873 matches
-
Europei. în cazul Constantin Noica, pentru a fi drepți și onești până la capăt, se cere luată în considerare și o altă împrejurare. într-un fel, ea este hotărâtoare. Ea explică, în esență, întregul său comportament și limbaj, uneori pentru mulți derutant, chiar straniu. Pentru noi, nu mai există însă nici o îndoială: semantica lui Noica era cu totul particulară. El dădea, adesea, alte înțelesuri uneori total arbitrare unor idei și cuvinte. Și rămâne o întrebare dacă o semantică atât de laxă, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
biografia și activitatea lui Iosif Vulcan în contextul epocii și reconstituie rolul important jucat de acesta în mișcarea literară transilvăneană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Exegetul analizeză cu obiectivitate și discernământ critic opera prolifică, de o derutantă diversitate, a lui Iosif Vulcan, netrecând cu vederea valoarea artistică modestă a scrierilor acestuia, dar apreciind aportul la umplerea unor goluri acut resimțite în literatura și presa transilvăneană din epocă și, totodată, la menținerea idealului de libertate și unitate națională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
îndreptate tot spre marile cotidiene (Le Monde, Le Figaro, Libération...) și spre televiziune (o men țiune a unui titlu într-o emisiune la ora 1 noaptea e considerată o mare victorie), ca și cum tot acestea ar deține adevăratele chei ale succesului. Derutantă incursiune în culisele unei reușite literare, la finele căreia te întrebi dacă mecanismele ce pun sub lupă așa-zise coduri și formule savante destinate asigurării unei căi regale în literatură nu se reduc, pînă la urmă, la acea magie pură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e că Djian sparge frazele cu luciditate și curiozitate, pentru a vedea ce e înăuntru, pentru a pune mîna pe mecanismul nașterii cuvîntului. Maestru al suspansului, incomparabil povestitor, dar imprevizibil prin modul în care se reinventează în fiecare nou roman, derutant prin tabuurile pe care le încalcă (cum ar fi, în cazul de față, să se strecoare în sufletul și gîndurile unei femei de 50 de ani, care se joacă cu violatorul ei) și mai ales prin această capacitate rară, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se înșiruie după o logică doar de ele știută, purtînd falnic titluri neverosimile: "Cum să lași să plutească fetițele?", "Friedrich Nietzsche o fi Halal?", sau "Cum să faci patul unui bărbat non schizoid și nealienat?"... De fapt însă, în ciuda aparențelor derutante, ni se spune o poveste. Și ca orice poveste, ea trebuie așezată în vremuri imemoriale, doar că nu mai începe întotdeauna cu "A fost odată...", ca odinioară, ci cu un mai scurt și funcțional "Într-o zi...". Și gata. Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
politice, generaționale, comunitariene, de care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe care Emmanuelle Pireyre le face și le desface sub ochii noștri. Feeria generală apare ca un dispozitiv ludic polivalent, un soi de instalație de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
singură propriile repere axiale? Tudor Alexander nu face parte dintre scriitorii care urmăresc cu obstinație deplina satisfacere a cititorului, nu ieși din carte lui cu toate răspunsurile, ci mai degrabă cu o serie suplimentară de între bări și cu o derutantă nevoie de a-ți scruta cu mai mare luciditate propria existență. Faliile și faldurile identitare umane, armoniile contrariate în roman trezesc în fiecare din noi imagini și reconsiderări pe care, poate, încercăm prea adesea să le ocultăm sub pulpana amăgitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca scriitor. Un talent imens, de altminteri, stupefiant prin virtuozitatea și sofisticarea "scenariilor" narative căci Djian scrie cinematografic -, a montajului, a compoziției de ansamblu, fascinantă și fluidă, aparent dezinvoltă, de fapt extrem de structurată și mînuită cu mare abilitate. Captivant și derutant a fost Djian încă de la primele sale romane (Bleu comme l'enfer, 1983, Zone érogène, 1984, 37°2 le matin, 1985, Maudit manège, 1986), amestecînd voluptuos umor și pesimism implacabil, un fel de Houellebecq avant la lettre, dar cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
