10,581 matches
-
sus, dacă aveți impresia că vă iau cu mine la fustangit, să v-o scoateți din cap, sînteți în misiune, nu la agățat, ați înțeles? Măcar dacă ați avea habar cîte pachete de chiloți, cămăși de noapte, și ciorapi ați desfăcut. M-aș mira să vă aduceți aminte măcar cît timp ați blocat camionul, ca să nu mai vorbim de ghivecele de flori și celelalte pagube minore. Nu-i nimic, adaugă, o să scriem totul din burtă, aproximativ, cu o singură excepție, clar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
strîngînd în palmă o furculiță care sub razele fierbinți strălucește mai puternic decît un metal prețios, asta e bună? întreabă arătîndu-i-o lui Dendé care stînd pe vine lasă din mîini capul Curistului ca s-o poată apuca, e foarte bună, desfă-i maxilarele, îi strigă lui Gulie, care se pune pe treabă și începe să muncească sîrguincios la gura leșinatului, îi dezvelește dantura, găsește o fisură între incisivi, își strecoară unghiile în ea și o lărgește. Tîrnăcop privește scena simțind frisoane
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
l-ar fi ciuruit mai tare, mare pagubă, viața lui era mult mai importantă, începe să patruleze cinci pași înainte, cinci pași înapoi apăsat de culpă, stai locului odată, îi spune Gulie, pregătită scula? se aude și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oboseală. — Tot nu vrei să te lași păgubaș, se aude vocea Bătrînului răzbătînd prin peretele sufrageriei. — Cum de nu v-ați culcat pînă acum? spune Gulie, privind la pachețelul de ceai verde Terapia, pe care Dendé se pregătește să-l desfacă cu dinții. — Să dorm? îi răspunde Bătrînul, punîndu-și în mișcare scaunul cu rotile, răsturnînd ceva pe jos din greșeală, voi ați putea să mergeți la culcare dacă ați ști că sub nasul vostru se pun la cale ilegalități din astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mic îl luase cu el peste tot pe unde se putuse, chiar și la unele trageri și aplicații, îi explicase cum funcționează pistoalele automate pe baza principiului schimbului de gaze, cum se încarcă lovitura unui aruncător de grenade, cum se desface în bucățele un pistolet și cum se poate reasambla la loc în doar cîteva secunde. Și, lucrul cel mai important, că o cazarmă oferă privilegiul de a avea o lume alternativă celei civile, în care te poți refugia la nevoie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și îl goli pe jumătate fără să-și ridice privirea din podea. Înainte să se așeze la locul său, îi mai veni o idee și băgîndu-și mîna în buzunarul de la pantaloni scoase la iveală un pachețel de șervețele parfumate. Îl desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt, reluă Angelina, simțind că respirația îi revine la normal. Cred că am roșit pînă în vîrful urechilor. Îmi pare rău, dar nu m-am mai putut stăpîni, se scuză
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra mesei, scuturînd-o bine pînă ce o golea de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul în care zăcea deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se mai gîndească, să pună totul în balanță încă o dată, ca orice ființă rațională. Nu i-au plăcut niciodată lucrurile făcute la repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima de vitrina ticsită cu tot felul de sortimente de patiserie, prăjituri și înghețate. Angelina își scoase de pe umăr poșeta, îi desfăcu fermoarul și dădu la iveală un portofel din piele. Comandară o salată de fructe Exotic mare, cîte o felie de Diplomat și două sticluțe de Coca-Cola. Își luară singure paharele, șervețelele și lingurițele de pe bufet, și se așezară la o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el se face mic de frică. Mă opresc și mă răsucesc, apoi fac un cerc complet pînă la el. Mă gîndesc la toate nedreptățile pe care le-am suferit, mai multe nedreptăți decît o să cunoască vreodată puțoiu ăsta mucos. Îmi desfac brațele și spun implorator: — De ce frățîne? De ce morții mătii ai făcut asta Cliff? De ce m-ai tîrÎt și pe mine În asta? Credeam că sîntem prieteni! N-am făcut-o, n-am făcut-o, sîntem prieteni! se roagă Bladesey de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de la un client, și că ea de Sărbători simte nevoia să facă daruri, drept pentru care mi l-a dat fără să-mi spună un cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin În mâinile mele păcătoase? Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bunicilor, slăbit, abătut, cu o expresie de om Îndurerat pe chip, Îmbrăcat neglijent și fumând fără Încetare țigară de la țigară, apoi, nu l-am mai văzut niciodată, cu toate Încercările bunicilor de-a da de urma lui. Căile Ferate Îi desfăcuseră contractul de muncă, puțin după moartea mamei. Atâta aflaseră bunicii despre el. În vara aceea, mă maturizasem, simțeam asta după felul În care interpretam ceea ce se Întâmpla cu mine și ceea ce se Întâmpla În jurul meu. Îmi plăcea singurătatea, o savuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trecând pe sub fereastra vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cântărea cât un copil de zece ani, Încearcă Antoniu, cu un ultim argument disperat, să-l convingă. -Bagă-ți mințile În cap, altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că e enervată, agitată și că nu e dispusă să mă sufoce cu tandrețea ei. Când m-a văzut, a sărit în picioare și a spus: — Cred că putea să mai aibă puțină răbdare și să nu se apuce să desfacă toată casa, zău așa! — Cine? — Honor Klein. Asta mi-a amintit de existența acelei persoane. Bănuiesc că își ia din casă lucrurile ei. Închide ușa, dragă, spuse Antonia. Mă simt pur și simplu hăituită. Sigur că e dreptul ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am fost derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să vă ajut cu ceva? am întrebat. Ea își lăsă capul spre spate și-și desfăcu gulerul paltonului. — Cu alte cuvinte, domnule Lynch-Gibbon, ce dracu' caut eu aici? — Exact, am răspuns. Se pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Palmer. Aici suntem, spuse Antonia. Un val de lumină caldă îmi indica poziția ușii. M-am oprit în prag. În fața ușii se afla un pat dublu enorm a cărui tăblie era împodobită cu trandafiri aurii. Așternutul alb ca zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc în loc mici carpete persane trandafirii. Am pășit înăuntru. Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Palmer. Ador petrecerile de alcov. Mă bucur tare mult că ai venit. Toată seara m-am gândit la tine. Of, Doamne, n-avem tirbușon! Pot să te rog să aduci unul, Martin? — Totdeauna am unul la mine, am spus. Am desfăcut tirbușonul și am deschis sticla. — Mă tem că în felul ăsta încălcăm toate regulile tale, spuse Palmer. Poți să-l bei rece? Atunci toarnă în pahare și pune sticla lângă foc. Am pus paharele pe o măsuță din marmură roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta mă determina să înclin să cred că știa. Însă odată cu aceasta, dar și cu mult mai multă autoritate, îmi apăru imaginea lui Honor făcându-mi semn cu capul: Honor cea învăluită în taină, dar deja pierdută. Am început să desfac ambalajul de pe cutie. Palmer nu știa; acum nici nu mai conta dacă știe sau nu. Aveau să plece, cei doi care formau o pereche diabolică, la Los Angeles, la San Francisco sau Tokio, iar eu și Antonia vom uita; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și urechea, acum mai vizibile din cauza părului tăiat. I-am privit mâna atât de binecunoscută, cu palma întoarsă în sus într-un gest de implorare sau de eliberare. Toate acestea fuseseră ale mele. Dar acum aveam impresia că totul se desfăcuse în bucăți, bucăți din Georgie, ființa pierdută. În clipa aceea nu eram capabil de a răscoli amintiri și nici de a le interpreta. Dar parcă am auzit vocea ei care-mi spunea: „Martin, nici nu știi că mai am puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să repete ceea ce spusese. Mă uitam la mâinile lui Georgie care se frământau. Mâinile acelea care mângâiau nervos cățelușul îmi stârneau mila. Dar n-o mai puteam percepe pe Georgie ca pe un întreg. După momentul acela în care se desfăcuse în bucăți, nu se mai adunase la un loc. Față de trupul acela atât de bine cunoscut și care acum stătea întins aproape de mine nu simțeam nici o tresărire de interes pasional. Dimpotrivă, trăsăturile ei alterate și străine îmi produceau repulsie. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mâinile împreunate la spate, priveam magnolia. — Ce te face să crezi că încep să accept? — Trebuie să accepți, nici nu se poate altfel! răspunse ea și în glasul ei răsună o notă blândă și autoritară, după care începu să-mi desfacă mâinile și să le strângă în ale ei. Fără să mă întorc, am lăsat-o să-mi cuprindă mâinile. — Și cu Georgie cum a fost? — Ah, a fost un gest de totală disperare, răspunse Antonia. Alexander a fost profund afectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lucreze tăcută și hotărâtă. Scaunul scârțâia când și când. Își lăsase ochelarii pe vârful nasului, ținând acele Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis, bănuiam că Încerca să coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rochia și jupa, dar și ciorapii. Din fericire am reușit s-o conving să nu-și scoată sutienul și Încălțămintea. Îmi apucă gleznele și Îmi Împinse picioarele Înapoi, apoi Își plimbă palmele calde, Îmbrăcate În piele de-a lungul pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase din cutia cu farduri o bucată de sfoară și ceva ce părea un șiret. Îl legă În așa fel Încât ceea ce voia să scoată În evidență să pară separat de două migdale grase. Mulțumită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]