7,752 matches
-
sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
strâns-o cu căldură la piept, ca în tinerețe, a privit-o prelung în ochi și a părăsit apartamentul în mare grabă, încercând să-și înghită nodul din gât. Să ai mare grijă de tine, Dinule! Și de noi! Din depărtare se auzea vacarmul mulțimii și scandarea Jos tirania!, Libertate pentru țară!, Noi suntem poporul! Măgăoaia din vârful unui stâlp de la colțul străzii răspândea în eter o nouă știre cu privire la marile izbânzi pe drumul construcției unei vieți tot mai fericite. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să marcheze începutul unui sfârșit îndelung așteptat. Dar, la o mulțime tot mai mare, și potera era mai numeroasă, care a reușit să-i blocheze în Piața Gării cu niște garduri mobile, aduse în regim de urgență de la Nicolina. Din depărtare, se auzeau tot mai anemic ceva proteste cu Huoo criminalilor! și văicăreli izolate pe străzi lăturalnice... Eșecul acțiunii era mai mult decât evident... Fraților!! s-a auzit un glas ca un tunet din mijlocul mulțimii înțărcuite. Plecăm la Timișoara!! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceva vociferări sau proteste, ești invariabil trimis acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă ești cu mult peste nivelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am văzut de-ale noastre și chiar am aflat multe lucruri interesante, fără să ne pese de prapaganda lor. Taci, Vovenka-mamă! Că ne mai aude careva! Ei, și?! Dalnii Vostok! Vorba ambasadorului! Dar și acela-i tot pământ rusesc! Iar depărtările, pe noi, tinerii pionieri, nu ne vor înspăimânta vreodată! Să-i fi văzut cât de speriați erau burduhoșii când se înghesuiau printre oameni și le ciripeau în surdină că întrebările nu mai sunt tocmai potrivite și să aștepte că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și Dumnezeu să-l ierte! A mai spus taica-popa. Iertate-i fie-i păcatele, că Bun om a fost, a răspuns într-un glas mulțimea îndurerată, în mișcarea ei tăcută pe drumul cel mai lung al oricărui pământean. Undeva, în depărtare, la capătul drumului, străjuit de salcâmi înfloriți, se întrezărea o pădure de cruci. Curriculum vitae M-am născut în România, la data de 18 ianuarie 1938, în familia soților Mihai și Sofia Rei, agricultori de profesie, cu o posesiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dublată de furtuni de nisip, mă făcea să-mi doresc din nou Polul Nord. Nu auzisem că în Sahara, potopit de soare și nisip, a murit cineva fericit. Dar știi cum e: uneori nimeni nu e singur pe lume. Văd în depărtare un cort uriaș. Mă străduiesc, ore în șir, și ajung la marginea lui. Era chiar mai mare, mult mai mare decât cel al circului Globus; și mai puțin cârpit, deși avea și acesta păcatele lui de vechitură. Lângă cort, salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deranjeze cu apelul telefonic. Renunță la idee și formă numărul. La celălalt capăt îl aștepta același mesaj: managerul băncii din Little Cayman îi reconfirma nenorocirea. Era sobru, profesionist, ca un poștaș specializat în transportul epistolelor mortuare... Pe oameni, Z, nu depărtările, nu miile de kilometri îi despart, ci zidurile de sentimente. Hăurile spațiale dintre oameni pot fi arse repede; am auzit că ne vom putea și teleporta, în curând. Dar zidurile, zidurile de sentimente ofilite greu pot fi dărâmate. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
