1,611 matches
-
naționalității noastre, numai pentru că n-am avut pe ce să ne întemeiem și să ne apărăm dreptățile”., deci pentru că nu ne-am cunoscut istoria. Pentru Mihail Kogălniceanu, istoria are menirea de a oferi o bază pentru înțelegerea prezentului și pentru descifrarea viitorului. Este adevărat, cunoașterea trecutului ca dând posibilitatea unor previziuni în ceea ce privește deznodământul imediat al evenimentelor contemporane. Privită pe un plan mai general, istoria națională î-i apare ca oferind posibilitatea cunoașterii sensului evoluției societății a perspectivelor sale. Mihail Kogălniceanu definește
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
cea care se va impune, cu puține excepții, în cadrul "monarhiei stărilor". Drepturile stărilor privilegiate au fost cuprinse, în general, în acte scrise: documente privilegiale, carte (Charta), pactis conventis etc. Particularitatea pe care o dezvăluie societatea acelui timp permite nu doar descifrarea sensului social al acțiunii, ci și al organizării corporative, a dreptului la rezistență al stărilor privilegiate. Adunările lor reprezentative nu au beneficiat totdeauna de o bază juridică prin care să fi fost consacrate procedurile (convocare, reprezentare, desfășurare, adoptarea și executarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în paginile cărora se împarte, deși nu cu egală consecvență, între scriitura lirică proprie și cea a altora. Frecvente sunt mai ales aparițiile revuistice prin care cartografiază, cu răbdare și cu migală, peisajul liric oriental. Din această constantă apetență pentru descifrarea hieroglifelor dintr-un spațiu cultural pe care, din păcate, cititorul român obișnuit îl reduce la poveștile cu tâlc ale Șeherezadei sau la rubayatele lui Omar Khayyam, s-au și născut o serie de tomuri cu intenție didactică ori mai apăsat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de plante carnivore...". Cea de-a doua carte a Carmeliei Leonte, Melancolia pietrei (Editura Junimea, Iași, 2005), dezvoltă aceste date esențiale ale imaginarului liric, dar se conturează în principal ca un admirabil exercițiu al cifrării și în egală măsură al descifrării metareferențialului, șanselor culturalului de a-și resuscita cele mai puternice, din punct de vedere atât estetic, cât și existențial, resurse. Între ele, desigur, mitologia, mai ales cea greacă și cea creștină, ambele, în viziunea autoarei, depozitare perfecte ale spiritualității lumii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin care se camuflează esența primordială a ființei, nu poate ascunde suficient adevărata identitate a poeziei pe care o scrie Carmelia Leonte, începând cu Procesiunea de păpuși și terminând cu Fiul Sunetului: o poezie gravă, solemnă, intensă, implicată total în descifrarea raporturilor dintre ființă și Ființă, dintre existență și transcendență, dintre poezie și religie. Referințe critice (selectiv): Ion Holban, în "Cronica", nr. 8, august 1996; Al. Florin Țene, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1998; Valeria Manta-Tăicuțu, în "Luceafărul", nr. 14
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
studiul oferă un tablou de ansamblu al literaturii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin prisma valorificării unui personaj fascinant al modernității care este Pariziana. Unghiul nou din care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
qui désarme alors même qu'il inquiète" [Sanchez y Gomez, p.XIII]. Observăm astfel că variantele Parizienelor depistate la diferiți autori trimit vizibil la unul și același etimon, făcut din originalitate, extravaganța, egoism, snobism și pretenții. Accedem prin urmare la descifrarea unui profil social, având o anumita poziție în lume și pregnanta estetică bine conturate. Pariziana este personajul feminin ne-ordinar care ilustrează condiția femeii și revendicarea să de libertate și independentă. Femeia pariziana este o "intersecție" de ambiguități, este locul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reunit în român dramă, dialogul, portretul, peisajul, descrierea, dar a lăsat întreprinderea incompletă, ne-legând românele între ele, ceea ce Balzac și Zola și-au propus prin crearea ciclurilor 165. Artă, conform proiectului realist, nu mai este ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
