19,668 matches
-
ce vor urma, impun prin întinderea și varietatea registrelor poetice de cea mai bună factură tradiționalistă, prin capacitatea de evocare a unor momente din trecutul istoric (în special al Moldovei), prin poezia socială de o vigoare deosebită. Autorul se consideră depozitarul unui legat istoric, de aceea istoria e pentru el un reper la care se întoarce ori de câte ori simte nevoia compensatorie de a compara prezentul sau de a se refugia dintr-o lume care îi provoacă insatisfacții și dezamăgiri. Unele poeme sunt
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvîrșit - și desăvîrșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață al cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvîrșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluînd o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interesați mai mult de o doctrină spirituală în sine decît de cei care au lansat-o sau au perpetuat-o. Așa cum rezultă din biografia lui, scrisă de Chiril din Scitopolis (cf. p. 000), Eftimie (mort în 473) era, în Palestina, depozitarul unei bogate tradiții apoftegmatice orale; în primele decenii ale secolului al VI-lea găsim urme certe ale unor culegeri scrise (la Zosima; cf. p. 000). Acestea trebuie să fi fost deci alcătuite către sfîrșitul secolului al V-lea. Avva Pimen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atitudini sufletești și morale ale persoanei. Persoana se formează și se desăvârșește, În plan uman, prin interiorizarea valorilor, construind din ele atitudini, conduite, modele de gândire. Rezultatul acțiunii valorilor asupra persoanei umane este formarea Supra-Eului moral și spiritual, care devine depozitarul acestora. Acțiunile umane sunt profund marcate de influența valorilor fundamentale, care sunt reprezentate de adevăr, bine și frumos. Recunoscând că valoarea este obiectul unei dorințe, care poate fi fizică, sufletească sau morală și spirituală, I. Kant Încearcă să stabilească sursa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
același timp și impune, un anumit model uman. Acest model este purtătorul unor valori. Acțiunea educației și experiența individuală, raportate la evenimentele cu care individul vine În contact, reprezintă factorii care contribuie la formarea Supra-Eului moral al acestuia. El este depozitarul valorilor morale pe care le oferă permanent Eului. Diferența dintre un om educat și un om needucat este la fel de pregnantă ca cea dintre un om sănătos și un om bolnav, sau ca cea dintre o persoană nevrotică și o persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va fi. Personajul readuce persoana din trecut În prezent sau proiectează persoana actuală În viitor. Persoana, omul viu, concret, este cea care ni se Înfățișează În prezent. Cea pe care o avem În față, ca prezență, ca interlocutor. Personajul este depozitarul acțiunilor, imaginii și valorii persoanei care a fost sau, ca perspectivă, potențialitatea acțiunilor și proiectelor persoanei care va fi. Personajul este actualizat prin evocare. El nu aparține, ca persoană reală, prezentului, ci este imaginea acesteia din trecut. El este bine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Persoana se raportează la a fi, la prezent, pe când personajul se raportează atât la a fost, la trecut, cât și la va fi la viitor. Fără personajul care a fost, persoana actuală nu ar avea o istorie psiho-biografică. Personajul este depozitarul și martorul existenței individului. În personaj este concentrată Întreaga istorie a persoanei. Temporalitatea este fundalul pe care se derulează existența umană, viața sau psihobiografia persoanei. Trecutul, prezentul și viitorul sunt etape sau perioade ale individului și ale vieții acestuia, ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu Inconștientul pulsional. - Etajul mediu, care corespunde experiențelor mintale, În raport cu realitatea directă cu care este confruntată imediat persoana umană. Din acest motiv, nivelul mediu de organizare corespunde, din punctul de vedere al psihanalizei, cu Eul conștient. - Etajul superior, care este depozitarul spontaneității dobândite, superioare, al valorilor și virtuților morale. Din punctul de vedere al psihanalizei, acest nivel corespunde Supra-Eului moral sau, În spiritul Psihologiei Morale, cu Inconștientul spiritual, care are rolul de a coordona și cenzura actele Eului conștient, conform cu normele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atracția sau refuzul acesteia pentru un anumit sistem de valori, sau model moral; bă aspectul moral, reprezentat prin sistemul de valori oferite persoanei și pe care aceasta, selectându-le În virtutea propriilor sale aspirații, le interiorizează, construindu-și din ele Supra-Eul, depozitarul unui sistem de valori și norme personale care va controla conduitele, acțiunile și relațiile persoanei respective. Geneza tipurilor psihomorale Un factor important În Înțelegerea tipurilor psihomorale este legat de factorii care contribuie la formarea acestora. Am arătat mai sus că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări psihomorale de diferite tipuri. 2Ă Răul model și imitarea acestuia sunt unele dintre cauzele cele mai frecvente
