2,257 matches
-
misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoțeau. Toate se plecau în fața ei și o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în căutare de fructe și flori. În unele dimineți alerga desculță prin iarba umedă, alteori, la prânz, se scălda în lacul de la piciorul cascadei. Copila era drăgălașă, grațioasă și foarte veselă. Când râdea, printre buzele ca fraga, se ițeau mărgăritarele dinților, mărunți și regulați. Inima îi era încărcată de bunătate și
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Caracatișa timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
era frică să-și petreacă ziua printre morminte ciugulind iarba, adesea atacând și florile de pe morminte, spre disperarea țărăncilor care veneau la tămâiat. Casa bunicilorlor era pe șosea la capătul celălalt al satului. Șoseaua era bucuria copiilor: puteam să umblăm desculți prin praful cald vara, fără să ne zgâriem picioarele și să ne jucăm după ploaie, fără să intrăm în noroi “până la gât!” cum spunea mamaie. Prin anii ‘50 toate casele erau bătrânești; cu prispă, cu pătul la poartă și cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în clipele de răgaz ceea ce am scris, îți vei pune întrebarea firească: cine mai e și ăsta? Sigur nu am pretenția de a fi cineva. Am fost și am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculț, care de la Sfântul Gheorghe și până la Ziua Crucii umbla desculț și era foarte fericit că piciorul nu-i era încorsetat de nimic. Carte am învățat mai mult iarna, dar ceea ce odată învățam nu mai uitam. Nu aveam toate cărțile, dar
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357217_a_358546]
-
întrebarea firească: cine mai e și ăsta? Sigur nu am pretenția de a fi cineva. Am fost și am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculț, care de la Sfântul Gheorghe și până la Ziua Crucii umbla desculț și era foarte fericit că piciorul nu-i era încorsetat de nimic. Carte am învățat mai mult iarna, dar ceea ce odată învățam nu mai uitam. Nu aveam toate cărțile, dar când le găseam le citeam și le țineam minte. Regret
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357217_a_358546]
-
unul peste altul și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în care căzuse. -De când se topea zăpada, până cădea bruma, desculț. Iarna aveam opinci bune, făcute de tac-tu-mare ăla bătrân, din piele de porc. Vrei să spui că, din șoriciul pe care mi-l dai să-l mănânc atunci când tai porcul?! m-am răstit la el supărată. Tataie rădea și printre
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mai mult, bănuiam că așa cum eu eram curioasă să știu cât mai mult despre mine, tataie își dorise toată viața, în secret, să aibă cui să povestească, plin de importanță, despre copilăria lui. În sufletul lui mai trăia copilul orfan, desculț, mereu înfometat și nemângîiat. “Tataie este un copil bătrân!” mi-am spus hotărâtă să-l ascult. -Tataie, de unde știi să citești și să scrii? l-am întrebat pentru prima dată cu o sinceră curiozitate. Mândru de întrebarea mea am simțit
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Marei Adunări Naționale nu a vrut să grațieze condamnarea la moarte a unui țăran care nu a dorit să se înscrie în CAP), cu prozele: „Fantezii răsăritene” (1946), „Păuna Mică” (1948) și „Mitrea Cocor” (1950). A urmat Zaharia Stancu cu „Desculț”, Alexandru Jar cu „Sfârșitul jalbelor” (1950), Petru Dumitriu cu „Drum fără pulbere” și „Pasărea furtunii”, Eusebiu Camilar cu romanul „Negura” (1949), Eugen Barbu cu „Groapa” și „Șoseaua Nordului”, Aurel Baranga, Mihai Davidoglu, Lucia Demetrius, Alexandru Mirodan, ș.a. Mai târziu, după
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
