retras între relicvele unui trecut definitiv închis, întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe pământ (cf. Dionysos, § 122). Dar ceea ce îl distinge pe Telipinu de zeii vegetației este faptul că "descoperirea" sa și "reanimarea" cu ajutorul albinei înrăutățește situația: abia ritualurile de purificare reușesc să-1 pacifice. Trăsătura specifică a lui Telipinu este "turbarea" sa demonică, care amenința să ruineze țara întreagă. E vorba de furia capricioasă și irațională a unui zeu al fertilității contra propriei sale creații, viața sub toate formele sale. Concepții asemănătoare de ambivalență divină se întâlnesc și în altă parte; ele vor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea nu întârzie să sublinieze, viața este grea, deși a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arată că influența ariană se întindea spre sud. Adversarii arienilor au fost mitologizați, metamorfozați în "demoni" și "vrăjitori"; tot astfel, luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate, mai precis asimilate luptelor lui Indra împotriva lui Vrtra și a altor Ființe "demonice". Vom discuta mai târziu implicațiile cosmologice ale unor astfel de lupte exemplare (§ 68). Pentru moment, să precizăm că ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar gărhapatya) dedicat lui Agni17. "Se zice despre cineva că s-a instalat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de ori. Religia indo-europenilor. Zeii vedici a lui Varuna are un aspect "magic", totodată. Termenul măyâ este derivat de către aproape toți lingviștii de la rădăcina măy, "a schimba", în Rig Veda, măyă desemnează "schimbarea stricătoare sau dăunătoare a bunelor mecanisme, schimbarea demonică și înșelătoare și, totodată, stricarea stricăciunii"24. Altfel spus, există măyă rele și măyă bune. În primul caz este vorba de "vicleșuguri" și de "vrăji", în special de vrăji de transformare de tip demonic, precum acelea ale Șarpelui Vrtra, care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau dăunătoare a bunelor mecanisme, schimbarea demonică și înșelătoare și, totodată, stricarea stricăciunii"24. Altfel spus, există măyă rele și măyă bune. În primul caz este vorba de "vicleșuguri" și de "vrăji", în special de vrăji de transformare de tip demonic, precum acelea ale Șarpelui Vrtra, care este măyin-u adică magicianul, trickster-ul, prin excelență. O astfel de măyă alterează ordinea cosmică, împiedică, de pildă, mersul soarelui sau ține apele legate etc. Cât despre bunele măyâ, ele sunt de două feluri: 1
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
O astfel de măyă alterează ordinea cosmică, împiedică, de pildă, mersul soarelui sau ține apele legate etc. Cât despre bunele măyâ, ele sunt de două feluri: 1) măyă de luptă, "anti-măyă" folosite de Indra când își măsoară forțele cu ființele demonice 25; 2) măyă creatoare de forme și de ființe, privilegiu al zeilor suverani și în primul rând al lui Varuna. Această măyă cosmologică poate fi considerată ca echivalând cu rta. Într-adevăr, numeroase pasaje prezintă alternanța zilei cu noaptea, mersul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creație sau distrugere - și "prefacere a prefacerii". Remarcăm încă de acum că originea conceptului filosofic de măyă - iluzie cosmică, irealitate, nonființare - se află în egală măsură în ideea de "schimbare", de alterare a ordinii cosmice, deci de transformare magică sau demonică, precum și în ideea de putere creatoare a lui Varuna, care, prin intermediul măyă sale, restabilește ordinea Universului, înțelegem astfel de ce măyă a ajuns să însemne iluzie cosmică: pentru că, de la început, e vorba de o noțiune ambiguă, ba chiar ambivalență; nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în ideea de putere creatoare a lui Varuna, care, prin intermediul măyă sale, restabilește ordinea Universului, înțelegem astfel de ce măyă a ajuns să însemne iluzie cosmică: pentru că, de la început, e vorba de o noțiune ambiguă, ba chiar ambivalență; nu numai alterare demonică a ordinii cosmice, ci și creativitate divină, totodată. Mai târziu, Cosmosul însuși va deveni, în Vedănta, o "transformare" iluzorie, altfel spus un sistem de schimbări lipsit de realitate. Revenind la Varuna, să precizăm că modalitatea sa de existență - suveran teribil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
XXV, 15,4). În fine, Sat. Br. (XIII, 4, 3, 9) declară că "știința Șerpilor (sarpavidyă) este Veda"^Q. În alți termeni, doctrina divină este în chip paradoxal identificată cu o "știință" care, cel puțin la început, avea un caracter "demonic". Desigur, asimilarea Zeilor cu Șerpii prelungește întrucâtva ideea, atestată în Brhadăranyaka Upanisad (I, 3, 1) că Devii și Asurii sunt copiii lui Prajăpăti, Asurii fiind mai vârstnici. Descendența comună a unor figuri antagonice constituie una dintre temele favorite în ilustrarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
monoteistă. Vom insista mai departe asupra acestui proces, specific, de altfel, creativității religioase indiene. Morfologic, Rudra reprezintă o divinitate de tip contrar. El nu are tovarăși printre zei, nu-i iubește pe oameni, pe care îi terorizează prin furia sa demonică și îi doboară cu boli și calamități. 44 Vezi J. Gonda, Vișnuism and Sivaism, pp. 10 sq. Stâlpul sacrificial, yupa, îi aparține; ori yupa este o replică a lui axis muncii. Cf. și Gonda, Aspects of Early Vișnuism, pp. 81
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