securiștilor. Singurătatea este o boală mai mare decât ura. Când urăști, măcar ai pe cineva în preajmă, nu ești singur... Milică nu-mi vorbește despre singurătăți. Milică îmi cântă. L-am ascultat ore în șir cântând. Parcă vrea să alunge depărtările și singurătățile, parcă te cheamă să-i răspunzi tot pe strune. Parcă ar vrea să fii aici... Într-o zi, pașii m-au purtat spre micul port, așa cum îl poartă pe El-Zorab atunci când sunt plecată pentru mai mult timp din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fericit, Luminile lucesc departe, Trăiesc emoții minunate Și e sublim doar lângă tine. Să te descopăr eu nu vreau, Și nici tu să mă știi pe mine./ De ce-ai plecat spre zări necunoscute De ce-ai plecat spre alte depărtări? Nu ai găsit oare aici nimica Ce să-ți oprească zborul, călător? Și de-ai fi spus măcar un cuvânt la plecare, Ai fi putut realiza că nicăieri, Oriunde mergi în lumea asta mare Nu vei găsi nimic mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră, Aud din depărtări ritmul melodiei mele, Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se învață pe ocolite, poate se intuiește.... Poate că nu e nimic de aflat. Îmi e străin, nesigur, iar mie îmi este frică. Să pierd ecoul melodiei tale, Atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umbrei ce s-a rătăcit Bate de șapte ori la fereastra casei mele, Aș vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad aburii de intim, cascada liniștii, Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rătăcit vedea romantismul și fatalitatea. În zare, la orizont, părea că din albii nori se întrevede un univers mistic al poveștilor. Cerul, castelele, casele, până și covoare zburătoare și fortificații în vânt erau ale tale, într-o privire spre pământul depărtărilor, spre pământul altor tărâmuri. Iar sus, lângă noi, se simțea arta pură care există preț de un moment, într-o dulce melancolie . Se poate numai contempla și trăi, apoi păstra în minte ca pe ceva unic și sacru. Angi trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe o mireasă, iar eu îmi băgai unghiile în brațul său, însemnându-l. Mă puse pe pat cu grijă și îl atinsei. Apoi mâna lui lunecă ușor din a mea și adormii. Îl simții în somn plecând și îi simții depărtarea. Veni și ziua balului. Spectacolul pe care îl pregătii începu. La intrare erau două domnișoare, îmbrăcate deosebit, care primeau invitații la venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în tine de consumat. Și rămâne o poezie a plăcerii carnale, pe care o simți de la distanță. Și mă bucură că am posibilitatea de a mă privi în perspectivă, de a mă privi privindu-mă, fără să mă pierd în depărtări, ci rămânând aproape de mine. Am senzația că am mai văzut locurile astea, totul pare cunoscut. Poate pentru că le-am visat în prima clipă de viață. Poate pentru că senzațiile sunt infinite, și atunci nu mai contează, totul e o plăcere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zeu (a fost odată intrat cu reală fală, cu simplitate pe placul și așteptările supușilor). Și cu sclavi, mulți sclavi. Cu pedepse grave, sancționări. Cu un sistem poate prea sofisticat. Și cu mâncăruri delicioase pe bază de orez. Cu exotismul depărtărilor și vegetației și cu climă delicată, semiecuatorială. Azi poartă costume thailandeze. Îi privesc cum fac paradă liniștit. Ca o bijuterie în palmă. Mă uit la el și privesc. Și noi ne plimbăm sub clar de soare. Și razele ne zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îl iubește va lăsa să se aștearnă tăcerea o bună perioadă de timp. Va fi pauza în care și unul și celălalt își va revizui sentimentele și-și vor da seama dacă iubirea lor este cu adevărat puternică, încât nici depărtarea, nici timpul să n-o poată înfrânge. La toate acestea se gândea Cecilia lăsând apoi locul preocupărilor pentru obținerea doctoratului. Va trebui să studieze mult, să se acomodeze cu mediul din Germania, cu oamenii de-acolo, cu viitorii colegi. Îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu Matei, îi vedea deosebindu-se ca de la cer la pământ, poate și pentru faptul că îl iubea foarte mult pe Matei în ciuda tăcerii ce se lăsase între ei. Deși nu comunicau, sentimentele erau aceleași. Nu puteau fi șterse de depărtarea dintre ei. De când plecase Cecilia, pentru Matei urmase o perioadă foarte, foarte aglomerată: mai mulți bolnavi care aveau nevoie de intervenția lui chirurgicală, mai multe gărzi, mai multe responsabilități din partea conducerii spitalului. Venea acasă rupt de oboseală. Mânca și se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
