7,054 matches
-
ar fi stat de vorbă. Ar fi povestit ceva banal. Ar fi vrut, poate, să-i spună cât de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice despărțire. Auzea intermitent muzica aceea și înainta agale prin bălți aproape clătinându-se, ca și cum ar fi băut o găleată de vin. Mai avea pe semne, două străzi și ajungea acasă. Dar sincer, n-ar fi vrut să ajungă în camera aceea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Era printre singurele lucruri pe care le mai puteam păstra, în sufletul meu, intacte. Dar Relia nu era rău intenționată. Suferea și ea. Poate chiar și în locul meu. Seara, înainte de cină, în dormitorul Reliei, unde mai povesteam de regulă, înainte de despărțirea din ziua respectivă, ea dezlegă calul de la gard: Gerard, mâine va fi înmormântarea Iozefinei într-o localitate de pe lângă Covasna. Am aranjat cu tata pentru niște libere. Libere pentru ce? - mă prefac că nu pricep. Pentru înmormântare. Cu cine vrei să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de recunoștință. Pâcu - luînd o atitudine de senior - a întins și el mâna. Aizic n-a băgat de seamă gestul lui Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se vedea bine pe chipul angrosistului tristețea despărțirii. Asta se putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dumitre, dacă tu ești făcut din piatră, atunci nu ai decât s-o iei pe scurtătură. Da’ eu mai am inimă încă aici în piept și merg după spusa ei și altmintrelea nu. Moș Dumitru, care trăia aceleași tristeți ale despărțirii de cărăușie, a dat din mână a lehamite... Hliboceanu a băgat de seamă că lucrurile nu se leagă și a intervenit: Apoi mă faceți de rușine, fraților. Ridicați ulcelele celea, că parcă au prins rădăcini, așa stau de țepene pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
O sunat, mai bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La despărțire, mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe cucoană?> - o întrebat curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când eu sunt într-un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noi... tot acolo stăm. Încă nu ne-am mutat... În loc liniștit, în loc cu verdeață, unde nu este durere și nici întristare... a pornit să prohodească Pâcu. La auzul acestor cuvinte, cărăușii au început să râdă, uitând pentru o clipă tristețea despărțirii... Cele două care - al lui moș Dumitru și al lui Pâcu - s-au pierdut pentru prima oară printre lanurile de porumb, urmând altă cale decât cea a șleahului... După o bucată de drum, bătrânii s-au oprit. Trăgându-și pălăriile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca un măr! Cam așa ar veni, după cum spui tu. Acum pricepi că se poate vedea și cu închipuirea? Asta am vrut să spun eu când am zis că văd „chiar și mai departe...” Vorbind mereu pentru a alunga tristețea despărțirii de cărăușie, au ajuns la poarta lui moș Dumitru. Hooo! Ho! Băieții tatei! Azi îi ultima zi când vă întoarceți din cărăușie... De acum o să vă hodiniți pentru toate drumurile grele pe care le-ați făcut - a oprit boii moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
granițele vieții. La etajul Întâi al Purgatoriului se află sălile de judecată, unde sunt discutate cazurile celebrităților care, În ciuda recomandărilor prevăzătoare ale medicilor, notarilor și avocaților, au plecat având Încă datorii la bancă, testamente nefăcute, opere neterminate, fraze memorabile de despărțire neduse până la capăt. De pildă, Rembrandt a trebuit să dea socoteală pentru o notă neachitată pe numele său, din mai 1659, la o curățătorie din Boston, când a dat la aranjat și la călcat un joben. Degeaba a protestat cunoscutul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
obligatorie și-a trebuit să se supună. Dar a plecat. — V-ați luat rămas-bun? — Într-un fel. Îmi amintesc ce mi-a spus atunci, că nu e loc pentru doi morți În același sicriu, și mai ales privirea lui de la despărțire, plină de dispreț. — Poate că era milă. Sau dezamăgire. — Poate. Cine știe? Să ne-ntoarcem Însă la tine, Cassandre. Ar fi mai util scopului nostru dacă mi-ai povesti un vis, nu o amintire. — Sunt mulți ani de când nu mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
