1,243 matches
-
ultim pahar de vin îi pusese capac. Încercase să-l refuze, dar femeia păruse atât de jignită, repetând că era chiar din podgoria familiei sale, încât trebuise să cedeze. Auzea ca un zumzet conversația din jurul ei, în timp ce Keith și Mike depănau povești despre nivelul la care fuseseră nevoiți să se coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Cap de miel. Pot vorbi cu tine? Iam spus eu. Mda, a mormăit el. E adevărat ce se spune despre tine? L-am întrebat eu. Încă n-ai auzit nimic, s-a lăudat el și restul călătoriei și-a depănat trista istorie. Se născuse într-o familie săracă. La vârsta de șaptesprăzece ani a spart un magazin și a furat niște suc și niște pachete de biscuiți. A fost prins și condamnat la un an de închisoare și trimis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-și facă nevoile peste ei pe deasupra gratiilor, iar atunci când ploua, temnița se preschimba într-o mlaștină. Aceasta a fost, pe scurt, povestea lui Rotari, din care s-a oprit brusc, părăsindu-mă-n fugă. Băgasem de seamă că, pe măsură ce se depăna istoria, devenea tot mai palid și fără suflu, pradă unei ușoare tremurături. Doar cine a fost un bețiv ca mine poate înțelege. Sfârșindu-se efectul vinului, dacă omul nu bea din nou, mădularele îi sunt cuprinse de chinuri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-n cale întâlni. Era un chip de om, zâmbet de soare Era acel chip frământat din lut Era întruchiparea în iubire Iar pentru el era un nou început. Trecut-au anii... S-au scuturat la geam albe petale. S-au depănat în timp multe-amintiri. Trecuți sunt anii prin a vieții vale, Dar tu-ai rămas cu dragostea-n priviri. Chiar dacă fruntea-ți este azi zbârcită, Iar anii mulți și grei te-au istovit, Chiar dacă te-ai albit, scumpă bunică, Iubirea din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pleci Prin locuri multe-ai să treci. Obosești, faci un popas Și apoi, din nou la pas. Când pleci, poți să vizitezi Mult mai multe decât crezi. Oameni noi ai să-ntâlnești Și cu ei stai să vorbești. Amintiri veți depăna, Noi orașe veți vedea. Totuși, ea va lua sfârșit Dar locuri noi ați găsit. Amintiri La ceas de seară ne-ntâlneam, Toți copiii ne strângeam. Ori cu mingea ne jucam, Ori alte jocuri inventam. O pătură pe iarbă întindeam, Povești
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nepoate! Vai ce-ai mai crescut! Așa este, sunt mare acum. Mi-a fost dor de tine, bunicule! Și mie, nepoate. Mă bucur că ai venit să îmi alungi singurătatea. Banca pe care stătea bunicul de obicei pentru a-și depăna amintirile se afla în fața casei vechi. În partea stângă a casei se afla prispa pe care luam masa în zilele calde de vară, iar seara bunicul îmi povestea despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cei mai dulci și gustoși struguri din lume. În fața casei avea pomi fructiferi, dar cel mai mult îmi plăceau merele care erau mici, dar foarte dulci și cu un gust special. Și acum când mă gândesc, îl văd pe bunicul depănând iar și iar aceeași poveste care începea așa: A fost odată un împărat care domnea peste un ținut mare de tot, Împărăția Fericirii, ți avea o familie minunată. Soția i-a dăruit-o pe Stela, o fiică atât de frumoasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cei trei mai mari au murit. - Ah, am dat din cap și i-am spus adio în inima mea lui Ruben. Nepoata mea s-a așezat lângă mine, a scos fusul din șorț și s-a pus pe lucrat în timp ce depăna povestea familiei. - Cel mai mare a fost Ruben, fiul Leei, prima nevastă a bunicului. Scandalul a izbucnit când Ruben a fost găsit culcându-se cu Bilha, cea mai tânără dintre soțiile lui Iacob. Iacob nu l-a iertat niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan ierbos. Trecându-i o mână pe după gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și bucurie. Dimpotrivă, treptat, Însă În fapt destul de repede, avea să devină, pentru ea Însăși ca și pentru ceilalți, o sursă de suferință și de nefericire. Prin urmare, trebuia să-și distrugă trupul. O pendulă de lemn cu