Sărea Tina înt-un picior, cântând, pe la porțile copiilor de vârsta ei. Era semnalul de chemare la joacă. Imediat Lenuța lui Ionică, Frusîna a lui Constantin, Floarea lui Marin, Stelian a lui Nica, și alții din împrejur se arătară la porți, desculți și cu chef de joacă. Doar erau în vacanță. -Ce ne jucăm? Întrebau cu nerăbdare. -La gropițe! sugera Stelian. -Mai bine țurca! sărea Lenuța. -Hai, încală-te și descale-te, spuse Tina. -Bine! căzură de acord cu toții. Se duseră toți, ciopor, la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
Mădulari, Gușuieni, Sutești... Se făcuse aproape amiaza, și deodată am văzut ... minunea! - Ce minune?! săriră ceilalți copii, curioși. -De cum am trecut linia ferată pe la barieră, taicu a zis să mă încalț că nu e frumos să mergem pe șosea desculț. Așa că mi-am pus opincile în picioare legându-le zdravăn cu nojițele. De fapt, nu puteam să merg desculț. Asfaltul era așa de tare încins încât trecea căldura chiar și prin pielea de porc a opincilor. -Ce este ăla asfalt
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
cum am trecut linia ferată pe la barieră, taicu a zis să mă încalț că nu e frumos să mergem pe șosea desculț. Așa că mi-am pus opincile în picioare legându-le zdravăn cu nojițele. De fapt, nu puteam să merg desculț. Asfaltul era așa de tare încins încât trecea căldura chiar și prin pielea de porc a opincilor. -Ce este ăla asfalt? întrebară copiii. -Cum să zâc... un fel de feșteală peste drum. Cum face muica pământul din camere înainte de sărbători
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
de și mai multele bucurii, pentru a merge mai departe. Trebuie să abandonezi treptele întunecate ce te-ar întoarce spre trecut și să urci pe treptele luminate ce te-ar purta spre viitor. Acolo, pe treptele pe care le urci desculț, poate pentru a le putea simți mai bine răceala de marmură, ori căldura de magmă, vei ajunge la treapta când trupul tău va căpăta umbre, se va despărți în două sau mai multe, ori poate va păstra doar frustrarea neîntâmplării
ŞI NU DOAR PENTRU O ZI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357424_a_358753]
-
cum dimineața Sub geana unui vis, îmbrățișați Ne mângâia și ne scria prefața Acelui anotimp? De vânt presați Să ștergem pașii norilor de vară Pe drumul unui cer cu râs pavat Ne luam povestea, umbra și-o chitară Și alergam desculți într-un zănat Ce ne-mpărțea secunde răbdătoare Și ne făcea din bucurii ecou. Acea eternă, amplă sărbătoare Ne îndemna să rătăcim din nou De mână, printre creste de uimire, Pe valuri deznodate dintr-un ghem De mare cu răspunsuri
DOI, SUB GEANA UNUI VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357497_a_358826]
-
un ochi, undeva unde nu mai ai timp să cutezi altceva decât somn să înduri și cenușă de flori, Unde nu mai ai timp nici să vii, nici să mori Ca și cum, peste ani, ai alege să fii doar un abur desculț printre fiice și fii, rătăcind în cetăți cu prăpăstii căprui, să te vezi în orice, să nu spui nimănui câtă liniște e, cât a fost, ce-a rămas din țărâna de ieri a bătăii de ceas, Să te zgârii de
NU E TOAMNĂ, EȘTI TU de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357795_a_359124]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > DESCĂTUȘARE Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015 Toate Articolele Autorului Alergând desculț prin ploaie, Neputând să răscolesc, Cu privirea mea, eterul, M-am decis să ocolesc Drumul drept ce taie lumea Dintr-o parte în cealaltă, Supărat pe a mea soartă, Am să las pe toate baltă. Îmi ascund ochii sub iarbă
DESCĂTUŞARE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357809_a_359138]
-
535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
pe câte doi sub brațele ei firave și...aproape vă aruncă în zăpadă lângă poartă fugind îngrozită spre casa cuprinsă de flăcări după surioarele tale...Uite-o...a reușit...le-a scos și pe ele... Mamă ce bună ești...Dezbrăcați, desculți, tremurând de frig, doar brațele mamei - și ele dezgolite - vă înconjoară încălzindu-vă...Priviți îngroziți la acoperișul casei voastre cum arde și cum se prăbușește...De ce mamă? Vin sătenii, greu, înnotând prin nămeți... „ Sunați pompierii, să vină pompierii „ strigă cineva
