1,081 matches
-
laborioasă, răbdătoare, cu exemplare rezultate a lui Grigore Cartianu pare a justifica atari factori contradictorii sub acolada lor sîngeroasă. Destinul istoric a voit ca aceștia să se întrunească pentru ca România să scape de coșmarul terorii, mizeriei, minciunii, produs de un despot fără scrupule, de nuanță feudală, în pofida demagogiei sale populiste, ca și de cortegiul de lachei și adulatori ce profitau de nenorocirea generală. Asta contează în primul rînd. Aflăm că a existat o intervenție sovietică subterană care a preparat răsturnarea lui
Crime nesancționate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5714_a_7039]
-
dezvoltare și, implicit, de organizare comunităților extraeuropene. Un mediu prea generos minimalizează tentațiile creativității: limitează inovația, stimulând fantezia în dauna raționalității aplicate. Mediul darnic favorizează organizările protocolare, strict ierarhizate, în care individul se pierde, se confundă cu masa dominată de despot, de reprezentantul transcendentului pe pământ. încă din începuturi, Europa s-a confruntat cu lumea asiatică, indolentă și opulentă, despotică și hedonistă, opacă la iscodirile raționaliste și la libertățile pe care acestea le generează. Grecii, în primul rând Atena, prin ecumenismul
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
atât de usturătoare, încât cântăreții începuseră să se cațere prin copaci sau pe clădiri și să zboare. aerul se umpluse de cântec. deși interdicția putea atrage după sine închisoarea.// în estul melodios, plin de burguri și de stedtl-uri. pe vremea despoților, cântecul era din ce în ce mai intens" (p. 73). Viața este trăită tragic și discontinuu, parcă sub semnul deconstrucției derridiene: sub fatumul unui hazard copleșitor, provenit din lipsa iubirii și a comprehensiunii, ea o apucă ireversibil doar pe unul din drumurile posibile, pierzându
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
cenzurii interne a gazetei, care înțelegea să știrbească deplina libertate a criticii." În ipostaza de cronicar dramatic, Șerban Cioculescu își afirma, întâi de toate, prestigioasa sa modalitate analitică de critic și istoric literar. De pildă, prezentând spectacolul cu drama istorică Despot Vodă a lui Vasile Alecsandri relevă semnificația ei pe baza propriilor mărturii ale poetului dintr-o scrisoare a sa către D. Cantacuzino: "în Despot Vodă, Alcsandri și-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
prestigioasa sa modalitate analitică de critic și istoric literar. De pildă, prezentând spectacolul cu drama istorică Despot Vodă a lui Vasile Alecsandri relevă semnificația ei pe baza propriilor mărturii ale poetului dintr-o scrisoare a sa către D. Cantacuzino: "în Despot Vodă, Alcsandri și-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul lui Alexandru Lăpușneanu. Din studiul biografiei lui, pe atunci necompletă, dar în liniile ei mari, esențială, și-a făcut o idee exactă despre interesantul
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
istorică Despot Vodă a lui Vasile Alecsandri relevă semnificația ei pe baza propriilor mărturii ale poetului dintr-o scrisoare a sa către D. Cantacuzino: "în Despot Vodă, Alcsandri și-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul lui Alexandru Lăpușneanu. Din studiul biografiei lui, pe atunci necompletă, dar în liniile ei mari, esențială, și-a făcut o idee exactă despre interesantul levantin, Ťinteligent, dibaci, seducător, fățarnicť, căruia în interesul plăsmuirii romantice i-a atribuit Ťideea de
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
început, însă zdrobit de fatalitate, nimicit în aspirările lui prin concurs de împrejurări neprevăzute și rătăcitor prin amețelea înaltei regiuni în care a ajunsť" Adâncind analiza ideatică a piesei, Șerban Cioculescu descifrează sensul fatalității în concepția dramatică a lui Alecsandri: "Despot Vodă e zdrobit de rânduielile străvechi ale țării atât de categorice încât Alecsandri nu s-a sfiit să facă dintr-un nebun, ce e drept, vindecat, din Ciubăr-Vodă, purtătorul de cuvânt al fatalității, de ordine tradițională. Prin brațul lui nu
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
religios, ci puterea neiertătoare a datinei, care-și dictează legile și în drama de mai târziu a lui Alexandru Davilla, Vlaicu Vodă." Desigur, Șerban Cioculescu își formulează opiniile și asupra interpretării actorilor: "D. A. Critico, în rolul protagonistului, a fost un Despot plin de tinerețe, mobil, nuanțat, elocvent, măreț în nefericire." De asemenea, "în rolul boemului de țară, d. N. Brancomir a adus prestanța sa fizică, dicțiunea fără greș și un temperament combativ, de impunătoare forță." Iar H. Polizu, "în rolul greu
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
