1,919 matches
-
porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n suflet viscolește. Citește
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
frunze moarteFără să-ți cunoști finalulSă porți cuferele sparteSă acopere fundalulPânzei ce imploră jertfaVerdelui ce-adânc zvâcneșteFluturând în vânt eșarfaCe-n lumină șerpuiește.Te-aș picta ca pe-o fecioarăDespletită de orgolii,De pudori din lumi de ceară,Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putereSă te simt ca altădată,Văd în tine doar durereîn culoare destrămată.Și nu pot în tușe fineSă trasez ce-ți mai lipsește,E atâta frig în mine,Parcă-n suflet viscolește.... IX. MARIA FILIPOIU DESPRE
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
maghiare din Transilvania îngrijorează autoritățile catolice, episcopul de Alba lulia, Mgr Maylath, menționează, în noiembrie 1933 existența unei infiltrații a "anarhiștilor" în sînul comunității de credincioși. El respinge ofensiva presei atee răspîndită de comuniști și difuzarea publicațiilor clandestine la prețuri derizorii. Colaborările din perioada interbelică la revista Viața Românească și temele dezbătute dovedesc o tradiție de stînga care nu abdică și care se înscrie în linia radicalismelor începutului de secol, întărindu-se prin mobilizarea antifascistă a stîngii europene, începînd din 1933
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pentru cel mai vechi Muzeu românesc de artă. Memento! 16 ianuarie Mult tapaj pe chestia celor două premii ale Academiei Cațavencu, premianții fiind, cum se știe, Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Cîtă tevatură, atîta infantilism. Nelăsînd lucrurile (oricum de domeniul derizoriului) la locul lor, comentatori, în mare parte diletanți, s-au grăbit să tragă, se putea!, concluzii politice: că Iliescu, mai abil, mai șmecher (ceea ce e și adevărat), prin prezentarea la premiere, a mai punctat o dată împotriva opoziției, că Emil Constantinescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gutuie, o vază, o pipă, o scoică, mulaje, evident, și toate astea erau convocate, tihnit și metodic, într-un aranjament cît mai armonic, doar ca pretext, firește, întru obținerea miraculosului trompe-l'oeil. Depistam cu oarecare stupefacție, recunosc această recuzită derizorie de cîte ori călcam pragul jovialului Catargi. Lucrarea, atunci aflată pe șevalet, în lucru, mă înnebunea apoi, tîrziu, prin frăgezimea ei postimpresionistă, prin autenticitea ei indubitabilă. În alt registru valoric, atelierul unui Matisse (dar chiar și al aceluiași Catargi) era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privință, măsurile restrictive prevăzute de Regulamentul Organic și așezământul din 1851 au constituit obstacole peste care țăranii nu puteau trece decât jertfind bunurile lor mobile și chiar imobile (plata datoriilor, a birului și a clăcii, constrângerea la vânzare pe prețuri derizorii a „averii”). Numărul cererilor de strămutare în orașe sporea însă într-o astfel de măsură, încât boierimea a încercat, mai întâi, să-și impună punctul de vedere potrivit căruia strămutarea nu putea avea loc în cazul când țăranii nu „ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și instrumente ale diplomației: servicii speciale, și chiar un departament al „pricinilor străine” către sfârșitul secolului, agenți, emisari etc., deși nerecunoscuți oficial, ci oficios și cu titlu personal. Privită din marile capitale europene, politica externă a domnitorilor din Principate părea derizorie, comandată de Poartă sau atașată manevrelor de culise. Viziunea este alta de la Iași și București (chiar și pentru unii fanarioți mai puțin „vanitoși” ajunși în scaunul domniei), de unde orice acțiune în plan extern, fie ea și subterană, se confunda cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu care colaborează și în decizii. Ruptura cu ea se produce. După Cantemir și Brâncoveanu, marii boieri vor „cârti”, autohtonii se vor ciocni cu „năpasta” fanariotă, vor face arzuri către Poartă, dar domnia nu mai depindea decât într-o măsură derizorie de boieri, ci de Poartă. Ce-i drept, în mod cinic, Poarta va da curs uneori plângerilor boierilor, dar schimbarea și tutelarea domnitorului, deci sistemul politic, nu-i va scăpa din mâini, de unde și una din doleanțele esențiale ale „țării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
critice nu sunt chiar departe de adevăr. Sigur, asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pierderii identității. Drama lor este autentică, la fel și cauzele ei. Rezolvarea însă, mijloacele adoptate nu duc la ieșirea din criză, ci la adîncirea ei, "eroii" meritîndu-și ghilimelele și alunecarea în tragi-comic, adică exact acolo unde granița între eroic și derizoriu este atît de precară. Cu tot acest discurs rostit cu putere în auzul regimului ce-și propusese să uităm că identitatea noastră nu e un număr, ci un nume, piesa a fost lăsată să ajungă în paginile revistei "Teatrul" și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor patru interpreți partituri dificile și nuanțate. Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Călin Chirilă și Livia Iorga dau viață unui spectacol plin de sensibilitate și emoție, în care realismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în limba română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul!; avem de construit viitorul!" , aud pe câte unii, fie persoane civile; fie oameni cu rang politico-social, aruncând în derizoriu, în nonsens nevoia de a ști cine au fost ieri, pentru a ști cine suntem azi și cine vom deveni mâine... Aud, văd, înțeleg (și nu-nțeleg), și mi se face frică... Oare chiar putem construi un viitor fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lucrărilor conferinței) este mai mică decât Finlanda; este adevărat, a arătat el, "qu'elle se rattrape en hauteur", ceea a provocat admirația și cascade de râs ale celor care au înțeles frumusețea comparației. Argumentul fusese răsturnat și chiar trecut în derizoriu. Față de opoziția hotărâtă a delegației sovietice, ambasadorul Lipatti a dat ca exemplu desfășurarea negocierilor SALT (între URSS și SUA cu privire la armamentul nuclear strategic) la Helsinki, Geneva și Viena, afirmând că cele două state practicau demult rotația, așa cum făcea proză fără
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
multe alte desene animate). Acest umor este posibil a fi trăit ca o încercare imaginară a regulilor vieții în comun - ale căror modalități de aplicare le sunt prezentate copiilor, în unele ficțiuni clasice, sub o formă „normală” sau sub unghiul „derizoriului” (încălcările sunt și ele o parte a vieții, mai legitime atunci când sunt expuse sub latura derizoriului sau a ludicului). Rămâne ca cercetările să verifice dacă și în România se manifestă un supraconsum de ficțiuni care nu sunt adresate copiilor, în timp ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
regulilor vieții în comun - ale căror modalități de aplicare le sunt prezentate copiilor, în unele ficțiuni clasice, sub o formă „normală” sau sub unghiul „derizoriului” (încălcările sunt și ele o parte a vieții, mai legitime atunci când sunt expuse sub latura derizoriului sau a ludicului). Rămâne ca cercetările să verifice dacă și în România se manifestă un supraconsum de ficțiuni care nu sunt adresate copiilor, în timp ce se constată un subconsum (la copii) de „magazine” și „documentare” - 10% consum, în Franța, față de 30
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ridicarea spre sens biblic a universului individualizat. Satul din Poveste cu țigani trăiește și respiră în raport cu valorile eternității, ca și acela al lui Blaga din Arca lui Noe sau al lui Voiculescu din Povestiri și din Zahei Orbul. Căderea în derizoriu, modificarea registrului tradițional, prin alterarea înțelesurilor lumii odată cu desacralizarea istorică a cosmosului uman, se petrec la A. și în cea de a doua carte a sa, Revoluție culturală (1984), sau, și mai pregnant, în piesa de teatru Umbra. Tema este
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
ani pe fronturile din primul război mondial spulberă, cu o violență ieșită din comun, nu doar milioane de suflete, ci și de teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele, o lume care Încă miza pe umanism, dar și pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
strategie a tăcerii, pe care o exersează trecând cu un aer hautain, absent, prin saloane. Iar când le face celorlalți favorul unui scurt comerț verbal, replicile - pregătite cu un Întreg arsenal retoric tipic dandy - au valoarea unor sentențe, oricât de derizorii sau de stupide ar fi. Sunt rostite cu acel timbru inimitabil și colportate apoi săptămâni În șir ca vorbe de duh memorabile. Zeflemea, ironie, cinism, care, În loc să incite, să stârnească agresivități, fascinează, atrag, fac victime sigure. Iar dacă ne-am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o oglindă pentru ei. Mulți vor veni să se privească În ea și să-și netezească mustățile; unii ca să se recunoască, alții ca să devină... Brummelli. E drept că așa ceva ar fi inutil. Nu devii Brummell. Ești sau nu ești. Suveran derizoriu al unei lumi derizorii, Brummell Își are dreptul divin și rațiunea de a fi exact ca toți ceilalți regi. Când, În vremea din urmă, i-ai făcut pe toți să se creadă suverani, de ce nu ar avea dreptul și plebea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Mulți vor veni să se privească În ea și să-și netezească mustățile; unii ca să se recunoască, alții ca să devină... Brummelli. E drept că așa ceva ar fi inutil. Nu devii Brummell. Ești sau nu ești. Suveran derizoriu al unei lumi derizorii, Brummell Își are dreptul divin și rațiunea de a fi exact ca toți ceilalți regi. Când, În vremea din urmă, i-ai făcut pe toți să se creadă suverani, de ce nu ar avea dreptul și plebea saloanelor la iluzii, exact
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neajunsurilor și limitelor, dacă îl judecăm în epoca sa de existență. De altfel, imposibilitatea, uneori, a economiștilor, de a fi adecvați și de a judeca fenomenul economic în funcție de spațiul geografic și intervalul de timp, îi duce de multe ori în derizoriu, oferind explicații hilare, insuficiente unor fenomene economice extrem de complexe. În această situație am fi dacă am spune că trocul a fost dominat de neajunsuri 284. O formă de schimb dominată de "neajunsuri", dar care, iată, a supraviețuit timp de peste 10
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]