6,415 matches
-
ai prins de gât - spune un alt proverb -, trebuie să suferi.” „Dumnezeu să te ferească de român ciocoit și de țigan boierit.”) Nu dobândi gloria prin meritele strămoșilor. (Sunt, din păcate, destui oameni care cred că este suficient să fie descendenții unei familii renumite pentru a fi Îndreptățiți să li se acorde aceeași faimă sau onoare. Gloria nu este Însă transmisibilă; nu se moștenește, așa cum, de exemplu, judecătorul nu moștenește cinstea de la părinți, ci doar un Îndemn sau un exemplu din partea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
celor din jur, care vor sesiza tot mai mult diferența de valoare Între noi și strămoșii noștri. Se și spune, de altfel: „Ce folos că tatăl tău a fost domn, dacă tu nu ești om!”.) „Gloria străbună nu Împodobește pe descendentul degenerat, ci dimpotrivă, Îi arată decăderea” (T. Vianu) Lașii mor de mai multe ori, Înainte de a muri. (Desigur, este vorba de o moarte morală, pe care ei o realizează În conștiința celorlalți ori de câte ori lipsa lor de curaj și de onoare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
they put down roots, they planted their Old World customs and traditions. Most fundamental of these was religion, which for most of these newer groups was part of daily life”. Așa cum se poate repede observa, imigranții veniți din România și descendenții lor sînt recunoscuți ca un constituent etnic notabil al Americii de azi. Încă nu s-a ajuns ca În lucrările de istorie să se rezerve un subcapitol aparte românilor americani, dar o asemenea ipostază nu poate fi aprioric ori tendențios
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de cei reveniți În țara de origine, dar care au trăit un timp În America de Nord. Lipsesc cifrele, lipsesc informații specifice emigrării, modalității de procurare a actelor necesare și deplasării În SUA etc. Nu știm atît cît s-ar cuveni despre descendenții emigranților etc. Dispunem doar de afirmații generale despre relațiile românilor stabiliți dincolo de Ocean și ale descendenților acestora cu românii rămași În țară. Contribuția grupului etnic român la progresul istoriei și al civilizației americane nu este Încă reconstituită. Nici evoluția organizării
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cifrele, lipsesc informații specifice emigrării, modalității de procurare a actelor necesare și deplasării În SUA etc. Nu știm atît cît s-ar cuveni despre descendenții emigranților etc. Dispunem doar de afirmații generale despre relațiile românilor stabiliți dincolo de Ocean și ale descendenților acestora cu românii rămași În țară. Contribuția grupului etnic român la progresul istoriei și al civilizației americane nu este Încă reconstituită. Nici evoluția organizării comunității românești americane nu a fost studiată În totalitate. De aceea, orice contribuție privitoare la subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Întru totul chiar, cu cei sosiți Înaintea lor și, Îndeosebi, cu cei născuți Într-un colț al SUA Comunitatea românilor americani nu este reprezentată, bineînțeles, numai de nou-veniți, adică de imigranți. Cea mai mare parte dintre ei se constituie din descendenții foștilor imigranți, deci din cei născuți În patria adoptivă a părinților lor. Uneori Însă, un părinte putea fi român american, iar celălalt imigrant. Cei născuți pe pămîntul Lumii Noi erau americani adevărați, incontestabili, iar ipostaza de români americani reprezenta, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca și În urmă cu peste un secol sau mai mult, ca o Lume Nouă, una ce oferă fiecăruia, ca pe o idealitate măcar, un viitor realizabil. Românii americani, adică românii care au traversat Oceanul decenii de-a rîndul, și descendenții lor, născuți pe pămîntul Lumii Noi, s-au constituit, sau așa considerăm noi, Într-un grup etnic care reprezintă, indiferent de dimensiunile numerice și de istoria lui, o parte, o fracțiune a Americii. Istoria românilor americani, nescrisă Încă, este nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pretențiile lor de cultură străveche au fost alimentate și de firmanul sultanului din februarie 1870, prin care Înființa exarhatul bulgar, ce cuprindea Dobrogea și orașul Niš cu Împrejurimile. Cazul Albaniei. Și aici se Întîlnește un naționalism de superioritate. Albanezii sînt descendenți ai vechiului popor ilyr, care era Înrudit cu alte populații din zonă, cum ar fi pelasgii sau macedonenii, ceea ce i-a făcut pe naționaliști să privească istoria popoarelor din jur ca propria lor istorie. Populația albaneză este un caz special
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