procedura de alegere a noului Papă, iar la „În Oceanul Pacific / a intrat un pește mic“ iese de fiecare dată același cardinal, care e și liber-cugetător, și bâlbâit. În schimb, Dalai Lama Îl primește și-i ascultă atent păsul, rostind la despărțire o frază enigmatică: „Înainte de iluminare, taie lemne și cară apă. După iluminare, taie lemne și cară apă“, iar apoi Îi face semn cu ochiul. Timp de două săptămâni, nea Pandele taie lemne și cară apă, dar nu se alege decât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Eu vorbesc despre știință.“ „Numai la știință Îți stă mintea. La noi nu te gândești deloc“, l-a acuzat mama. „Ba tocmai, mă gândesc. Cu experimentul ăsta, băiatul nostru poate ajunge cineva.“ „Mi-e teamă că asta o să ducă la despărțirea noastră“, a șoptit mama, la care tata a spus: „Dar, iubito, asta ar fi minunat. Experimentul tocmai asta urmărește: separarea noastră“, la care mama a Început să plângă și să-l acuze: „Tu ți-ai găsit pe alta!“ În ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și schimbările politice în Europa Centrală și Răsăriteană", am fost uimit s-o descopăr printre participanți. Am fost și eu comunistă, așa că mă simt datoare să vin să văd ce s-a ales din ideile pe care le-am susținut!" Despărțirea de comunism a fost brutală și definitivă. Idila cu feminismul - un caz particular al ideologiei de stânga - a persistat o vreme. Mult mai puțin decât se așteptau suporterii ei, și mai degrabă într-un fel de răstălmăcire a mesajului cărților
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
și specii, pictură de gen etc.). Termenul gen nu a avut de la început o accepție gramaticală: în cele mai vechi gramatici românești, este folosit pentru acest sens termenul neam: la D. Eustatievici Brașoveanul (1757), la I. Heliade Rădulescu (1828) - "Aceste despărțiri le numim neamuri, și așa substantivul mai are încă și trei neamuri: bărbătesc, femeesc și neutru" (p. 11) -, la C. Diaconovici Loga (1822), care explică neologismul prin sinonim: "Genul sau neamul numelui". În momentul de față, gen circulă în română
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
În acel moment onorabilii congresmani americani erau preocupați de problema dacă Monica Lewinski a făcut sau nu sex oral cu Bill Clinton. CÎteva săptămîni mai tîrziu, un tînăr savant australian, care a dorit să-și păstreze anonimatul, declara că la despărțirea de colegii americani „aceștia l-au prevenit că s-ar putea să nu se mai Întîlnească niciodată“ și că „vorbeau Între ei despre viitoarea baie În Pacific“. Oricare ar fi gradul de credibilitate al acestor informații, un lucru e limpede
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
schimbat dramatic cursul vieții. Aveam de cîteva săptămîni o nouă prietenă, măritată, profesoară de chimie, pe care o luam dimineața cu mașina chiar din fața imobilului unde locuia. În ultimul timp, pentru a evita complicațiile, preferam femeile măritate; În acest fel, despărțirile erau mai puțin patetice, iar riscul unei sarcini nedorite mai redus, cel puțin teoretic. Plecam anume mai devreme de acasă, pentru a avea timp să oprim pe drum și să facem amor. Am destule motive să presupun că uneori venea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i spun că e ultima oară cînd ne mai Întîlnim, că trebuie să ne despărțim etc., mă așteptam la niscai lacrimi, reproșuri și toate celelalte, urmate de o dezlănțuire a tuturor resurselor ei senzuale, așa cum mi se Întîmplase la fiecare despărțire. Desigur, nu intenționam să mă despart de ea chiar atunci. Ne mai Întîlneam după aceea de cîteva ori, o mai luam de cîteva ori cu mașina din fața locuinței, apoi, Într-o bună zi, nu o mai căutam - și probabil că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că nu-i exclus să o fi pîrÎt vreo colegă invidioasă. Poate chiar una dintre cele cu care fusesem Înaintea ei. Am tăcut multă vreme, căutînd să dau tăcerii mele o semnificație cît mai profundă. Era prima oară cînd inițiativa despărțirii venea din partea cealaltă și, la drept