5), culoarea sa este brun închis (II, 33,5): pântecul lui e negru și spatele roșu. E înarmat cu arc și săgeți, e îmbrăcat în piei de animale și bântuie prin munți, domeniul său preferat. E asociat cu numeroase făpturi demonice. Literatura postvedică accentuează și mai mult caracterul malefic al zeului. Rudra locuiește în păduri și jungle; el e numit "Domnul fiarelor sălbatice" (Sat. Br., XII, 7,3,20) și îi ocrotește pe cei ce stau departe de societatea ariană, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul vracilor"). S-a discutat mult despre originea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
coacă" misterele cunoașterii esoterice și îi relevă adevărurile adânci. (Agni îi acordă tapasvin-ului "căldura capului", dându-i clarviziune.) Asceza modifică radical modalitatea de a fi a practicantului, îi acorda* o "putere" supraumană, care poate deveni redutabilă și, în unele cazuri, "demonică"26. Cele mai importante preliminarii ale sacrificiului, ceremonia inițierii, educația brahmacarin-ului comportau tapas. 24 Cf. M. Eliade, Le Yoga, p. 114, n. l. 25 Vezi exemple în cartea noastră Le Chamanisme (ediția a 2-a), pp. 369 sq. 26 Termenul sânți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a 2-a), pp. 369 sq. 26 Termenul sânți, care desemnează în sanscrită liniștea, pacea sufletului, absența patimilor, alinarea suferințelor, derivă de la rădăcina șam, ce comporta inițial sensul de a stinge "focul, furia, febra", altfel spus, "căldura" provocată de puterile demonice; cf. D. J. Hoens, Sănti, în special pp. 177 sq. Esențialmente, tapas-ul se efectuează prin post, statul pe lângă foc, sau statul în soare, mai rar prin absorbția unor droguri. Dar "încălzirea" se obține, de asemenea, prin reținerea respirației, fapt ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
menite prin condiția sa umană și, mai ales, prin moira sa. Înțelepciunea începe o dată cu conștiința finitudinii și precarității oricărei vieți umane. E vorba deci de a 29 Semnificația termenilor moira și aisa a variat de la Homer încoace. Aceste puteri aproape demonice, care îi mânase pe oameni spre nebunie, au fost mai apoi personificate și au devenit trei zeițe. Cele trei Moire apar pentru prima oară la Hesiod (Theog., 900 sq.): ele sunt fiicele lui Zeus și Themis. % La început "torsul" era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
magie și perfecțiune tehnologică nu este mai bine pusă în valoare decât în mitologia lui Hefaistos. Unii zei suverani (Varuna, Zeus) sunt meșteri ai legăturilor. Dar puterea de a lega și a dezlega este împărtășită de alte figuri divine ori demonice (de exemplu, în India Vrtra, Yama, Nirrti). Nodurile, rețelele, lațurile, sforile, ațele se numără printre expresiile imagistice ale forței magico-religioase indispensabilă pentru a putea comanda, guverna, pedepsi, paraliza, omorî; pe scurt, sunt expresii "subtile", paradoxal delicate, ale unei forțe teribile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai complexă. Reconcilierea sa cu Dionysos face parte din același proces de integrare care îl promovase la rangul de patron al purificărilor ca urmare a uciderii lui Python. Apollon revelează oamenilor calea care duce de la "viziunea" divinatorie spre gândire. Elementul demonic, implicat în orice cunoaștere ocultă, este exorcizat. Lecția apolliniana este exprimată, prin excelență, în celebra formulă de la Delfi: "Cunoaște-te pe tine însuți!" Inteligența, știința, înțelepciunea sunt considerate drept modele divine, acordate de zei, în primul rând de Apollon. Seninătatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
model adepților lui, este alegerea lui Dumnezeu și a altor Entități divine. Optând pentru Ahură Măzdă, mazdeanul alege binele împotriva răului, religia adevărată împotriva celei a daevas-ilor. Prin urmare, orice mazdean trebuie să lupte împotriva răului. Nici o îngăduință față de forțele demonice întruchipate de daevas. Această tensiune nu va întârzia să se înăsprească în dualism. Lumea va fi împărțită în buni și răi, și va sfârși prin a deveni o proiecție, la toate nivelurile cosmice și antropologice, a opoziției dintre virtuți și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
devi asurilor. Cu deosebirea că în India valorile religioase ale acestor două grupuri au evoluat în sens contrar celui din Iran: devii au devenit "adevărații zei" triumfând asupra clasei de zeități arhaice, asum, care în textele vedice sunt considerate figuri "demonice" (§ 65). Un proces similar, deși invers orientat, a avut loc în Iran: vechii zei, daeva, au fost demonizați. Se poate preciza în ce sens s-a făcut această transmitere: au devenit dacva mai 23 Ve/J J. Duchesne-Guillemin, "Le xvarena
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el însuși în Paradis, în Casa Cântecului (124). După această apoteoză, Mithra se întoarce din nou pe pământ pentru a-i combate pe daeva, în vreme ce Ahură Măzdă rămâne în Casa Cântecului, întâlnirea dintre Ahură Măzdă și Mithra pecetluiește destinul divinităților demonice daeva. Mithra este slăvit ca lumina care iluminează întreaga lume (142-44). Și imnul sfârșește cu 44 G. Widengren, op. Cit., p. 131; cf. Duchesne-Guillemin, op. Cit., pp. 96 sq. 45 G. Dumezil a arătat că locul lui Mithra a fost luat, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un mod superior de existență (în exemplul nostru, s-ar putea spune că ei îi conferă divinitate și imortalitate copilului Dionysos). Dar, într-o religie care proclama supremația absolută a lui Zeus, Titanii nu puteau să joace decât un rol demonic - și ei au fost trăsniți. După unele variante, oamenii au fost creați din cenușa lor - și acest mit a jucat un rol considerabil în orfism. Caracterul inițiatic al riturilor dionysiace se lasă ghicit și la Delfi, când femeile celebrau renașterea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]