12,109 matches
-
mare”, camera de oaspeți, unde erau ținute și lucrurile de preț, zestrea fetelor de măritat. În tindă se păstrau unele unelte și vase, scara de urcat în pod, unde, pe culme se afuma carnea și slănina, iar pe pod se depozitau cereale. Necesitățile de ordin practic, economic, au dusă la adăugarea pe o latur îngustă a casei, sau în spatele unei camere cu acoperișul prelungit o cameră lung și îngustă, folosită ca magazie, bucătărie, loc de spălat, de pusă războiul de țesut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai deschisă, obținută dintr-o substan numită local chindros. Anexele gospodărești erau construite tot din lemn, paie, stuf, lut și piatră. Puține gospodării aveau hambar, întâlnit la unii gospodari din Fruntești, cei care aveau o recoltă mai însemnată care trebuia depozitată în condiții de siguranță, altfel se foloseau alte spații de depozitare. Coșarele, inițial făcute dintr-o împletitură de nuiele pe o structură de lemn dispusă pe piatră, de formă ovală, erau pe lângă fiecare gospodărie care cultiva o suprafață mai mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sămânță, în știubeie mari (butucă găurit de mână sau cu scorbură naturală - n.a.). Mai era în curte un bordei cu un cuptor unde mama făcea mâncarea vara. ura boilor care era lipită pe trei părți - sudul era deschisă și se depozita gunoiul care se căra primăvara în grădină. Mai era un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță. Tot aici se ținea și câte o căruță-două de lemne. Ograda era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care au intrat În castel și n-au mai ieșit niciodată. Privirile noastre se Întîlniră o clipă. La scurt timp, tata s-a ridicat și s-a refugiat În camera lui, rănit de tăcere. Am strîns farfuriile și le-am depozitat În micul spălător de marmură din bucătărie, ca să le curăț. CÎnd m-am Întors În salon, am stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trăiesc fără să mănânce și să bea, oricum carnea venea din afară, cum peștele venea din afară, cum din afară veneau legumele, cum din afară, în fine, venea totul, și cum, ceea ce acest oraș, el singur, producea sau putea să depoziteze nu ajungea să supraviețuiască nici o săptămână, ar trebui să se pună în funcțiune sisteme de aprovizionare mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele care asigurau întreprinderilor tehnicienii și administratorii, dar mult mai complexe, dat fiind caracterul perisabil al anumitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
șeful medicilor de la Santa Maria. Și ai grijă să nu se apropie nimeni: cu ciuma e bine să fim prudenți. Omul se grăbi să Încuviințeze clătinând din cap cu hotărâre, cuprins de un fior. - Iar acum spune-mi cine a depozitat Încărcătura de fetru, adăugă poetul pe un ton imperios. Celălalt se grăbi să se Întoarcă la registrul lui, cu fruntea brobonită de sudoare. - Iată... unul pe nume Fabio dal Pozzo, negustor. E marfă de la Veneția. Dante zâmbi În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
minte o posibilă ascunzătoare. Își stăpâni cu greu zâmbetul ironic care Îi Încolțise pe buze. Ce alt refugiu era mai bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său. Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
moarte, sau de a o refuza. IV Era cam prin ’97-’98. E mult de atunci. Uzina a plătit lucrările de restaurare ale căsuței din parc. Umiditatea o mâncase ca pe o bucată de lemn vechi. Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fețele. — Ai răspunsul acolo? l-am întrebat, fără să stau pe gânduri. Ne știam de multă vreme, și îmi era dator: închisesem ochii în 1915, când fiul lui cel mare, un neisprăvit, crezuse că materialele armatei, pături, gamele și rații, depozitate în hangarele din apropierea Pieței Libertății, erau ale lui. Urlasem la idiot, iar el pusese totul la loc, după care nu a mai trebuit să fac raport. Nimeni nu observase nimic. — Nu mai sunt aici... îmi spune Meyer. De când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
