5,637 matches
-
Judecătorul, la Judecata de Apoi, îi va despărți pe cei buni de cei răi cum desparte pastorul oile de capre); multe metafore din spusele lui Isus sunt din universul pastoral, dar la Ioan găsim o amplă alegorie în care e descrisă grijă păstorului pentru oi, ocrotirea pe care le-o asigura chiar cu prețul vieții, alegorie pe care Isus o traduce apoi spunând: egÀ eimi ho poimgn ho kalós (În 10,11): „Eu sunt Pastorul cel bun.” Epistola către evrei îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Melayer și Boulais (1997), Mușata Bacoș (2002), Elena Danciu (2001, 2003), Crenguța Oprea (2003), Ovidiu Pânișoară (2004) scot În evidență valoarea performativă a metodelor de Învățare prin cooperare sau interactive, de grup, ca cele enunțate deja În secvența C.I. și descrise, multe dintre ele, În partea a doua a lucrării. d) Atracția Învățării prin descoperire. Două perspective: metode euristice și metode de Învățare prin cercetaretc " d) Atracția ÎnvĂȚĂrii prin descoperire. Două perspective\: metode euristice și metode de ÎnvĂȚare prin cercetare" Uluitoarele
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Înainte. Dar metoda demonstrației a fost Înțeleasă și aplicată În spiritul unei psihologii senzualist-empiriste În virtutea căreia Însușirea oricărei noțiuni trebuie să se bazeze pe datele sensibile, observate sub supravegherea permanentă a profesorului, la Îndemnurile acestuia (prin Întrebări și indicații), eventual descrise, copiate, colorate, reproduse În mod pasiv de către copil. De aici și preocuparea crescândă pentru introducerea și folosirea În proporții sporite a materialului demonstrativ-intuitiv În cursul desfășurării lecțiilor. Intuiția (demonstrația) avea misiunea să asigure o impresie durabilă În mintea elevilor, să
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
un program de acțiune viitoare (ceea ce nu exclude rolul unei experiențe trecute În formația sa). Este o structură generală de comportament care se distinge prin câteva caracteristici și anume: - precizie - În sensul că toate operațiile succesive de efectuat sunt determinate, descrise. El fixează obiectivul de atins, informația necesară, sistemul de indicații (reguli) de aplicat și ordinea În care ele vor fi parcurse; - măsură (finitudine) - este un ansamblu de operații sau de pași teoretic finit, oricât de mare ar fi numărul de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
consideră că sociologia educației are ca obiect mecanismele, intrările și ieșirile sistemului de învățământ. În planul mecanismelor interesează fenomenele școlare și relațiile școlii cu alte instituții, mai ales cu familia, politica și economia. În domeniul intrărilor avem următoarele teme: - elevii - descriși într-un spațiu de variabile fizice, psihologice, sociale (vârstă, sex, IQ, origine socială, cultură etc.); - profesorii și administratorii - descriși de variabile profesionale și politice precum nivelul de instrucție, modul de recrutare, poziția în structura socială, orientările politice și sociale. În ceea ce privește
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
școlare și relațiile școlii cu alte instituții, mai ales cu familia, politica și economia. În domeniul intrărilor avem următoarele teme: - elevii - descriși într-un spațiu de variabile fizice, psihologice, sociale (vârstă, sex, IQ, origine socială, cultură etc.); - profesorii și administratorii - descriși de variabile profesionale și politice precum nivelul de instrucție, modul de recrutare, poziția în structura socială, orientările politice și sociale. În ceea ce privește ieșirile, ne interesează rezultatele funcționării mecanismelor de socializare și de selecție. Mai concret, pot fi obiect al preocupărilor de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
această temă. Momentul „scandalului” provocat de manualul de istorie al Editurii Sigma reflectă un veritabil conflict cultural din România contemporană, iar incidentul se pretează foarte bine la o analiză prin prisma teoriei politicilor simbolice. Pe de altă parte, în condițiile descrise, selectarea conținuturilor educaționale devine o operațiune delicată, riscantă chiar, majoritatea autorilor de manuale preferând soluții de compromis sau conservatoare care îi pun la adăpost de polemici. 4.2. Evoluționism vs creaționism în SUA și politicile simbolicetc "4.2. Evoluționism vs
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
alege soluția opusă a ceea ce se considera a fi deja demonstrat ca fiind the best practice. Sub o formă sau alta, acțiunea respectivă reprezintă o cercetare de management, ceea ce sugerează un set de caracteristici, dar și o schemă de abordare descrisă relativ frecvent în manualele destinate afacerilor. Acestui tip de cercetare i se recunosc trei caracteristici distincte (Easterby-Smith, Thorpe și Lowe, 2002): • modul în care cercetătorii colectează cunoștințele specifice altor discipline, de unde caracterul transdisciplinar al demersului, ceea ce înseamnă imposibilitatea reducerii la
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