complex character. CONCLUZII Studiul oferă un tablou de ansamblu al literaturii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin prisma valorificării unui personaj-cheie al modernității Pariziana. Unghiul nou din care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Demersul lucrării a fost conceput că o încercare de a relaționa diferite moduri de reprezentare femeii pariziene: literară și socială, mitică și teatrală. Reprezentarea se situează în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
in illo tempore. Dar segmentele de suprapunere hipotext/hipertext diferă de la scriitor la (fiecare) lector. Timpul primordial nu va fi același pentru cei doi. Totuși, mecanismul prin care este instaurat sacrul nu se anulează. Receptarea operei literare presupune competență în descifrarea limbajului literar, susține și Laurent Jenny, abilitate dobândită în practica unei multiplicități de texte. Ca decodor, lectorul nu va fi niciodată inocent (Poétique: 1976, 257). Christophe Cusset este de părere că viziunea lui Gérard Genette asupra hipertextului și hipotextului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-se în spațiul fluid al visului, al vieții interioare" (2011, 52). Semnalam în paginile anterioare, citând din Ioana Em.Petrescu, relevanța oglinzii de aur și a hieroglifei, prin care se înfățișează simbolic arta, dar și mitul. Pentru limbajul poetic, încifrarea/descifrarea joacă un rol cu atât mai important, cu cât rezultatul demersului e greu să coincidă la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un alt numitor comun al operelor lui Eminescu și Novalis, cu asemănările și deosebirile de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care simbolul o poate încorpora. Astfel, fiecare simbol poate să fie din nou simbolizat prin simbolizatul său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca nelumea este posibilă, nefiind întreruptă de-o altă ordine de lucruri") se conturează ca o altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a paratopiei lui D. Maingueneau): aparține și nu aparține autorului pe care prezentul studiu îl urmărește. Ideea confirmă o preocupare, chiar o formulare intratextuală, dar, în același timp, ea vine din opera altuia. Metafora obsedantă îl trădează pe Eminescu, însă descifrarea ei nu se poate face în absența hipotextului filosofic, identificat în afara sferei intratextuale. Franz Bopp Kritische Grammatik der Sanskrita-Sprache in kürzerer Fassung (Berlin, 1845). Despre cunoașterea temeinică a limbii sanscrite se vorbește numai ca deziderat eminescian: cu dicționare și gramaticile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pasiunea lui Eminescu pentru sanscrită a pornit de la interesul său în filozofia indiană. Ni se pare că Eminescu a intuit o legătură între filozofie și științele exacte; de aceea s-a documentat în cele două materii pentru a ajunge la descifrarea enigmei începutului lumii (Bhose: 2010 a, 55)91. Insistența noastră asupra componentei traducerilor din opera eminesciană se datorează faptului că și acest demers se circumscrie intertextualității. La rândul lor, traducerile produc efecte intratextuale în proză, ca și în lirică și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Întâmple-li-se în somn;// Lăsați-i să doarmă legați de coșmare,/ Cântând ca din strune din propriile funii,/ Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit/ Singurătăților lunii. //" (În somn) În spatele unei rime aristocrate, încrucișate, se ascund metafore subversive, a căror descifrare este cheia spre lumea închistată în ideologii, în care era forțată să trăiască poeta alături de contemporanii ei. Greierii pot fi (sau chiar sunt!) artiștii siliți să-și cenzureze talentul într-o societate care cenzura tot ce era frumos și bun
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că sunt rezultatul inițiativelor proprii, fie că se datorează Însușirii experienței politice ale comunității, socio-umane, de exemplu, de logicianul ieșean Petru Ioan - propunem un model relațional al acțiunii politice, prin antrenarea a șase variabile, care reprezintă tot atâtea coordonate pentru descifrarea discursului politic. De altfel și Shannon și Weaver propuneau În 1949, dar dintr-o altă perspectivă, comportamentalistă, tot o structură hexadică pentru a descrie orice acțiune de comunicare: emițător, mesaj, receptor, cod, canal, situație. Variabila agentului acțiunii politice (numită „A
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