radicalul Înnăscut? - Da, a răspuns Amory. El poate varia de la criticul deziluzionat, ca bătrânul Thornton Hancock, până la Troțki. Acuma, bărbatul ăsta spiritualicește neînsurat nu deține putere directă, fiindcă, din păcate, omul spiritualicește Însurat, ca produs colateral al goanei după bani, depozitează acasă marele ziar, revista populară, săptămânalul influent, În așa fel Încât doamna Ziar, doamna Revistă, domnul Săptămânal să-și poată cumpăra o limuzină mai frumoasă decât petroliștii de peste drum sau angrosiștii de ciment de „după colț“. - De ce n-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu cretă pe o latură a obiectului. Iar acest număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o adresă. Mai dădu câteva pagini și apoi se duse în josul paginii, urmărind cu arătătorul. — Iată, zise el, cufărul a fost depozitat aici vineri, 19 august. — La patru zile după dispariția ei, zise Korsch încet. Omul își urmări degetul de-a lungul liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume Herr Heydrich, R., de pe Wilhelmstrasse, nr. 102
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era suficient spațiu să-și poată instala și o mașină de spălat rufe când va avea suficienți bani pentru achiziționarea ei. Camera din fața ușii de intrare se dovedi a fi bucătăria. Avea și debara încorporată în ea, unde să-și depoziteze proviziile și ustensilele casnice. Analizând spațiul disponibil, se gândea că dacă ar demola debaraua, s-ar crea suficient loc pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie, fiind doar chiriașă, nu proprietară de drept
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
a obținut Premiul Special al Juriului Internațional): [ http://fs.gallup.unm.edu/a/Paradoxism.htm ]. În 1993 a efectuat un turneu în Brazilia (Universitatea din Blumenau, etc.). La bibliotecile de la Arizona State University (Tempe) și University of Texas (Austin) sunt depozitate manuscrise, reviste, cărți, fotografii, casete, videocasete, privind activitatea creativă a sa, în două colecții speciale, numite The Florentin Smarandache Papers. Invitat să conferențieze la U. Berkeley (2003), NAȘĂ Langley Research Center-SUA (2004), NATO Advance Study Institute-Bulgaria (2005), Jadavpur University-India (2004
60 de ADRIANA ELENA RĂDUCAN în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363280_a_364609]
-
până la această dată, restituite urmașilor deținătorilor de drept. Mulți exterminați prin închisorile comuniste, canal sau decedați. Modul în care s-a ținut evidența și conservarea acestora, face aproape imposibilă restituirea. Multe unități biblioteconomice, cărți tipărite în secolele XVII-XIX, au fost depozitate în condiții total improprii, fiind supuse atacurilor de tot felul: rozătoare, mucegai și sustragerea de către unii dintre angajați. Se cunoaște celebrul caz în care a fost implicat chiar un director al instituției, renumitul om de cultură Erceanu. Astfel, apare diferența
TABLETA DE WEEKEND (43): GÂNDURI DE CANICULĂ – ROŞU, GALBEN ŞI DEZASTRUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362470_a_363799]
-
adunate cu migală pe parcursul a doi ani și mai bine (primul ei poem datând din 13 martie 2009), sunt firișoarele de aur din mușuroaiele de nisip pe care mâna și ochiul culegătorului, cu răbdare și iscusință le-a descoperit și depozitat în tezaurul de suflet iar acum dorește să ni le împărtășească. Pentru că nu se cuvine, dacă posezi o comoară, s-o îngropi adânc în pământ, să n-o afle nimeni, ci dimpotrivă, s-o înmulțești și să dărui din monadele
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
scotea și răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți de aer, să se usuce în timp, iar astă toamnă i-a replantat pe alte poziții. Prin acest procedeu revigora plantele și le putea feri de dăunători, mai ales de melci. Așa a
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
era clădit tot pe șine solide în formă de „u”, pe care erau zidite bolți din cărămidă pe dungă. (Se pot vedea și astăzi, salonul și dependințele din curte fiind intacte) O șatră mare adăpostea butiile din stejar unde se depozitau prunele pentru borhot, dar și un fel de garaj pentru mașină. Apoi grădina cu un nuc secular și în fundul grădinii un iaz ce provenea din Râul Doamnei, un braț al râului destul de mare. Pe iaz o roată ce punea în