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
am avut-o. Conștiința este aplicarea acțiunilor noastre la lege”. Rezultă de aici faptul că destinul nu este numai bilanțul vieții, ci Însăși modalitatea În care a decurs și s-a Împlinit o viață. Din acest motiv, el este și depozitarul evenimentelor trăite de către individ și la care acesta a avut o participare activă sau pasivă. Destinul este, prin urmare, o răspundere asumată, inseparabilă de existența persoanei umane. Trecerea prin viață Încarcă persoana. Evenimentele trăite se succed și sunt interiorizate. Acestea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale umanului Originile filosofico-morale ale umanului le regăsim la Platon și Aristotel. Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele subliniază valoarea umanului, pe care-l plasează În centrul lumii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și drepturilor românilor interesa: datinile, limba, folclorul. Este importantă contribuția revistei în domeniul cunoașterii și valorificării patrimoniului popular, considerat „un bun criteriu al vieții noastre naționale”. Poporul român în poezia sa, studiul lui Iosif Vulcan din 1869 descria folclorul ca depozitar al istoriei. Grigore Silași publică Românul în poezia sa poporală (1876), încercare de mitologie etnică, și Însemnătatea literaturii române tradiționale (1875), pledoarie pentru cercetarea ei ca expresie a spiritualității românești. Arhaitatea și originalitatea tradiției vorbesc despre vechimea și caracterul poporului
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
plasarea lărgită în sfera antropologiei a „fenomenului psihic morbid” reprezintă un pas important în înțelegerea și explicarea bolii psihice ca fenomen sufletesc complex. Dincolo de aspectele pur medicale, H. Searles consideră bolnavul psihic ca pe o creație a societății, nebunul fiind „depozitarul nebuniei celorlalți membri ai grupului său social”. Acest punct de vedere care a generat curentul antipsihiatric (T. Szasz, D. Cooper), consideră „nebunia” ca pe o „falsă temă”, nebunul fiind un personaj simbolic care „preia asupra lui culpabilitatea grupului social căruia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este marcată de aceste influențe, adesea e insuficientă și irațională, uneori aberantă, distorsionantă, deviată de erori de apreciere. Este cunoașterea unui implicat, a unui participant la viața cotidiană, la evenimente și la osaturile cognitive oferite grupurilor, colectivităților și comunitarilor de către depozitarii bogățiilor patrimoniale. O plăcintă pentru toți, fără alternativă, aliniinu-le gusturile. Contextul social - am descris mai sus modul în care acesta poate fi construit și controlat- filtrează informațiile și evenimentele și le livrează, în funcție de idei, reprezentări sociale sau practici sociale specifice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Semnificația faptelor și sensul evenimentelor sunt dependente de valorile promovate de credințele sau ideologiile funcționale într-un anumit grup. Reiese astfel că atât stocarea, cât și redarea se datorează vieții sociale, nu individul, ci grupul din care face parte fiind depozitarul memoriei. Aproape simultan cu Halbwachs, F.C. Bartlett a dezvoltat teoria structurării memoriei de către cultură și interese. Pierderea informației în timp nu se datorează uitării, ci restructurării de sens a memoriei, informațiile mnezice organizându-se în jurul unui element semnificativ. Cultura contribuie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
distruge... N.I.: Da, această furie distructivă s-a extins în toată țara. După ce comuniștii au distrus bunurile materiale, au distrus și oamenii, credințele lor, idealul lor, aspirațiile lor și, mai ales, ura, ura fără margini împotriva intelectualilor. A.N.: Erau depozitarii valorilor... N.I.: Da, sigur... A.N.: Bun. Cât ați mai rămas acolo? N.I.: La Galda am rămas până în decembrie 1944, după care am revenit acasă. Castelul a rămas sub ocupație rusească, iar noi nu am avut acces acolo. A.N.