scrisului și metafore ale muzicii. Metafore muzicale Ideea de interpretare, de desprindere a unei melodii "exacte" dintr-un amalgam de semne (tipo)grafice, este implicată de fiecare dată când se vorbește despre muzică. Naratorul blecherian este fascinat de ideea de descifrare a unei partituri, de transformarea semnelor tipografice care codifică notele muzicale în melodie. Muzica este una dintre cele mai pregnante metafore ale vagului, ale sensului greu de descifrat, dar care primește, printr-o "lectură" adecvată, interpretarea necesară și definitivă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ținea notele pe masă și stătea gheboșat asupra lor descifrând cu răbdare portativele încâlcite ca și cum ar fi descurcat un ghem de ațe cu multe noduri pentru a scoate din ele un fir unic și subțire, firul bucății muzicale" (p. 153). Descifrarea notelor de pe portativ este echivalată cu operația de toarcere a unui singur fir dintr-un ghem inform de ațe, evidentă metaforă a interpretării. Bucata muzicală iese din caierul nedescâlcit al tăcerii (sau din cacofonia zgomotelor din univers) prin mijlocirea viorii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de toarcere a unui singur fir dintr-un ghem inform de ațe, evidentă metaforă a interpretării. Bucata muzicală iese din caierul nedescâlcit al tăcerii (sau din cacofonia zgomotelor din univers) prin mijlocirea viorii și a partiturii. Nu țâșnirea inspirației, ci descifrarea atentă stă la originea bucății muzicale. Muzica este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor de pe portativ, în domeniul perceptibilului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vii înregistrat într-un interval calendaristic, la efectivul mediu al populației, pentru acest interval. 2.2. Indicatorii numărului și structurii populației Considerente de ordin socioeconomic, politic și demografic impun cunoașterea permanentă a numărului și structurii populației, condiție absolut necesară a descifrării legităților care guvernează evoluția demografică și a influenței acesteia asupra dezvoltării social-economice. Populația reprezintă elementul de bază al potențialului economic al unei țări, cunoașterea aspectelor privind numărul, structura și evoluția acesteia în timp reprezentând practic punctul de pornire în fundamentarea
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
ani împliniți, în decursul unui an calendaristic, la efectivul mediu al populației de acea vârstă ( xP ), potrivit relației. În afară de interesul demografic, determinarea intensității mortalității în cadrul subcolectivităților de populație, structura după caracteristici demografice, de mediu, teritoriale, aduce un aport important la descifrarea mecanismelor interne care condiționează evoluția acestui fenomen. La fel ca în cazurile anterioare (după sex sau vârstă), se poate demonstra că rata generală a mortalității la nivelul țării este, de fapt, o medie aritmetică ponderată a ratelor de mortalitate specifice
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
numele Hector. Romanul este o tulburătoare poveste de dragoste povești de dragoste, ar fi mai corect și mult mai mult decît atît. O femeie goală, moartă, pe o plajă arabă. Un bărbat care a iubit-o cu pasiune pornește în descifrarea enigmei dispariței ei. Între ei, un copil, căruia tatăl e nevoit să-i spună că mama lui nu mai este în această lume. Și chiar din primele pagini, o surprinzătoare declarație de iubire și de moarte, în nota în care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ani după creația mallarmeană, inginerii de la Boeing au ajuns la același număr cînd au dorit să cifreze experiența modernă prin excelență străpungerea geometrică a unui cer fără Dumnezeu. Desigur, odată ce a fost "spart" presupusul cod, rămînea de cîștigat pariul descifrării mesajului transmis în acest mod. Interpretarea filosofico-poetică a lui Meillassoux poate părea, mai cu seamă cunoscătorilor, cam trasă de păr, dar nu e mai puțin adevărat că ea se înscrie perfect în logica argumentației propusă de acesta. Să ne amintim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
impus repede ca operă cheie și fantasmă ezoterică. Toată lumea a început să caute codurile ascunse, mai ales că notele pregătitoare ale Cărții dezvăluiau un creator pasionat de numerologie, organizîndu-și opera în jurul lui 5, 7 sau 12... Dar diversele tentative de descifrare au dat greș pînă la urmă și perspectiva postmodernă s-a întărit: nu există niciun cod, Arta nu-l poate înlocui pe Dumnezeu, iar ultimul poem al lui Mallarmé este un eșec sublim. Ce cred specialiștii notorii în opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]