1,902 matches
-
șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
șoapte când e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilor când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
în triluri, în șoaptecând e fuga mistreților mai săracă în tropote decât vocea gonacilorcând gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului și răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecuteiar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de bradcând poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greiercând ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aerfără tremur d-elitră unduire de
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
și setea de viață a izvorât Încă înainte de a mă fi născut, Chiar și când credeam totul pierdut Peste mine steaua fără nume a apărut. Născut ai fost Lumina lumii Trupul Tău nesupus stricăciunii, Ceas sortit pentru o Cruce divină, Despică-mi inima ca la tine să vină. Când steaua vieții mele m-a Răscumpărat, Te-am căutat și printre lacrimi te-am aflat, Luceafărul de Dimineață, viața-mi călăuzește, De mii de ani lumină, iubirea Ta, ne încălzește. CE TE-
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
integrat și eu, firesc, lumii acesteia, care era lumea somnului...“. Izbutise ceea ce se numește în termeni tehnici continuitatea conștiinței, adică trecerea de la conștiința stării de veghe la conștiința stării de somn, fără niciun fel de hiat; conștiința omului normal este despicată brutal în timpul somnului, continuitatea fluxului mintal este întreruptă în momentul adormirii. Ceea ce este înspăimântător pentru inițiator este faptul că se află „treaz în somn“, este sentimentul că lumea din preajma lui se schimbă cu totul și că nu mai seamănă în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o spunem curat și pe față: dorim foarte mult ca să i se arate la Ischl că România are în Austro-Ungaria un amic vecin care nu o va părăsi în cazul când cazacii ar mai porni într-o cruciată peste Prut. Despicând firul de păr și înșirînd silabe pe ață în mod sofistic nu facem nici o treabă; nu este vorba dacă România va intra în alianța austro-germană sau va fi acceptată numai ca un apendice al ei. Lucrul principal este ca dânsa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
gropile, se săpau mereu noi fântâni de exploatare a sării. În perioada de care ne ocupăm, principalul mijloc de muncă al lucrătorului devenise ciocanul, care înlocuise toporul. Cu ajutorul lui se făceau șanțuri mici pe straturi de sare, care erau apoi despicate cu ajutorul unor pene de fier. Transportul sării din interiorul gropilor către suprafață se făcea printr-un dispozitiv numit crivac, pus în mișcare prin tracțiune animală. În acea perioadă, tehnica extragerii sării în Moldova a rămas la nivelul prezentat mai sus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rezuma pe scurt la stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung în ceea ce privesc solicitările fizice vizate, la organizarea activității pe baza unui plan minim și la fazele respectării planului. Evaluarea în jogging am putea-o limita (nedorind să „despicăm” conceptul) la procentul în care obiectivele planificate au fost atinse, la raportul dintre resursele investite (timp, energie, implicare psihoafectivă) și rezultatele obținute (starea de bine, kilogramele în minus, ținerea sub control a unei afecțiuni, creșterea capacității de efort etc.). Practic
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate jos răzbubuind în afundișurile Neființei. Încinși pînă la roșu ei, șuierînd, isi despicară-n jos cale de multe leghe Pîn' ce oprindu-se, fiecare își găsește centrul [temelia]; acolo stau ei suspendați 140 Cumplitele scîntei zvîrlindu-și departe-n adîncimea-ngrozitoare. Căci, măsurat în spații ordonate, Fiii lui Urizen Despart adîncul cu compasul 72; puternică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Stejar își răsuci în jurul ei rădăcinile, croindu-și cale-ntunecată 100 Prin peșterile morții spre Ființă. Fagul, cel cu lungi ramuri, înaintắ Îngrozitor în cerurile-ndurerate. Copacii roditori luînd chip de om Își arătară nemuritoarele puteri în deznădejde de război, Despicînd cerurile și pămînturile și sînge bînd în apriga-ncleștare Ca să-și hrănească rodul, ca să-și încînte-ascunșii fii și fiice 105 Care departe-n tainițele-ascunselor palate Văzut-au vastă războire și bucuratu-s-au dorind să prindă viață În lumile lui Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie furie se varsă-n valuri, trezitu-și-a leii din codrii cei negri, Ei urlă în juru-nfocatului tînăr, despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul războinic în jurul lui Orc cel roșu-n mînia-i 145 Și-n jurul sumbrei Femei fără nume ce úrlă de groază Cînd Zeii Stihiilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar vai!, nu vedea nimic. ș...ț Mâniindu-se apucă nu știu de unde un mare topor și lovi cu putere În bezna și haosul din fața sa. Răsună un bubuit asurzitor, ca și cum s-ar fi prăbușit munții și s-ar fi despicat pământul și deodată uriașul ou se sparse. Tot ce era ușor și pur a urcat deodată În sus, dând naștere cerului, iar ceea ce era greu și tulbure s-a lăsat În jos, zămislind pământul (K. Yuan, 1987, p. 48). Ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu himera pe umăr”, sunt parafrazate sau convocate prin aluzii spre a gira exemplar atitudinea de interiorizare energică și radicală. E o ghemuire în sine inextricabilă, ca nodul din Gordion, „omul gordian” al lui D. așteptând/ sfidând mereu sabia care despică. Brahma, Icar, Sisif, Teseu, Enkidu, Orfeu sunt embleme pentru „peregrinul” în spirit, către începutul absolut al marilor paradigme. Anabaza prin tărâmul sinelui străpunge până în „depărtarea” transcendenței, unde se împlinește suprema identificare cu marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