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
din lumea aceasta”), am putea remarca și evidenția o dublă orientare în actul slujirii: slujind întâi pe Dumnezeu și apoi pe om în fața lui Dumnezeu. Înțeleasă în acest fel, Biserica nu este o instituție în sensul laic al cuvântului. „Ea depozitează ceva care scapă lumii și are o cu totul altă calitate, motiv pentru care Biserica, în ipostaza ei publică, trebuie să aibă acel gen de articulare care s-o aducă în față, de fiecare dată când lumea își pierde reperul
DESPRE PROBLEMA EUHARISTIEI INTR-O EUROPA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360937_a_362266]
-
a deschide noi perspective asupra istoriei vechi a poporului nostru, mesajul, inițiatic, am zice noi, a fost posibil prin acumulări, pregătire excepțională, voință, concentrare, inspirație și intuiție. Voința autorului a produs o reacție în lanț reactivând bogăția informațională de cunoștințe depozitate în memorie, țintind scopul pe care și l-a propus. Ionel Cionchin pare a fi conectat direct la lumea suprasensibilă, la lumea divină. Intenția Domniei Sale a fost de a reda românilor vechiul blazon de noblețe a propriei lor istorii și
DOUĂ STUDII DE MARIANA STRUNGĂ ŞI PROF.DOINA DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364092_a_365421]
-
burse de studiu câtorva tineri interpreți. Dincolo de muzică, Orchestră Reciclata și membrii ei atrag atenția asupra unui posibil dezastru ecologic local. Aproximativ 2500 de familii trăiesc în Cateura, si potrivit unui raport UNICEF eliberat în 2010, în această zonă se depozitează zilnic 1500 de tone de deșeuri solide, orașul devenind inundat cu apă contaminată ori de câte ori ploua. Lipsa de educație ecologică este o problemă acută, sistemul de gunoi și reciclare-arhaic, iar tineretul și membrii orchestrei doresc că prin mesajul lor să atragă
ORCHESTRA RECICLATĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364175_a_365504]
-
Reluă în gând filmul zilei când s-a întâmplat totul. Oare pentru a câta oară? Își amintea ce a discutat cu Ramona de dimineață, apoi cu magazionerul, cum a intrat în magazie și s-a dus în capătul unde erau depozitați sacii cu făină de oase, cum i-a numărat și când s-a întors să plece, parcă l-a văzut pe Viorel lângă ea, însă nu era sigură. De faptul că a văzut șareta lângă magazie nu i-a mai
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
lui atinseră un obiect învelit în plastic. Îl apucă bine și îl ridică de sub pârghie. - E carne! Asta vedea și el. Carnea care era furată constant din ferma lui, era împachetată în două straturi de folie, închisă în pungi și depozitată în bazinele toaletelor din vestiar. Trei bazine, trei pachete a câte cinci kilograme fiecare, aprecie Man. Cincisprezece kilograme pe zi, cel puțin trei sute de kilograme pe lună, dacă ținea cont de zilele libere. Se întoarse spre studentă: - Rămâne între noi
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
obicei, erau puțini cumpărători și mulți curioși, iar în zilele bune, peștele era mult. Pescarii mai norocoși au scăpat repede de captură, însă eu, fiind lipsit de tupeul necesar pentru o vânzare rapidă, l-am dus acasă și l-am depozitat parțial în congelator. Erau destui turiști, care la plecarea din stațiune, doreau pește congelat și îl cumpărau ca să-l ducă în toate colțurile țării. Ajuns acasă în parcare, auzind motorul, gașca de pisici a dat năvală și mi-au înconjurat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
iar ateliere specializate sunt destinate reparării. Există în consecință o diferență majoră între viața biologică și aceea artificială. Poate, peste mii și mii de ani omul va putea înregistra cumulul cunoștințelor acumulate în timp și, utilizând o nano miniaturizare, să depoziteze întreaga bibliotecă într-o entitate de mărimea unei gene celulare. Natura, având eternitatea la dispoziție a procedat exact invers față de parcursul creativ al omului a cărui viață are o durată infimă. A început cu celula pe care a diversificat-o
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]