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
la icoana Marelui Mucenic, La care m-am închinat de când mă știu, Mă credeam mare , când eram mic, În sufletul meu fiind un mare pustiu. Blândule cititor, în taină mă asculți, Citind scrise ale mele memorii, În acele vremi, mergeam desculț, Nu știam că voi scrie aceste istorii. Auzeam melodii din ale Ciofului izvoare, Trilurile graurilor din vechii nuci, Umblam bogat, cu glodul pe picioare, Timpul a trecut, ce mult e de atunci. Referință Bibliografică: Lut arzând / Mihai Leonte : Confluențe Literare
LUT ARZÂND de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357944_a_359273]
-
vieții și al legii, care judecă și justifică neajunsurile sociale de azi prin neașezarea postrevoluționară în care democrația este fragilă iar libertatea este confundată cu anarhia. „Ce să-i pretindă, de exemplu, unui tânăr neinstruit, sărac lipit pământului, flămând și desculț, fără o carieră, fără visuri și fără perspective ?” (pag. 62) Victimă a acestei atmosfere este și familia lui Alexie Vlăsceanu care suportă o nedreaptă pierdere prin accidentul mortal al fiicei Melisa. Prima reacție a lui Alexie este aceea de a
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
întinse mâna și se prezenta: -Ioana! -Alexandru, zise el, dar ce nume frumos ai! -Hai să mergem la lumină. Și îl prinse de mână, ducându-l după ea. Au alergat prin ploaie pe trotuoarul plin de apă, ea era încă desculț. Acele momente au rămas întipărite de-apururi în memoria lui. În fața unui hotel s-au oprit. -Hai să mergem la restaurant, propuse Alexandru, ne încălzim cu o cafea fierbinte, servim o friptură, ce zici? -Eu zic, da, spuse scurt Ioana și
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
Până la Domnul, ori și mai departe, Care plângeau după ața din fus A mamei, ce le-a tors viața, din moarte - Am întâlnit Regi singuri pe lume, În fruntea singurelor lor popoare, Care plângeau după copii, și glume Și jocuri desculțe, trăite sub soare - Am întâlnit Regi mai bogați decât toată Lumea care a trăit în vechime - Care plângeau după ochii de fată Iubiți prima dată, în sărăcime - Am întâlnit Regi care râdeau ziua toată, Și purtau războaie, zi după zi, Noaptea
POVESTE DIN LUMEA NOUĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358301_a_359630]
-
în Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012. Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
care în fiecare dimineață caută ... Citește mai mult Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Nici urmă de umbră. În clădirea de cărămidă, căzuseră primii eroi ai berii. În căsuțe, apa din pahare era mai caldă ca un ceai. La soare, unele dame dansau...Erau în extaz. Femei de serviciu, contabile, profesori universitari, bibliotecare dansau desculți și se bucurau laolaltă. „E magică ideea asta de sindicat...Dacă nu ne-am afișa diplomele, am fi niște oameni normali...aproape fericiți.” “Hai în căsuță! mă convinge soră-mea. Dacă stăm pe burtă, se poate respira ... “ Am adormit câteva
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
mai puțin evidentă Calea spre Lumină, tocmai din pricina Beției de Lumină, năucitoare! Un singur poem convinge, nu prin Lumină (NIMIC nu ar mai convinge, prin Lumină, după Inițierea din Lacrima de Diamant!) - ci, tocmai, prin durerea regăsită, reluată, retrăită... - poemul Desculți (p. 131): „Fratele meu Sufletul/umblă desculț!/ Și mă întreb/în Biserica nașterii: pe ce mai călcăm, Doamne?/că, uite, am venit/să ascult tăcerea,/cu tot Cerul în mine” - p. 131. Da, este consemnată, clar, criza celui care conștientizează
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]