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
totuși cu ușurință. P. închipuie, de pildă, insul social dedublat față de eul său latent, pe care îl resimte traumatic un celălalt, un altul. Când perspectiva asupra personajului se revendică mai ales dintr-o direcție freudiană, eul subliminal îi apare ca depozitar al unei experiențe elementare, urcând fie din refulări individuale infantile, fie din tare filogenetice (Râsul, Adevărul, Fereastra, Somnul ș.a.). Atunci când îi preferă ipostaza de factor moderator, de instanță superioară dominând, ba chiar admonestând moral ființa socială (Păianjenul negru, Omul din
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
vechea mea foaie de învățături în hrană aleasă pentru dânșii.” Alături de celelalte publicații sămănătoriste, N. r . pentru p. cultivă o literatură cu substrat etic, menită să insufle cititorilor dragostea pentru tradiție, limbă și istorie, al căror unic păstrător este considerat satul, depozitar al valorilor morale și chintesență a spiritului național. Schimbarea treptată, evolutivă și naturală a unei Românii rurale fusese întreruptă, în concepția istoricului, de apariția orașului modern, cosmopolit și burghez, artificial și imoral. Întoarcerea la temeliile dezvoltării organice, adică la societatea
NEAMUL ROMANESC PENTRU POPOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
convocate pe rând cu un pragmatism eficace. N. și-a caracterizat, de altfel, cu adecvare, demersul: „Nu va rezulta un sistem, o tablă de șah unde adevărurile să se dispună solemn și docil, în pătrățele albe și negre, ci un depozitar viu, uneori paradoxal și contradictoriu, în care «adevărurile» își prezintă multiplele fațete”. Valéry este considerat mai ales ca eseist și gânditor, examinat prin raportare la modelul omului complet. Studiul e organizat pe capitole, alternate cu grupaje de fragmente din textele
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
funcția ei supremă - „protejarea rațiunii de ea însăși” - au fost marginalizate, trădate, aproape uitate. Întregul proiect inițial al universității, consideră autorul, se află în criză, astfel încât instituțiile de învățământ superior nu mai sunt cu adevărat „nucleul democrației liberale, temeiul ei, depozitarul principiilor ei active și sursa continuă de cunoaștere și educație care menține în mișcare mașinăria regimului”. Pentru a redresa universitatea și, astfel, societatea, Bloom cere o revenire la tradițiile educației liberale, începând cu Socrate. Ca să fim cu adevărat în stare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
umil dintre indivizii întâlniți. Agnes, vânzătoarea de la anticariatul lui Geiger, se dovedește complicea unui asasin fără scrupule, Harry Jones, fostul contrabandist cu alcool, devine un „vânzător de ponturi” lipsit de scrupule, până și servitorul familiei Sternwood, Norris, pare să fie depozitarul unor secrete murdare, din care va ști să scoată un câștig consistent („N-ai să mori sărac”, îi profețește cu cinism Marlowe în momentul în care începe să înțeleagă straniile legături din interiorul familiei generalului paralitic). „Oribil” este faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acesta. Dar sentimentul de început se transformă repede într-un atașament profund, născut din efectul confesiunilor amar-cinice pe care Lennox le debitează cu o neinhibată plăcere a umilirii de sine. Marlowe nu pune, însă, niciodată întrebări, mulțumindu-se să devină depozitarul confesiunilor lipsite de autocomplezență ale acestui personaj apărut în viața sa pe neașteptate și dispărând în condiții dramatice: Mi-ar fi spus cu siguranță povestea vieții lui dacă l-aș fi întrebat. Dar nu l-am întrebat niciodată nici măcar cum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deținute de persoanele rezidente în mediul urban, înregistrându-se, în medie, 55-60% delicte comise cu violență în mediul rural și doar 40-45% în mediul urban. Această distribuție relevă faptul că, în perioada de tranziție, mediul rural, considerat „tradițional”, „conservator” și „depozitar” al unor obiceiuri, norme și practici sociale de control social, a cunoscut o transformare profundă, fiind „agresat”, la rândul lui, de o serie de fenomene negative, cum ar fi sărăcia, inflația, lipsa locurilor de muncă, disoluția comunităților etc., ce au
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
la adulți, dezvăluite de atunci în număr mare. Pe când copilul așteaptă limbajul tandreței, limbajul pasiunii se impune prin practici abuzive. Ferenczi explică atunci că frecventa supunere, atât de surprinzătoare, a micilor victime s-ar datora faptului că, inconștient, copilul este depozitarul culpabilității nerecunoscute a adultului. Acest gen de introiecție ar putea fi numit „identificare cu culpabilitatea agresorului”. A. Freud (1936/1993) pune accentul mai mult pe agresiune decât pe culpabilitate și propune denumirea de „identificare cu agresorul” pentru transformarea curentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]