aspect masiv depăna cu zgomot secundele; mama ei o avea de la bunică-sa, când se măritase o avea deja, era mobila cea mai veche din casă. Adăugă puțin zahăr. Atitudinea ei era departe de a fi o acceptare, viața i se părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și nu li se părea deloc ciudat că erau mai familiarizați cu Nicias și cu Alcibiade decât cu vagonul de transportat lapte sau cu prăvăliile cu de‑amănuntul. Încetul cu Încetul, Ravelstein Îi făcea și să i se destăinuie. Îi depănau istoria vieții lor. Nu ascundeau nimic. Era uimitor cât de multe afla Ravelstein despre ei. În bună măsură, pasiunea lui pentru bârfă extrăgea din ei informațiile pe care le dorea. El nu numai că‑i instruia, dar Îi și forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asemenea clipe dorea mai mult ca oricând să fie cel ce fusese Întotdeauna. Nu avea de gând să‑și păcălească ceasurile de declin pretinzând că ar fi altul. Când s‑au așezat la taclale, am plecat acasă și i‑am depănat lui Rosamund evenimentele zilei. Ea vorbise mult la telefon cu femeia care Îi dactilografia dizertația. În câteva săptămâni, Rosamund urma să‑și susțină doctoratul. Studiase timp de cinci ani cu Ravelstein, așa Încât dacă doream să știu ce‑i datora Machiavelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că e cu neputință să te scuturi de originile tale, e cu neputință să nu rămâi evreu. Ravelstein și Herbst, urmând teoriile profesorului lor Davarr, gândeau că evreii sunt martorii istorici ai absenței mântuirii. Și acum, pe patul de moarte, depănând În minte toate aceste gânduri, Ravelstein formula ceea ce ar fi vrut să spună, dar nu mai avea puterea de a trage concluzii. Și una dintre aceste concluzii ar fi fost că un evreu trebuie să fie adânc interesat de istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se petrecură și după ce Eva născu pe Cain și Avel și Cain omorî pe Avel și Adam îngropă pe Avel și Eva născu pe Sith, Adam se îmbolnăvi de fierbințeală și trăgea să moară, iar în timp ce el bolea, Eva îi depăna povestea. Atunci, Sith se propuse să se ducă la rai să aducă ceva de acolo, pe care văzând Adam, să se răcorească. Îngerul venind la dânșii, îi întrebă ce vor: ziseră că Adam poftește să vadă din pomul măslinului, doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Minunate picturi! am zis eu. Unde expuneți? — N-am expus niciodată, a zis el. — Ați fi făcut o avere, am zis. — Sunteți foarte amabil, a zis el, dar m-am apucat prea târziu de pictură. Apoi a început să-mi depene ceea ce se voia a fi povestea vieții lui - nimic adevărat. Mi-a spus că era văduv din orașul Indianapolis. În tinerețe, zicea el, dorise să se facă artist, dar până la urmă s-a băgat în comerț - în comerțul cu vopsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ruinele satelor fără vreo țintă anume. Oricine avea de făcut vreo treabă cât de neînsemnată și umilă n-avea decât să ne facă un semn cu mâna și i-o făceam noi. Helga s-a desprins de lângă mine ca să-și depene povestea cu gesturi mai largi. M-am dus agale spre fereastra de la stradă să ascult de-acolo - să ascult în timp ce priveam prin geamurile pline de praf ramurile unui copac fără păsări și fără frunze. Desenate cu degetul pe praful de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu săptămâni în urmă, la sfârșitul unei dispute despre patriotism avută cu Kraft. Ovaționasem entuziast pentru fiecare simbol, demonstrându-i lui Kraft ce înseamnă patriotism pentru un nazist, un comunist și un american. „Ura! ura! ura!“ exclamasem eu. Neobosită, Helga depăna firul povestirii, țesând o biografie la războiul nebunesc al istoriei moderne. A scăpat din detașamentul de muncă după doi ani, a zis ea, a fost prinsă a doua zi de niște asiatici prostovani cu mitraliere și câini polițiști. A petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