stări contrarii perfect suportabilă în teorie. Paradoxul ca "strănut al spiritului" care nu se explică? Imaginea cioraniană îl descrie bine pe autorul ei, un paradox viu el însuși, ce se pune în scenă printr-o serie de auto-comentarii, unele mai derutante decît altele: "Sunt contradicția absolută, paroxismul antinomiilor și limita tensiunilor ; în mine, totul e posibil..." (CD), sau, "un idolatru al îndoielii, un sceptic în fierbere, un fanatic fără credință, un erou al fluctuației". (S) Dacă am evocat dintru început aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca direcție. - pase lungi când se adoptă o tactică de apărare pentru a trimite mingea jucătorului postat în fața porții adverse. - în acțiunile ofensive utilizarea pasele transversale, pentru stadiul final al acțiunilor de atac care se desfășoară în fața porții adverse, este derutantă mai ales pentru portar, pe care îl obligă să- și schimbe mereu locul în poartă. După efectuarea mai multor pase transversale, portarii nu mai reușesc să acopere unghiul de aruncare al adversarului oare poate finaliza. Pasa transversală se folosește în
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
acest concept - care să poată fi delimitată la nivel metodologic. Totuși, cei care se ocupă de relațiile internaționale au folosit două metode de a defini o astfel de abordare internaționalistă independentă și ambele sînt legate de tradiția realistă. O definiție derutantă a relațiilor internaționale: cea după obiectul cercetării Modalitatea cea mai obișnuită de a compartimenta activitatea academică se baza pe împărțirea lumii socialului în sfere distincte. Deosebirea dintre aceste sfere avea în vedere în primul rînd obiectul de studiu și mai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un mare număr din războaiele istorice cunoscute. Baza de date a fost creată cu scopul contabilizării corelațiilor empirice între anumite variabile și izbucnirea războiului (pentru o evaluare mai recentă a rezultatelor din acest domeniu, vezi Vasquez 1987). Este însă destul de derutant să consideri behavioralismul doar în termenii unei cercetări cantitative. Ținta principală era mai degrabă modelarea disciplinei relațiilor internaționale, adică o metodă care să ofere, la acel moment, posibilitatea de a subsuma anumite evenimente empirice unor modele prestabilite. Astfel că așa-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o manifestare particulară a unui principiu social general, căruia toate societățile alcătuite din mai multe unități autonome îi datorează autonomia părților lor componente." Criticii nu precizează exact în ce sens această balanță a puterii este într-adevăr "necesară". Lăsînd deoparte derutanta afirmație că "orice configurație a distribuției puterii" este necesară, Morgenthau susține că el folosește termenul în sensul de echilibru. Inis Claude arată că această întrebuințare este cu siguranță greșită. Chiar acceptînd că balanța puterii funcționează așa cum spune Morgenthau, politica britanică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
săi rămași la Roma, și din egoism, pentru a nu-și compromite și mai mult propria cauză, în cazul în care aceste personaje ar fi fost pedepsite, după relegarea sa, cu pedepse și mai dure decât simpla relegatio. Contra argumentului derutant al lui Groag, trebuie ținut cont că, dacă Fabia era cum era de fapt rudă cu Paulus Fabius Maximus, scrisorile lui Ovidiu către Fabia erau, fără îndoială, înmânate lui Paulus însuși pentru a fi citite: Fabia servea de intermediar, așa cum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru că peste impulsurile, gesturile inițiale se suprapune voința poligrafului, om citit, altfel. După morala literară a vremii, el folosește mai multe modele, se inspiră din opere celebre, traduce și introduce În poemul său idei exprimate de alții. Discursul heliadesc este derutant prin compoziția și varietatea lui stilistică: de la lamentația cea mai neagră, În stilul noptos romantic, la incisivitatea voltairiană (din pamflete). Boileau și Lamartine sînt deopotrivă prețuiți, urmați, folosiți de o minte care „izvodește” În marginea marilor modele. Care este adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o suspiciune generală și persistentă se va așterne peste proza anului, „vânătoarea de elemente naturaliste” fiind dominanta anului În critica literară. Dar să desfășurăm cazurile pe rând. Horia BRATU 27 Își face autocritica Într-un context foarte larg și foarte derutant: pornind de la somația lui Geo Dumitrescu de a profita de „critica Partidului”, acesta comentează după 8 luni articolul din Scânteia 28, Pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de Partid, raportând realizări dar mai ales lipsuri: scoțând la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi convingătoare)». (Ă). Trebuie să amintim aici și de discuția organizată de Viața românească În jurul poeziei publicate În această revistă, discuție care a dezbătut unele probleme interesante, a căror rezolvare a fost cu totul insuficientă și uneori de-a dreptul derutantă. Astfel, un poet demonstra volubil și absolut convins că prozaismul este virusul care amenință vitalitatea poeziei noastre tinere, În timp ce alții defineau succesele poeziei noastre ca fiind succesele evoluției de la lirismul pur la o poezie epică, cu amestecuri lirice. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și calitățile românului din totdeauna, aflat mai mereu într-o translare lină sau brutală de la țară la oraș, de la un anume tip de economie - autarhic rurală -, la unul concurențial burghez, de la constrângerile moral educative ale colectivității rurale - extrem de rigoriste - la derutantele libertăți oferite de gândirea liberală și plină de concesii a noilor realități burgheze. Credem că pentru a ști cu adevărat cine suntem mult mai credibil și aproape de adevăr ar fi să încercăm cât mai multe portrete regionale ale românului, bine
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
autentică intercomunicare), obținută însă spontan, la întâmplare, poate implica în mod nefericit tocmai subzone „diluate” din „vocabularul activ” ori porțiuni ambigue și cu o slabă potență de semantizare din zona de graniță dintre „activ și pasiv”, precară, oscilantă și pulsatorie, derutantă sub aspect funcțional, așa cum s-a menționat deja. Dacă „profesorul” pentru adulți/formatorul (al cărui repertoriu de semne este de așteptat să fie, totuși mai uniform și mai omogen în amplitudinea și consistența lui) nu cunoaște suficient de bine specificul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
componente ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru formator. Nici aportul gradului de educare prealabilă a individului nu este întotdeauna cert, dat fiind faptul că, de exemplu, în materie de productivitate și abilitate verbală/lingvistică, persoanele cu educație precară pot „excela” totuși conjunctural, datorită „exploatării
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
autentică intercomunicare), obținută însă spontan, la întâmplare, poate implica în mod nefericit tocmai subzone „diluate” din „vocabularul activ” ori porțiuni ambigue și cu o slabă potență de semantizare din zona de graniță dintre „activ și pasiv”, precară, oscilantă și pulsatorie, derutantă sub aspect funcțional, așa cum s-a menționat deja. Dacă „profesorul” pentru adulți/formatorul (al cărui repertoriu de semne este de așteptat să fie, totuși mai uniform și mai omogen în amplitudinea și consistența lui) nu cunoaște suficient de bine specificul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
componente ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru formator. Nici aportul gradului de educare prealabilă a individului nu este întotdeauna cert, dat fiind faptul că, de exemplu, în materie de productivitate și abilitate verbală/lingvistică, persoanele cu educație precară pot „excela” totuși conjunctural, datorită „exploatării
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
porumbelul)... Și cred că tocmai în lipsa de ostentație a acestei scurte dar bine pregătite secvențe trebuie căutată adevărata măsură a înzestrării regizorului-scenarist Alexa Visarion. Tot de Caragiale sau, poate, de Dostoievski: celălalt pol, mărturisit, al afinităților autorului trebuie apropiată și derutanta simbioză dintre vigoarea notației realiste și deschiderile către fantastic cu care Alexa Visarion își punctează discursul filmic: apropierea morții, și, apoi, iminența ei sunt pre-"văzute" de bătrânul artist sub chipul unei femei care nu tulbură decât prin tăcere (și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
duale, prin așternerea întregului câmp la dispoziția unor idei ce cheamă imediat opusul: profan-sacru, constrângere libertate, înălțare prăbușire, singurătate comuniune, speranță deziluzie etc. Cum sunt ele puse în mișcare în curgerea fatalmente mediată de concretețea imaginii cinematografice? Printr-o accentuare derutantă a unuia dintre cele două elemente contras tante. Un exemplu paradigmatic: începutul ne-o prezintă pe tânăra biciclistă (Cristina Drăghici), ieșită în calea Trecătorului (Răzvan Vasilescu), drept una având gura cam slobodă. "Cum te cheamă, fato" ? "Mai du-te în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de cotitură. Diplomația nu-mi era străină, ca interes și preocupări. Manifestam de multă vreme o vie curiozitate pentru tot ceea ce privește relațiile internaționale, politica și diplomația mondială. Ani, chiar decenii de-a rândul, urmărisem îndeaproape evenimentele, de atâtea ori derutante, ce se petreceau pe marea scenă a lumii. După ce citisem câte ceva din Hans Morgenthau, am început să văd în spatele acestor evenimente jocurile de interese, să sesizez pozițiile de putere, să judec aranjamentele făcute la lumina zilei și să surprind din
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]