concomitent aceste strategii, presupunând că ele ar genera un ansamblu coerent. Mai frecvent, în funcție de preponderența unuia sau a altuia dintre grupurile de factori, se alege un număr restrâns de strategii pentru toată organizația, în funcție de abordarea preferată de decident. Procesul etapizat descris va genera o matrice calitativă, adoptată după sugestiile metodologice ale lui Weihrich (1982), de forma din figura 7.1. Figura 7.1 Succesiunea etapelor modelului prezentat permite orice modificare a ordinii pentru primele patru, ca și pentru penultimele patru, dar
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
astfel, zeul a făcut aproape tot ce-i stă în putință să facă atunci când dorește ca un stat să o ducă deosebit de bine. Al doilea loc în ierarhia bunei guvernări îl ocupă statul în care doi conducători sunt asemenea celui descris, al treilea loc - cel în care există trei, și așa mai departe, fiind tot mai dificil pe măsură ce conducătorii sunt mai mulți și tot mai ușor pe măsură ce aceștia sunt mai puțini. CLEINIAS: După cât se pare, susții că cea mai bună guvernare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
proiect politic pe care cineva ar putea încerca să-l pună în practică, într-o formă cât de cât apropiată. Parcă voind să-l încurajeze în această interpretare, Socrate, când este somat de interlocutori să arate în ce fel Cetatea descrisă va putea fi pusă în practică, sugerează mai întâi că cererea este exagerată în raport cu scopul mărturisit al discuției de la început: căutarea dreptății. El declară: „Ca să avem un model (parade...gmatoj e(/neka), așadar, am cercetat în ce fel este dreptatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
originală, perfectă. Astfel, de la forma ideală, cetatea descrisă de Platon în Republica, urmează în forme tot mai degradate: timocrația, oligarhia, democrația și tirania. Ordinea descrescătoare a formelor de guvernare se mulează perfect pe ordinea descrescătoare a primelor vârste ale omului descrise de Hesiod în Munci și zile după un mit fenician care, de altfel, avea o mare circulație în cultura greacă, respectiv, vârsta de aur corespunzătoare celei ideale, cea de argint timarhiei, cea de bronz oligarhiei, cea a tagmei cerești și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
autentic, ci face loc unor deviații pe care Platon, probabil, nu le putea imagina (în primul rând, metoda sa nu i-ar fi permis o astfel de construcție care include elemente ce nu fac parte din genul proxim). Pe lângă clasele descrise anterior din prima diagramă, mai avem următoarele patru: (4) indivizi fără știință dar cu funcție, (5) știință politică în afara individului, (6) funcție politică în afara individului și (7) o combinație de știință și funcție în afara individului. Pentru prima nouă clasă avem
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nici rău. La Platon aspectul moral e condiționat de transcendent; Socrate nu-și propune să condiționeze transcendența de morală. Și într-un caz, și în celălalt este vorba de o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică și bunele ei lucrări, ca să nu mai spun de rezultate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de ce mediul nu poate fi considerat factorul conducător al dezvoltării ontogenetice. 3. Comparați stadiile dezvoltării afective descrise de Fr. Dolto (vezi bibliografia) cu cele propuse de E. Erikson. Asemănări, deosebiri. 4. Prezentați și comparați caracteristicile socio-morale ale tuturor vârstelor școlare descrise. 5. Explicați, în baza schemei figurale prezentate, diferențele dintre realismul, optimismul și scepticismul pedagogic. Capitolul IItc "Capitolul II" Personalitatea elevilor. Temperamentul și caracterultc "Personalitatea elevilor. Temperamentul [i caracterul" Ion Dafinoiutc "Ion Dafinoiu" 1. Conceptul de personalitatetc "1. Conceptul de personalitate
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
parte, memorat. Însă ideile centrale au nevoie de o susținere proprie, care se realizează stabilind legături (corelații Ă le spune A. Smirnov) cu bagajul cunoștințelor anterioare. Pe măsură ce aceste relații capătă un caracter esențial, asimilarea textului este mai bine realizată. Prelucrarea descrisă a materialului se înfăptuiește de la sine, chiar dacă nu ne dăm seama. Urmărirea ei conștientă poate avea un efect benefic. În cadrul acestor transformări ale textului intervin numeroase operații mintale. Descompunerea în fragmente este o operație de analiză, intitularea implică o abstractizare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu numai. Comunicative sunt și îmbrăcămintea, relațiile pe care le stabilim (democratice, de autoritatea, indiferente), spațiul pe care îl ocupăm și distanțele la care ne plasăm față de interlocutor. Această primă distincție permite câteva sublinieri: • În funcție de una sau alta dintre formele descrise mai sus, comportamentele comunicative reale pot fi cu dominantă verbală, cu dominantă nonverbală sau mixte. Evident că, din această perspectivă, conduita comunicativă a profesorului, în clasă, se înscrie în prima categorie, în timp ce pentru elev este mai potrivită încadrarea în cea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
