1,794 matches
-
apar asemenea interogații. Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității, a Logosului. Ca atitudine - și cu reflexe izomorfe în stil - poetul se vădește un dual: melancolic și exuberant, claustrat în faldurile tăcerii sau coborând frenetic, vitalist „în stradă”, visător și atent la urgențele
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
înfățișează în poezie ca un fals romantic, divagând pe tema ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
Noi facem toate sforțările pentru ca să oferim o gazetă complectă, pusă în slujba unui ideal. Fără concursul celor care simpatizează cu gândurile noastre, truda noastră este mult mai grea”. Mai târziu, într-o chemare la implicare, severă ca o somație, se deplângea cheltuirea timpului și energiei cu activități administrative, din lipsa resurselor pentru personal adecvat: „sprijinul nu ne poate veni decât de la cei cari [...] cred că există anumite obligații sufletești de neînlăturat și de la cei cari nu găsesc o românească și infamă
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
scriitori (de pildă, sub genericul „Cei ce vin”), în speță fiind vizată generația optzecistă. În cadrul unei astfel de dezbateri, în ianuarie 1988, Mircea Martin publică un articol tranșant, în care își exprimă încrederea în tineri, pledează pentru primatul valorii și deplânge ceea ce el desemnează drept „un fel de masificare și anonimizare a debuturilor”. E o îndrăzneață condamnare a politicii oficiale a momentului în materie de debuturi literare. Într-un articol intitulat Cine se teme de solii generației ’90? Paul Nancă îi
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
poet. Fiu de țăran, S. învață la școli din Carei, Beiuș și Oradea, unde termină și teologia. În 1857 este numit profesor la Școala Normală (Preparandială) orădeană, fiind și unul din susținătorii „lepturiștilor” de aici. Moartea lui, prematură, va fi deplânsă de elevi, trezind ecouri în presa românească din Transilvania. În „Diorile (Zorile) Bihorului”, almanah beletristic „naciunal”, scos în 1854 de Societatea de Lectură, S. și-a publicat o parte din scrieri (versuri, mai ales, dar și o proză și o
SFURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
împotriva despotismului sau denunțând lipsa de patriotism, nu numai a adversarilor politici. Socotind că e un „timp de conștiință”, lansează energice apeluri către compatrioți, somându-i să își facă datoria către țară. În versuri răspicate, pe un ton patetic, el deplânge soarta clăcașului, condamnându-i vehement pe cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
critic - față de ceea ce s-a făcut înainte, prudență în raport cu tendința de a înfățișa literatura română veche numai după influențele străine. Pe de altă parte, începuturile literaturii române însemnând un corpus de texte religioase preluate - prin filieră slavă - din Bizanț, el deplânge faptul că „strălucitele literaturi greacă și bizantină n-au dat mediului slav (și de acolo, literaturii române) decât în mod excepțional opere de un nivel superior”, cărturarii români din primele secole de existență a cuvântului scris în slavonă și mai
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
funcției de cronicar, comentatorul de la „Cuvântul”, „Vremea”, „Rampa” a urmărit fenomenul literar curent cu un profesionalism de același nivel cu al confraților consacrați în exclusivitate criticii și, totodată, cu o exemplară probitate. În cronicile dramatice a practicat o critică militantă, deplângând decăderea teatrului și refluxul creației dramatice, pledând pentru stimularea acestora și pentru o artă actoricească neaservită gustului public mediocru și pervers, condusă, dimpotrivă, de ideea educării spectatorilor. Fragmente dintr-un carnet găsit, prima sa scriere de imaginație, e un fel
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
sămănătoristă o emanație a doctrinei care a susținut-o sau, dimpotrivă, doctrina e o emanație a acestei literaturi? Se poate spune că programele tuturor publicațiilor sămănătoriste sunt axate pe ideea de continuitate și cheamă la preluarea moștenirii, la reînvierea tradițiilor, deplângând lipsa de pietate pentru valorile trecutului. „Culegeți și însuflețiți din nou vorbele acestea mari!...”, își îndemna Vlahuță confrații în numărul inaugural al „Sămănătorului”. Coșbuc, în numărul următor, îl acompania: „Să nu risipim ce au adunat părinții noștri, dacă nu putem
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
din articolul Criminalitatea în poezie, în jurul imoralității versurilor din placheta Poemul invectivă a lui Geo Bogza, căruia îi răspunde B. Caușanschi în Cazul Bogza. Multe comentarii blamează antisemitismul și nazismul (Gh. Chirițescu, Deutschland über alles, Sandu Teleajen, Asaltul dictatorilor), altele deplâng asasinarea lui I. G. Duca, fără să reușească transformarea publicației într-o tribună social-politică de autoritate. Cantonarea în provincialism e tot mai evidentă. I. I.
TOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290234_a_291563]
-
crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului. Tonul liturgic, versul gnomic imprimă versurilor solemnitate. Un capitol important îl reprezintă și poezia cetățenească. În Sfătuire și rugăciune V. deplânge decăderea românilor, „fii de ai lumii stăpâni”, urmărind a redeștepta mândria și curajul contemporanilor. Frăția între cei de aceeași limbă, cinstirea prin fapte a numelui de român, conlucrarea rodnică între „plugar” și „învățat” sunt „tablele de aur” din Bunavestire, iar
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
cu diferite ocazii. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Șana și ardirea-a Gramostil’ei, evocare a marelui centru aromânesc aflat în masivul muntos Gramos din Grecia. Clădită pe ideea că onoarea primează în orice împrejurare și în fața oricăror interese, balada deplânge distrugerea așezării de bandele musulmane ale lui Ali Pașa către sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce năruiseră și înfloritoarea cetate culturală a Moscopolei, cântată și ea de V. într-o altă baladă (cu două sute de versuri). Dedicată „trubadurului nostru național
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
natale, vatra aromânilor de la sudul Dunării (Doleani, satul meu frumos, Crușova, sat minunat), istoria tracă (Frumoasă, neuitată Macedonie), pe Alexandru Macedon („Strămoșule, falnicu-ți nume/Solar străluci-va în veac./ Țâșnit ca un fulger în lume/Din clocotul sângelui trac”) și deplânge pierderea graiului din străbuni (Strigăt, O vorbă), pe care îl socotește „limbă veche-mpărătească”. Unele texte sunt pasteluri (Toamnă în Pind), iar un ciclu de balade (Balada căpitanului Dona, Balada voinicului căzut în luptă, Balada tânărului întors din surghiun, Șana ș.a.
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
sarcină ce revine în primul rând profesorilor de literatură”. Sunt incluse în sumar articole edificatoare: Dinu Gr. Marinescu, Poezia filosofică a lui Vlahuță, Paul Procopiu, Ceva despre personalitatea artistică a lui Eminescu, Alecsandri astăzi și Literatura neîndrumată, în care se deplânge lipsa criticilor, N. Cartojan, Istoria - disciplină de educație socială. Versuri publică Victor D. Odobeșteanu, N. Furcă și Zaharia Stancu (Dragoste), iar proză A. Albu, Dinu Gr. Marinescu. De semnalat prezența lui Emil Gulian ca debutant (cu patru poezii), dar și
SUFLETUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290016_a_291345]
-
fine, dintotdeauna națiunile Europei au avut conștiința apartenenței la o anumită „comunitate” - ceea ce ar putea facilita formarea unui „sat european”. Dar acest „sat european” poliglot va păstra încă vreo câteva veacuri stigmatul Turnului Babel și mulți dintre locuitorii săi vor deplânge moartea tradițiilor, pierderea identității naționale și disiparea culturii etnice într-un ocean cultural european pestriț și alienat. De aceea, nici măcar Europa Unită nu va fi exemplul cel mai potrivit pentru edificarea dureroasă a „satului global” în care ciocnirea orgoliilor religioase
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din care mi s-au întipărit în minte versurile de început: „Ai albit de-atâta drum,/ Casă părintească./ Amândoi vom fi de-acum/ Vatră strămoșească”. E rândul meu acum... Mă conduc după dictonul lui Spinoza „Să nu ridiculizezi, să nu deplângi și nici să nu disprețuiești, ci să te străduiești neîncetat să înțelegi acțiunile umane”. Examinez „dosarul de cadre” al tatălui meu nu pentru a arăta personalitatea lui Ion Chelcea, pentru a elogia - eventual - verticalitatea lui morală sau pentru a-i
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anul când se oprește cronica lui Mihai Cantacuzino, până la 1834 cronologia domnilor este cu totul lacunară, deși se strecoară și informații inedite, ca tentativa lui Nicolae Mavrogheni de a se elibera de tutela turcilor printr-o apropiere de ruși. Sunt deplânse abuzurile fanarioților, excesele dregătorilor și spolierile domnilor Constantin Hangerli, Ioan Gheorghe Caragea sau Alecu Suțu, rămași de pomină prin dăjdiile impuse. La sfârșitul cronicii se află un tezaur de date geografice, statistice și economice, preluate din condici boierești. Cronograful are