conține un bogat aparat critic. O „Bibliografie” și un „Indice” - totuși cam prea generale - Întregesc lucrarea istoricului britanic. În cercetarea sa, Dennis Deletant a utilizat surse diverse. Importante s-au dovedit documentele din arhivele Securității, gestionate Îndeosebi de unul dintre descendenții fostei poliții politice - Serviciul Român de Informații, unde a reușit să pătrundă Încă de la Începutul anilor ’90. S-au adăugat documente din arhivele britanice sau americane, unele dintre ele publicate În colecții celebre. Nu a fost neglijată nici bogata literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu Întâmplător, Îi făcea răspunzători de achitarea obligațiilor fiscale ale Întregii familii. Această strategie a necesitat Înregistrarea tuturor locuitorilor, după care „toți termenii folosiți pentru a-i desemna au fost incluși În categoria de hsing șpatronimț pentru a fi transmiși descendenților pe linie paternă pe vecie”. Având În vedere toate acestea, atât stabilirea supranumelor permanente, cât și Însăși crearea familiei definite pe linie paternă pot fi puse pe seama unei simplificări timpurii operate de stat. Până cel puțin În secolul al XIV
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
patronimele aveau deseori o logică locală proprie: John care avea o moară (mill) a devenit John Miller; John care făcea roți de căruță (wheels) a devenit John Wheelwright; John care era mic de statură (short) a devenit John Short. Cum descendenții lor de sex masculin au păstrat respectivul patronim indiferent care le era ocupația sau statura, numele acestea au devenit cu timpul arbitrare. Impunerea unor supranume personale (adică a unor nume adăugate altora; a nu se confunda cu patronimele permanente) a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de adoptare a numelor de familie. Mulți dintre imigranții din Statele Unite, evrei și neevrei, nu avuseseră patronime permanente În momentul plecării, Însă foarte puțini au reușit să treacă de etapa birocratică inițială fără un nume de familie oficial, pe care descendenții lor Îl poartă și azi. Procesul creării de patronime permanente continuă și azi Într-o mare parte a lumii a treia și la „frontierele tribale” ale țărilor mai dezvoltate. Desigur, În ziua de azi, există multe alte indicii standard impuse
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
spre pildă, într-un referat al directorului despre D.I. Suchianu: „Numit colaborator științific la 1 aprilie 1951, confirmat asistent în noua schemă din 1 august. Face anchete consemnate în rapoarte săptămânale spre a strânge material documentar scriptic și iconografic de la descendenții și familiile scriitorilor români. Foarte cultivat, talentat și plin de ingeniozitate, cu multe relații în lumea scriitorilor. În scurtă vreme a colecționat un material foarte bogat despre A. Lăzărescu-Laerțiu, Ronetti-Roman, Jean Bart, Octav Botez, Izabela Sadoveanu, Mihai Codreanu etc.” S-
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
creștinism nu aveau voie să revină la vechea credință. O nouă concepție, de care cercetarea specializată leagă formarea națiunii ungare medievale, a fost formulată în secolul XIII de cronicarul Simon de Kézai. Cărturarul considera că unguri adevărați, pura... Hungaria, erau descendenții celor 108 neamuri vechi care proveneau de la strămoșii legendari, Hunor și Magor, au avut o mamă și un tată comun și au participat la ocuparea noii patrii, cu cel mai roditor pământ, ape dulci și mult vânat. Înzestrați cu calități
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
româno-maghiară120, dezmințire reluată și de reprezentanții diplomatici ai Ungariei în străinătate 121. Când toată povestea părea încheiată, ea a reizbucnit la mijlocul lui noiembrie 1926. Un zvon din presa românească, conform căruia dreptul de moștenire la tronul României urma să revină descendenților principesei Ileana, a dat naștere la noi speculații în mediile politice și de presă din Ungaria 122. Gazeta maghiară „Magyaroszag“ din 17 noiembrie publica, sub forma unei corespondențe din România, un text în care se afirma că la București și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, Eugen (2.V.1929, București - 3.XII.1997, Copenhaga), filolog, istoric literar, jurnalist, memorialist, traducător și poet. Este descendentul unei vechi familii boierești din Basarabia, cu uric de la Alexandru cel Bun, datat 25 aprilie 1420. Urmează cursurile gimnaziale și liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București, încheindu-le cu un „bacalaureat clasic” în 1947. Primește, în același timp, o
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