concomitentă, dar prin mijloace diferite (exemplu: verbal se oferă o explicație clasei, paraverbal sunt atenționați cei neatenți prin ridicarea tonului și nonverbal se solicită caietul unui elev pentru a verifica o informație oferită anterior). Cât de cronofagă ar deveni situația descrisă dacă am fi constrânși să realizăm totul prin cuvinte!; d. Folosirea multicanalității în transmiterea și receptarea mesajului facilitează prelucrarea și reținerea unei mai mari cantități de informații și, în același timp, sporește varietatea și atractivitatea actului comunicativ. Înlăturând pericolul monotoniei
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
configurație a trăsăturilor specifice, analizată riguros (Cox, 1926, pp. 177-213), variază în funcție de sfera de activitate a individului, indicând specificitatea domeniului. Nu întâmplător, aceste trăsături apar în concluziile lui Cox. Precum alte similitudini dintre cercetările lui Galton și Cox, motivația intrinsecă, descrisă anterior de Galton, este recunoscută drept „una dintre «calitățile intelectuale și dispoziționale» esențiale și acționează ca un stimul intrinsec” (Runco, 1993, p. 6). Validitatea concluziilor lui Cox este confirmată de dovezile și importanța actuală acordată perseverenței, motivației intrinsece și autonomiei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
prin investigarea procesului creativ, a factorilor de personalitate și a corelatelor comportamentale ale creativității, a caracteristicilor produselor creatoare și ale mediului stimulativ creativității. Secțiunea de față conține o trecere în revistă a contribuțiilor semnificative și recente în fiecare dintre domeniile descrise și se încheie cu o analiză comparativă a domeniilor specifice de examinare psihometrică. Cititorii nu vor găsi aici o listă detaliată a sutelor de teste, instrumente și etaloane alcătuite în domeniul creativității în ultimele decenii care pot fi găsite și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
printre care centrarea pe problemă, adecvarea resurselor, originalitatea, orientarea spre acțiune, adresabilitatea). Westberg (1991) a conceput un instrument de evaluare a invențiilor elevilor, iar investigațiile sale au evidențiat prezența factorilor de originalitate, integritate tehnică și calități estetice. Fiecare dintre instrumentele descrise prezintă un nivel de fidelitate, deși problema validității rămâne încă nerezolvată. În singura comparație existentă între capacitatea profesorilor și cea a părinților de evaluare a ideilor exprimate de copii, rezultatele celor două grupuri au fost similare, realizându-se o corelație
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
formulare a problemei” (adică e probabil că vor reacționa adecvat la instructajul explicit) poate fi aplicat în toate cercetările care recurg la instructaje explicite. În capitolul de față vor fi dezbătute și alte aspecte ale diferențelor individuale. Ultima cercetare experimentală descrisă relevă că informațiile au un rol crucial în gândirea și performanța creative. Această concepție corespunde cercetării strategiilor, deoarece strategiile alese depind de informațiile procedurale (Davidson și Sternberg, 1983; Gruber, 1988; Keegan, 1996; Root-Bernstein, Bernstein și Garnier, 1993); ea este, de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rând, că metaforele au istoria lor; în al doilea rând, că transformările au loc de la o modalitate la alta (vizuală în nonvizuală, de exemplu); în al treilea rând, că metaforele și transformările lor au consecințe: în cazul de față, evoluția descrisă anterior a condus la apariția teoriei moderne a mecanicii cuantice; în al patrulea rând, accesul la nișele încâlcitei rețele mentale poate necesita un nivel considerabil de expertiză și cunoaștere. Vezi Gruber (1996a) pentru o abordare mai detaliată a problemei în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
gândire fluidă. Așadar, cele două structuri au o porțiune suprapusă - de exemplu, importanța stabilirii și atingerii țintelor și a gândirii în mod flexibil (fluid) și fără idei înrădăcinate. Când le-a cerut subiecților să evalueze creativitatea și inteligența unor persoane descrise imaginar, Sternberg (1985b) a găsit o corelație de 0,69 între valorile celor două. Creativitatea și inteligența ca ansambluri care coincid Haensly și Reynolds (1989) susțin că creativitatea și inteligența trebuie să fie considerate „fenomen unitar”, adică un ansamblu comun
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de constrângerile sau de motivele extrinsece impuse de societate. Copiilor din grupul de control li s-a arătat o altă casetă. După câteva zile, toți copiii s-au implicat într-o activitate creativă; la fel ca în studiul despre recompensă descris mai sus, la jumătate dintre ei i s-a promis o răsplată dacă acceptă să desfășoare acea activitate, iar cealaltă jumătate au primit răsplata fără a fi condiționați de respectiva activitate. Rezultatele au arătat că acei copii care urmaseră instructajul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]