vorbind, nu-mi convenea deloc. Dar nici nu-mi puteam permite luxul să insist sau să fac prea tare pe melancolicul, fiindcă riscam ca ea să aducă În discuție, ca unică alternativă, posibilitatea divorțului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a propus, adică până când s-a plictisit să-și Împartă timpul prețios cu altcineva Înafara familiei și a cărților. Suferința a fost de foarte scurtă durată, iar experiența trupească nu a făcut decât să sporească și mai mult dorul de despărțire. Era o problemă În plus. Începuse de altfel să scrie primele poeme, În care-și epuiza deseori frustrările, obsesiile și mai cu seamă dorințele carnale. Într-un cuvânt, acest adolescent lucid, părea că se supraveghează singur de undeva, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria omenirii. Un urlet cosmic. Îmi e greață de fructul stacojiu care sunt. Îmi e silă. Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza care l-a făcut să reverse pe paginile șiruri Întregi de metafore, muza care a umblat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucrurile. Adu-ți aminte de legenda lui Psyche și de copilul ei care avea să fie muritor, dacă mama ar fi vorbit despre sarcina ei, și să se nască zeu, dacă ea reușea să păstreze taina. Fusese un discurs de despărțire destul de neinspirat, căci ne ducea cu mintea înapoi la ceva la care acum preferam să nu mă gândesc deloc. În primăvara trecută Georgie rămăsese gravidă. Nu exista altă cale decât să scape de copil. Georgie trecuse prin această încercare oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ironia sorții care cu o săptămână în urmă mă făcea să spun că sunt cu siguranță stăpânul a două femei; acum se pare că nu mai eram al nici uneia dintre ele. Nu-mi dădeam prea bine seama dacă nu cumva despărțirea de Antonia nu ucisese și relația mea cu Georgie, ca și cum aceste două excrescențe, în loc să concureze între ele, se hrăniseră una pe alta în chip misterios. Totuși, nu aveam nici o certitudine că este așa, iar gândurile mele se întorceau cu prudență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hrăniseră una pe alta în chip misterios. Totuși, nu aveam nici o certitudine că este așa, iar gândurile mele se întorceau cu prudență, cu sfială, cu îndoială la imaginea iubitei mele. Nu mai vorbisem cu Georgie din ziua mărturisirilor și, întrucât despărțirea nu era încă un fapt public, ea nu avea cum să știe de schimbarea intervenită în viața mea. Nu prea mă trăgea inima să i-o aduc la cunoștință. Mă aflam într-un moment în care nu mă simțeam capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fior de tristețe și de acel sentiment dureros și vinovat că sunt în același timp încătușat, dar și protejat, sentiment pe care mi-l dădea fiecare întoarcere la vechea noastră casă; iar acum mi se părea că durerea născută din despărțirea de Antonia devenise identică, însă mai intensă, cu acel malaise difuz provocat de revenirea acasă. Poate că era într-adevăr aceeași durere, o umbră incertă ce plutea peste destinul meu de la un capăt la altul. Încă nu aprinseserăm luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-a adus în minte înfățișarea ei din seara când am văzut-o pentru prima oară, în gara Liverpool Street, în mijlocul ceții, cu stropi de apă în păr. Imaginea ei de azi, pe care o percepeam ca fiind ultima înaintea despărțirii, îmi părea înduioșător de mult imaginea unei ființe muritoare întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică pălise. Acum vedeam, în urâțenia ei, frumusețea ei. Era aproape insuportabil. Nu purta pălărie și își trecea întruna mâna prin păr încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de neștiința ei într-o chestiune strâns legată de propria-i sănătate (stătea în pat și-mi răsfira cu degetele părul pubian năclăit: A naibii de Biserică Catolică, mi-am zis eu... Așa se face că în seara aia, la despărțire, n-avea în poșetă doar cincisprezece mii de lire de la mine, ci și o rezervă de-o lună din Enovid-ul Maimuței - tot eu i-l dădusem și ei. Ah, grozav mai știi să faci pe mântuitorul! s-a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]