reale, chiar dacă nu orice eu poate trece prin ele, este vorba despre o experiență a eului În lume, pe care am regăsit-o În cele 11 Elegii, interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a temporalității goale, care depășește practic eul, ego-ul, iar acesta, pe măsură ce se definește și se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ultimii ani de viață; fragmente au apărut în „Vremea” (1941 și 1942). Romanul („cea mai mare lucrare a vieții mele”) era o saga românească extrem de complicată, începând cu un Udrea Mălureanu, boier oltean de la sfârșitul secolului al XVI-lea; un descendent al acestuia, viforosul Pană (Celebiul), aventurier la Stambul, ulterior întors în Oltenia natală și ținându-se de tot soiul de răutăți, apoi alți Mălureni, în nota balcanicilor lui N. Filimon și a „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, unii, teribil dezmățați
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
București), poet, prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Mariei, fiică a pitarului Dimitrie Pârâianu, dintr-o veche familie boierească din Oltenia, și al lui Alexandru D. Macedonski, general și ministru de război în timpul lui Al. I. Cuza (acesta se declara descendent al casei Biberstein-Rogala, familie princiară polonă domnitoare în Lituania, dar tatăl său, Dimitrie, sârb din Macedonia, venise în țară după înfrângerea răscoalei împotriva turcilor, condusă de Gheorghi Petrovici, supranumit Cel Negru sau Karagheorghe). Moartea neașteptată a generalului, în 1869 (s-
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
bibliografia literaturii române vechi. De un ecou aparte s-a bucurat lucrarea Tipărituri românești din Basarabia de la 1812 până la 1918 (1941). Împreună cu fiica sa, Zamfira Mihail, a editat un manuscris necunoscut al cronicii lui Ion Neculce, copiat de Ioasaf Luca, descendent al cronicarului. Colaționând textul cu copiile de la Biblioteca Academiei Române (după care Iorgu Iordan și-a întocmit ediția), editorii conchid că această copie a fost făcută direct după manuscrisul lui Neculce, dar conține și adaosuri (unele dintre acestea putând fi atribuite
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 nu pentru că ar fi fost episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau deja în regiunile unde locuiau goții, probabil ca prizonieri ai barbarilor sau ca descendenți ai celor ce fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. Însă în secolul al cincilea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului zilnic cu barbarii invadatori care se manifestau în continuare ca stăpâni, dacă nu de-a dreptul ca asupritori, ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
duceau viață de călugărițe probabil în casa paternă; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gândim că în familia sa era prețuită cultura greacă. A făcut și el carieră politică sub bizantini, așa cum se întâmpla de obicei cu descendenții unor familii nobile: înainte de 573, era prefect de Roma, cea mai înaltă funcție civilă. Însă la puțin timp după ce a împlinit treizeci de ani, a renunțat la viața lumească, și-a împărțit averile celor săraci, a întemeiat șase mănăstiri pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interpretare diferită. Potrivit lui Iulian, natura umană, prezentă deja în întregime în Adam, fusese creată ca o entitate indestructibilă, însă această condiție fusese irosită prin păcatul originar, iar caracterul său alterabil care decurge de aici, asociat cu concupiscența, se transmite tuturor descendenților lui Adam, născuți tocmai din imboldul dorințelor trupești. În esență, condiția caracterizată prin alterabilitate și mortalitate este în mod necesar o stare de păcat care se transmite individului anterior oricărui act al său de voință prin simpla sa participare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dorințelor trupești. În esență, condiția caracterizată prin alterabilitate și mortalitate este în mod necesar o stare de păcat care se transmite individului anterior oricărui act al său de voință prin simpla sa participare la natura umană. În schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
visul rău” al lui Al. A. Philippide, dar și de baladescul cerchiștilor sibieni (un text e dedicat lui Ioanichie Olteanu). Apare acum, definitoriu, și tema erotică, glorificând sentimentul devastator, într-un ciclu de sonete intitulat Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor: „Prea-i villonescă viața asta, dar/ Nu-s eu de vină dacă-i villonescă!/ Probabil că era un loc în frescă/ Lipsea un bard ca mine din bazar!” Prin
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]