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare în proza sămănătoristă), autorul stăruie în convingerea că ritmurile prezentului
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
în care domnul plănuiește împreună cu sfetnicii săi o alianță cu puterile creștine (Rusia și Austria) împotriva împărăției otomane. Dar sfetnicii îl trădează sultanului, care poruncește vizirului să îl suprime pe principele moldav. Ghica e asasinat prin vicleșug turcesc. Soția îi deplânge moartea în versuri ungurești și nemțești, un țigan ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă pastorală, fostul secretar al domnului își cântă, în latinește, românește și ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
agendă rămân de investigat. Acest cadru se presupune că ar constitui „știința normală”, adică forma tradițională a cercetării la care participă oamenii de știință și față de care sunt invitați să se apropie și studenții. Recent s-au auzit voci care deplâng faptul că în științele politice nu ar exista un astfel de cadru intelectual dominant. Gabriel Almond susține că noi stăm adesea la „mese separate”, în ceea ce privește atât conținutul, cât și metodologia, iar acest lucru ne reduce capacitatea de a contribui la
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pline de războaie, invazii, fărădelegi, omoruri și jafuri, cu mari risipiri de oameni și bunuri, o lume plină de primejdii, mereu răscolită. O sintagmă cu rezonanțe apocaliptice - „Și feliuri de feliuri de spaime îmbla” - rezumă teribila realitate a timpului. N. deplânge mereu starea jalnică a țării, de care îi face vinovați pe domni și pe sfătuitorii malefici ai acestora, pe străinii care prădau în fel și chip Moldova, neuitându-i nicicând pe intriganții pretendenți la domnie. Aceștia, ca și unii boieri
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
, revistă apărută la Iași, bilunar, între 5 aprilie 1932 și 20 martie 1933, având subtitlul „Literatură - critică - informație”. Nu se precizează componența redacției. În articolul-program, după ce se deplânge starea culturii, reproșându-i-se statului că „a tăiat mișcării literare orice sprijin”, se exprimă năzuința de a duce mai departe firul unei tradiții culturale pentru care și „în vremuri mai aprige înaintașii au făcut mari și grele sacrificii individuale
PAGINI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288621_a_289950]
-
și 16 februarie 1903. Publicație din constelația „Literatorului”, P.a. continuă, „reînsuflețită și reformată”, „Revista modernă”, ceea ce este evidențiat și de numerotarea noului periodic. În lipsa unei casete redacționale, se menționează că revista apare sub îngrijirea lui H. Coșoi. Articolul-program ( Prima vorbă) deplânge, cu accente patetice, starea culturală a țării, căci „nici un curent trainic nu s-a creat la noi, nici o operă, nici o școală artistică nu s-a impus”. La câteva numere distanță, articolul de fond Cum s-ar putea crea o mișcare
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
chip anume. În și mai mare măsură caracteristică e o formulă de angajare social-politică total refractară față de orice conformism ori „nonconformism conformist”, în fond o angajare mai mult filosofică și morală decât una propriu-zis politică. Poetul contemplă și valorizează - ori deplânge, revoltat în cheie majoră, fără emfază zgomotoasă - cu mijloace extrem-moderniste, optzeciste, stări și tendințe de profunzime, degradări ale omenescului, determinate de experiența istorică a contemporaneității. Toate acestea, sub aparențele cultivării unui bric-à-brac pitoresc și abstrus. SCRIERI: Prier (volum colectiv), București
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
practic, problema integrării sociale a țiganilor ne permite totuși să observăm carențele existente la capitolul cateheză, misiune sau profetism. Transferând responsabilitatea instrucției religioase pe umerii laicilor care profesează în școlile primare și gimnaziale, liderii Bisericii n-ar trebui să mai deplângă proporția în care adolescenții români și țigani se întâlnesc nu la rugăciune, la școlile duminicale și în fața altarelor, ci la zaiafet, în orbitoarele discoteci orășenești. Ineficienta intervențiilor statului în problema integrării țiganilor este vizibilă, deși resursele financiare ale instituțiilor guvernamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]