egală și sub toate aspectele: al adulației permanente, al ruperii de realitate, al sentimentului infailibilității, alcătuind laolaltă un complex unitar și indestructibil. Cîtă adulație, de pildă, poate digera un dictator? „Aprecierea gradului corect de lingușeală atunci când este vorba de un despot a fost întotdeauna periculoasă, dar în unele momente poate deveni ridicolă; un exemplu notoriu este o situație în care audiența a continuat să aplaude absurd de mult un discurs al lui Stalin, deoarece fiecare membru era înspăimîntat să nu pară
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
își prefigura discursul din 1990, de la următorul congres al consiliilor populare, fără a se întreba dacă viitorul congres al partidului, care urma să se țină în 1989, îl va realege sau nu în funcția de secretar general. Gîndirea lui de despot asiatic nu se poticnea în asemenea detalii precum prevederile ststutului PCR. Personajul promitea, senin și sigur de sine, că peste cinci ani va rosti un nou discurs... Un mărunt accident biografic l-a împiedicat să se țină de cuvînt. Respectul
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
dar și-a autoconferit un sceptru, primind cu acel prilej o telegramă de felicitare din partea lui Salvador Dali, publicată în ziarele noastre la 4 aprilie 1974: „Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidențial". NOTA 1 Tom Ambrose, Despoți și dictatori de la Nero la Saddam Hussein. Editura Litera, București, 2009, p. 19. 2 Sigmund Freud, Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieții cotidiene. Traducere, studiu introductiv și note: Dr. Leonard Gavriliu. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980, p.
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
și valorice din ’70 și ’80, s-a situat inflexibil de partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul românesc nu s-a încheiat odată cu victoria grupului Dej („partida națională”) asupra adversarilor secretarului general (Pauker- Luca și Constantinescu-Chișinevschi). Dimpotrivă, Popescu așează Plenara din iunie 58
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
și felul în care acționează asupra lor contextul. Un portret de această factură i-l face lui Dumitru Popescu, observat cu atenție de Niculae Gheran în diversele împrejurări în care a avut de-a face cu enigmaticul, în multe privințe, despot cultural. Să cităm câte ceva: „Lipsit de umor, nu era în stare să se distanțeze de prostia oficializată. Când, ulterior, va deveni ministrul Culturii, va elimina din personal pe toți ce apucaseră să-l vadă într-o postură liberalistă (...). Pe cât de
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
gazdelor ruse, ipocrite și pizmașe până la vărsare de sânge. Cel ce a reușit să aducă la masa tratativelor doi adversari ireconciliabili, pe Kutuzov și pe emisarul Sublimei Porți, nu este scutit de paharul prigonirii, de soarta bietei marionete în puterea despoților lumii; cu toate astea, va continua să-și joace rolul de excepție, deasupra vremurilor și semenilor, iubit fiind și ocrotit din răsputeri (magice?) de o femeie de excepție, cu o rarissimă voință de reprezentare și vocație a fericirii, pe numele
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
ideea generală de implicare de la Frederick cel Mare, care era încredințat că monarhul trebuie să acționeze ca primul servitor al statului, să-și facă temele spre a fi respectat, să fie, neapărat, cel dintâi dispus să ofere din timpul său. Despot luminat, general brillant, filosof și muzician, el l-a determinat pe Immanuel Kant, în faimosul eseu Ce este Iluminismul? (1784) să-și încheie astfel pledoaria: „Obstacolele în calea iluminismului universal, a evoluției omului din imaturitatea sa autoimpusă, devin din ce în ce mai puține
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
mâinile de turbare. Când monarhul moare de bătrânețe și de urât, nimeni și nimic nu-l mai poate opri pe vlăstarul sângeros, care ajunge să ni-l facă mai simpatic pe Vlad Dracul. Prin comparație, acesta din urmă pare un despot puțin cam sever, dar drept. Pedro, în schimb, e un maniac al unicei sale iubiri, în funcție de care judecă și însângerează totul. Singurii care nu se tem de el, la Curtea lusitană, sunt frații lui Inčs, veniți din... Castilia. Restul lumii
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
de Barbu Delavrancea, "Maria Stuart" de Friedrich Schiller (1964), "Danton" de Camil Petrescu (1974), "A treia țeapă" de Marin Sorescu (1979), "Căruța cu paiațe" de Mircea Ștefănescu (1980), "Hagi Tudose" de Barbu Delavrancea (1980), "Ploșnița" de Vladimir Maiakovski (1982) și "Despot Vodă" de Vasile Alecsandri (1983). De asemenea, Elena Sereda a jucat în numeroase filme, printre care "Ciulinii Bărăganului", în regia lui Louis Daquin, "Diminețile unui băiat cuminte" de Andrei Blaier, "De trei ori București" de Horea Popescu, " Toamna bobocilor" de