se dezvoltă capacitatea creatoare a autorului. Alunecarea din real în miraculos se petrece ca în basm, cu numeroase apariții de personaje și locuri supranaturale: orașul Limonardo și povestea „marelui învățat Biju”, învingător în lupta cu „Mama Petre”, „monstru, cu capul despicat dintre ochi și până la bărbie”, „paznicul hranei și întrerupătorul zodiacului”, „Decanul Majestății”, „orașul-surpriză” Bostonbach, unde „locuitorii nu umblă, ci se târăsc pe o parte a trupului, cu urechea lipită de pământ” și au, ca principală ocupație, „crearea de materii nule
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
în cercetarea documentelor și cărților mai mult sau mai puțin vechi, veghează cu un al treilea ochi, ca eroina din povestea lui Creangă, asupra tinerilor critici, care, asemenea nurorilor din povestire, își mai fac din când în când de cap (despicând, de pildă, „cu dexteritate firul în patru, ba chiar și în patruzeci și patru” sau promovând stilul unei noi prețiozități). Maliția autorului, nereținută totuși de perfecta urbanitate a scrisului său, se resoarbe în obiectivitatea, păzită cu strășnicie, a atitudinii din
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Pământ, ce produce Metal, care, la rândul său, completează ciclul, creând Apă. Celălalt se numește ciclul de control (ke) sau subjugător, în cadrul căruia o energie împiedică și reduce activitatea celeilalte. În acest ciclu, Apa oprește Focul, care reduce Metalul, ce despică Lemnul, ceea ce reduce Pământul, care completează ciclul prin diminuarea Apei. Qi gong oferă un mecanism cu ajutorul căruia se pot dirija și echilibra cele Cinci Energii Elementare ce alcătuiesc sistemul uman, utilizând ciclul de control și pe cel creativ pentru a
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Poza aceea pe carton gros, cu numele fotografului și efigiile medaliilor pe care le obținuse, ne intriga foarte tare: „Ce are în comun femeia aceea fermecătoare, cu chipul pur și delicat, încununat de bucle mătăsoase, cu bătrânul cu barbă albă, despicată în două fuioare țepene, asemănătoare cu colții unei morse?” Știam deja că bătrânul acela, străbunicul nostru, avea cu douăzeci și șase de ani mai mult decât Albertine. „Ca și cum s-ar fi însurat cu propria lui fiică!” îmi spunea sora mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sale povestea acelei incredibile note de plată de zece mii de franci pentru o sută de grame de... carne de broască! „Era foarte frig, își amintea el, toate râurile erau acoperite de gheață. A fost nevoie de cincizeci de oameni ca să despice sloiul acela și să găsească broaștele...” Nu știu ce ne mira mai mult: mâncarea aceea inimaginabilă, contrară tuturor noțiunilor noastre gastronomice, sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de gheață de pe Sena încremenită. La drept vorbind, începeam să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de lebezi în mândru visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară, Și-n două despicată de vânt e răscol tă... (s-aude glasul CĂLUGĂRULUI, basso) [CĂLUGĂRUL] Răsai din a ta noapte, copilă mult iubită. (intră în scenă) E un străin aice... și ca mărgăritarul E fața lui cea albă, de-argint îi e talarul, Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se numea) pare că nu s-ar fi împărtășit nicidecum la bucuria generală ce auzea împrejurul ei. Gândul îi era aiurea și căutătura-i se pironea fără încetare în piața palatului regelui. În sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aci!... Oh, nu, nu poci, nu trebuie a mă face complice a soartei lui ce îl gonește după urmă, a aceștii fatalități ce apasă atât de greu ființa lui... Căci pentru mine el sufere! O, Dumnezeul meu! cugetarea această îmi despică inima, și dacă el nu s-ar fi aruncat după mine în lacul d'Albano, eu aș fi pierit, și când el sufere, când boala îl apasă, îi sfâșie pieptul, când toate s-au sculat asupră-i să-l facă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
actorul tragic în renumitele vorbe ale lui Hamlet (act. 3, sc. 2): "O, mă supără pîn-în suflet când văd un moțpană cât un trunchi cu capul ca o perucă rumpând o pasiune în bucăți, în zdrențe adevărate, pentru de-a despica urechile... cari mai totdeuna nu sunt primitori de altceva decât dc-o mimică ne-nțeleasă și de zgomot". Tot asemenea se esprimă și de comicul de același calibru în vorbele următoare din aceeași scenă: "Nu lăsați pe ceia cari joacă pe nebuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în vedere unele comentarii cuprinse în Rig Veda. Prin victoria sa, Indra a creat soarele, cerul și dimineața (R.V., I, 33, 4) ; Indra, de la naștere, a despărțit Cerul de Pământ, a întărit bolta cerească și, aruncând vajra (fulgerul), l-a despicat pe V«tra care ținea închise apele cosmice în întuneric (R.V., X, 113, 4-6) ; „Prin puterea sa, el a desfășurat cele două lumi, Cerul și Pământul, și a făcut ca Soarele să strălucească” (R.V., VIII, 3, 6 ; cf. 31, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu sai/ din coajă,/ din lemn,/ din rădăcină ;/ să stai chircit,/ înghesuit,/ turtit,/ în rădăcină,/ la nelumină...” (47, p. 173) ; sau un exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]