călătoriile și viața dulce a croazierelor, expedițiilor, scufundărilor în Adriatica și Maluzziana. Atrași de dorul căminului, se întorceau însă mereu acasă, în orășelul fără localizare spațială, la poalele unor munți care semănau cu Apalașii. Și, odată reîntorși, se puneau pe depănat amintiri din expediția tocmai încheiată, insistând asupra momentelor penibile, inexplicabile și nespus de comice prin care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu o voce groasă, iar Margareta amestecând sunetele delicate ale hohotelor cu sughițuri ce-i amplificau veselia și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
i-am văzut plecând, mi se părea că pleacă spre lumină, dar nu, cred că doar mi se pare!” După ce a isprăvit povestea, bunicul s-a ridicat de pe pătură și și-a dezmorțit picioarele. Totul părea altfel. Pădurea parcă își depăna cântecul, ierburile sunau din clopoței, iar gâzele dansau în aerul cenușiu al zilei de toamnă. Este adevărat tot ce mi-ai spus, bunicule? A trecut pe aici Eminescu? A călcat pe acest pământ pe care călcăm și noi acum? Parcă
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
privire omenească. Era cu totul alta decât aceea pe care o cunoscuse la bibliotecă. Plăcerea o transfigurase. Se înnoptase bine și strada, acum era chiar pustie... ...Bătrânul Iorgu nu mai știa de când stătea, așa, culcat cu ochii țintă în tavan, depănându-și gândurile. Trecuse de mult de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. Gândurile nu-l slăbeau o clipă, îl potopeau ca un tăvălug...purtându-l numai la Vasilica... Era demult, demult... într-o zi de toamnă, iși aminti
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu voce tare. Albești și nu știi să vezi... nu ești în stare, deși îți întâlnești în fiecare dimineață chipul în oglindă și, deodată încremenești... În sfârșit te-ai văzut!... ”Uite, dom’le cum trece timpul.!” Îți zici uluit. După ce depănă firul anilor până la prima lui mare dragoste, Vasilica, ale cărei forme îl uimise, nu îndrăznea să creadă că a fost iubit... Totuș, gândurile cuminți, îi aduceau o rază de soare în inimă. Când el îi spuse: ”Draga mea Fată, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mă fac, o să se supere iar, Fata!”, murmură el în somn printre lacrimi. ”-Ei, lasă... lasă, nu-i nimic!.. O să te ’nțeleagă ea, ca de atâtea ori!”, îl liniștiră prietenii. Zorile începură să se reverse, și ei încă își mai depănau amintiri... Când a ajuns acasă, se făcea că se lumina de ziuă. Dar, parcă nu era acasă. Locul îi era străin... Se făcea, că era un coridor foarte lung, fără capăt de lung, luminat orbitor, parcă ar fi luat toată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la câte o șuetă. Nu era bețiv dar avea prieteni din timpul armatei, a războiului, leat cu el și își făcuseră un obicei de a se întâlni împreună cam la două săptămâni. Toți se lăudau cu realizările odraslelor apoi își depănau amintiri din armată, din război.Tatăl lui Nicolae murise în primul război mondial iar mama lui rămăsese văduvă cu patru copii; doi băieți și două fete. A fost cel mai mic și răsfățat de surorile lui și dintre toți el
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și leușteanul pus la urmă a întregit acest sos și i-a dat gust. Mâncă totul cu poftă și plăcere iar vinul alb a mers ca uns. Discuțiile din timpul mesei au fost mai mult între cei doi bărbați. Gheorghe depănă amintiri din armată și din al doilea război mondial la care Alexandru nu se mai sătura ascultându-l pentru că avea harul de a povesti curgător. Apoi au adus vorba despre recolta în anul curent; cea de grâu care fusese destul de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
spectacolului trebuie să rămân mereu În picioare, chiar dacă sunt scaune libere. Încerc să fiu cât se poate de prudentă, deși tentația de a intra de la Început În sală e irezistibilă. În special În această seară, În care povestitori din lume deapănĂ istorii despre facerea lumii. mă uit la un punct negru de pe covorul roșu al holului și aștept să se Împlinească jumătatea de oră. Povestea eschimosă a pătrunderii dualității În lume este povestea dintotdeauna a sfâșierii sufletului Între bine și rău
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]