foarte, foarte departe, dar dacă iubirea voastră este adevărată, fiule, ascultă la mine,nimeni și nimic n-o poate distruge. Așa că nu mai fi trist. Când o vei revedea, îți vei da seama că iubirea nu va trădat, ba dimpotrivă depărtarea a făcut-o mai puternică. Toate acestea le vei simți când o vei îmbrățișa. —Când mamă? Se ridică, îmbrățișând-o pe Ștefania pentru cuvintele mângâietoare, simțind-o tot mai aproape pe Cecilia. —Curând, fiule, curând. Este deja iarnă, au trecut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
jignit-o pe nedrept și l-a felicitat Alta în locul ei nu s-ar mai fi uitat la el. —Leontina, ei se iubesc foarte mult, dar suferă tot atât de mult și unul și altul că nu sunt împreună. Interesant este că depărtarea în loc să le afecteze iubirea, leo face mai puternică. Poate că fiind împreună s-ar mai plictisi unul de altul. —Tu te-ai plictisit? o întreabă Gelu, îmbrățișând-o. — Nu, dragule, te iubesc ca-n prima zi, îl sărută Leontina. După
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
interpretative în integritatea ansamblului. Cu alte cuvinte, mesajul, dacă există unul în rândurile de față, sporește considerabil în coerență și se autonomizează dacă lectorul are bunătatea să se "distanțeze" simbolic de text, să-l contemple și evalueze de la o anumită depărtare semantică. Se vor distinge cu mai mare acuitate atunci liniile principale ale discursului, care, fără a avea orgoliul sau ambiția unei structurări sistematice, traduc cu relativă fidelitate intențiile auctoriale. Un ultim cuvânt despre organizarea propriu-zisă a medalioanelor: ele au fost
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
celebru mai ales pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă, suntem literalmente sufocați de aerul fierbinte (este luna august) și de miile de trupuri care umplu aproape fiecare centimetru pătrat acoperit cu nisip sau cu piatră. În depărtare, șters, se zărește un mic promontoriu care, miraculos, nu este ocupat în întregime nici măcar la această oră înaintată. Iubita mea, înzestrată natural cu un instinct de conservare mai puternic și cu o capacitate de rezistență la stres sporită, începe să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor morți, cinstiți cu ocazia Festivalului Bon din august. Sezonul ploios ține de la începutul lui iunie până la mijlocul lui iulie, iar limba multiplică la infinit, cu o atenție a nuanțelor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
hainele lor de seară, nu erau cu nimic mai prejos decât străinii și aveau chiar pielea mai albă decât ei; era însă de ajuns ca vreuna dintre aceste doamne să se amestece printre străini, că o puteai recunoaște chiar din depărtare. Și asta pentru că la japonezi, oricât de albi ar fi, se poate observa întotdeauna o nuanță întunecată în culoarea lor albă. Aceste femei își acoperiseră, în plus, cu straturi groase de pudră albă, toate părțile corpului dezgolite, de la spate până la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de zahăr). Ca odinioară lui Argus, privirea mi se multiplică însutit, ochii cercetează, flămânzi, împrejurimile. Printre zecile de kanji cu numele magazinelor și ale localurilor tradiționale, retina înregistrează, la un moment dat, ceva familiar. Un M galben-aprins se profilează în depărtare, precum Meka emirului macedonskian. Este doar simbolul unui McDonald's, dar, pentru mine (sau, în fine, pentru fratele porc, dar vă rog să nu mă întrerupeți), modesta descoperire este ridicată la rangul unei revelații. Îmi fac loc până la tejghea, consult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]