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
Herțegovina, îl trimiteau pe Leandru care numai el izbutea să prindă pește momit cu urzică și să-l aducă înapoi pînă să se împută. Mai tîrziu, într-unul din drumurile sale, văzu și ținu minte pe veci cum în memoria despotului Djurdje Brankovic pîinea se frămînta cu apă din Dunăre și era sfințită la biserica cu hramul Maicii Domnului din Smederevo și purtată apoi din mînă în mînă de chirigii pînă înspre Ávala. Megea atît de repede că pîinea ajungea de la
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
din Dunăre și era sfințită la biserica cu hramul Maicii Domnului din Smederevo și purtată apoi din mînă în mînă de chirigii pînă înspre Ávala. Megea atît de repede că pîinea ajungea de la Dunăre pînă în trapeza din munți a despotului caldă încă și acolo era ruptă și împărțită cu sare scoasă din Zrnovo. - Toți suntem zidari - îi spunea deobicei lui Leandru, la cină, bunicul Cihoric - doar că nu ne e dată o marmură neobișnuită pentru zidire: ore, zile și ani
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Leandru mai încercă o dată. Ultima oară. Cînd nu izbuti nici atunci, fiindcă se vărsă înainte să atingă fata, Despina îi dădu lumînarea ca să o dezvirgineze. Apoi, cam în zorii zilei, cu mare jale îndreptă vîsla către Maica Domnului de la Mănăstirea despotului sîrb Irinej Zahumski, unde se poate ajunge doar pe apă. Aici ea aprinse a doua lumînare, pe ai ei, se apropie de Leandru, îl sărută și-l lăsă la mănăstire, iar ea vîsli singură pe Drim. Înnebuniți și osteniți, s-
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
a izbutit să devină, mai ales în ultimul deceniu al regimului, cel mai anacronic, mai detestat și mai grotesc. Etiologia mecanismului specific merită cercetată mai de aproape, între altele pentru că ne edifică asupra mentalității „foștilor” și a relației acestora cu „despotul pe care-l adulează - cum spunea Ion Caraion - din lichelism, teamă, cupiditate, ipocrizie, cretinism și confort”iii. Unii dintre cei vizați au încercat, după ’89, o motivare mai salubră a fenomenului, născocindu-i suportul unor înalte rațiuni de stat. Ar
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
avea adesea sensul „dragoste pentru artă”. Cu această valoare, formula apare, de exemplu, la Alecsandri, într-o scrisoare din 1879 adresată lui Ion Ghica: „publicul român, atât de inteligent, a probat, prin manifestările binevoitoare cu care a făcut primirea lui Despot, că știe să prețuiască încercările conștiincioase ale unui autor, când acesta în scrierile sale este dominat numai de amorul artei”. Sensul propriu al sintagmei se păstrează până târziu (cum o dovedește un exemplu dintr-un articol de istoria artei, publicat
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
lui Cuza", o imagine simbol pentru dreapta măsură. Or, din pagina manualului lipsește exact referința la elementul obiectiv, recursul la legea care trebuie să guverneze. Pe când așa rămâne numai subiectivitatea lui Vodă care poate fi la un moment dat un "despot luminat", dar nicidecum un personaj justițiar. De altfel nici soluția pe care o propune Cuza nu este prea limpede: îi cere negustorului să îngenuncheze în fața țăranului-cumpărător ca pedeapsă că l-a umilit prin agresiune. Atât. Despre înlăturarea înșelăciunii, dacă a
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
Livorno) și elvețiene (Geneva, Berna, Lausanne, Yverdon), Enciclopedia devine, la sfârșit de secol al XVIII-lea, principalul motor al unui front de aculturaț ie care deschide spre universalitate o civilizație apuseană europeană, complet transfigurată de alfabetizarea în masă declanșată de despoții luminați ai aceluiași secol, de creșterea speranței de viață prin ridicarea nivelului de trai și de dublarea populației nord și central europene în mai puțin de o sută de ani. În același timp, în răsăritul Europei, un proiect similar, de
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
produce inactivitatea" (dulcedine otii pellexit). "Lenea ajunge să fie iubită"! Absența spiritului de inițiativă este condiția sine qua non a existenței pentru orice regim dictatorial și, de aceea, distrugerea personalităților, indiferent de domeniul de activitate, este acțiunea prioritară a tuturor despoților, fie ei luminați, fie nu. Iar consecința acțiunii despotului este robotizarea omului, căci inactivitatea treptat devine mai mult decât o obișnuință, ea se transformă într-un mod de viață adoptat cu plăcere de cea mai mare parte a societății. "Lenea
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]