1,668 matches
-
este o „vrăjitoare”. O astfel de situație întâlnim, de pildă, în „varianta Kogălniceanu” a legendei, publicată în 1842 (36, p. 254). Dar și într-o baladă bănățeană, în care „baba Limbuta” le cere zidarilor să jure că vor păstra secretul destăinuit de ea (36, pp. 210-211). Condiția păstrării cu strictețe a secretului riturilor îndeplinite este simptomatică. Am întâlnit-o și în alte legende comentate în acest capitol : cea a „românului Noe” edifi- când arca, legenda lui Ulise întemeind iatacul nupțial etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îi arătau că, dintr-un motiv sau altul Aloim vroise să-i facă rău Mariei, făcând aluzie la un secret, la o taină adevărată. Se întrebă ce ar fi putut însemna asta de vreme ce, doar cu câteva minute înainte, Maria îi destăinuise un alt secret, unul cumplit. Să nu fi știut Rim că Maria e fiica Abatelui? Iar dacă nu știa, era pentru că taina fusese păstrată, sau pentru că povestea fusese inventată atunci de Maria pentru î-l păcăli pe el? Sau poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spus, nu ești în stare să fii un soldat adevărat. Poate că nu ești decât o mașină eficientă de ucis. Are și statutul ăsta avantajele lui. Rim tăcu, lăsîndu-l pe Abate să continue. ― Maria mi-a spus că ți-a destăinuit secretul nostru. Cum îl vei folosi? ― În nici un fel. Chiar dacă ar fi adevărat că îți este fiică, ceea ce mă cam îndoiesc, lucrul ăsta nu m-ar putea ajuta în nici un fel să aflu tainele însămînțării. Iar discuția asta, după mintea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întrebările astea nu poți da un răspuns. Xtyn încuviință. - Da, dar asta numai pentru că nu știu destul de multe. Du-mă la Templu!. - Mă îndoiesc că vei afla vreun răspuns acolo. - Eu unul sunt sigur. Fie și numai pentru că îmi vei destăinui secretele tagmei tale. - Nu e mare lucru de aflat, zâmbi Arrus. Tainele noastre sunt mai degrabă un fel de a ne crește prestigiul și a munci ceva mai puțin la adunat vreascuri pentru foc. Cei doi își reluară mersul furișat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Alaana. Femeile tăcură o vreme după care, luîndu-și inima în dinți, Oksana întrebă: - Am vreun motiv să te ucid? Ești într-adevăr iscoada quințilorl - Și dacă aș fi? Ce-ai face atunci? Oksana șovăi pe punctul de a î se destăinui femeii aceleia despre care nu știa mai nimic. Se răzgândi în ultimul moment și încercă să tragă de timp. - Am mai făcut greșeala asta o dată. Aceea de a încerca să-mi imaginez ce-ar fi dacă... Pe vremea aceea eram
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai încercat să spui. Pentru mine e clar că folosești trucuri vrăjitorești vechi, dar simt că undeva în spatele spuselor tale, se ascunde un adevăr. Înainte de asta însă o să încerc să o întreb pe Alaana dacă nu cumva ea ți-a destăinuit frământările mele, zise Xtyn, încercînd cu mare greutate să rămână calm. - Și ce-ai să te faci dacă vei afla că am ghicit singur ce dorințe ai pentru poporul tău? întrebă zeflemitor Abatele. - O să mă tem de tine, fiindcă nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ascund secretul meu, el e prizonierul meu; dacă Îl las să-mi scape sînt eu prizonierul lui.” (A. Schopenhauer) Valoarea acestei observații se verifică mai ales În raporturile noastre cu cei din jur chiar și cu cei foarte apropiați: „Nu destăinui secretul tău prietenului; căci atunci nu te vei teme de el cînd Îți va deveni dușman” (Menander); „A spune secretul altuia este o trădare, a spune propriul secret este o prostie” (Voltaire). * „În tot ce faci să ții seama de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ultima la urechi, și care ne transmit o înțelepciune orientală devenită foarte de mult înțelepciune populară: nu vreau nimic, nu spun nimic, nu aud nimic. Sau cel puțin: am văzut, dar nu spune ce am văzut, am auzit dar nu destăinui nimic din ce am auzit. Să nu-ți scape nimic din josnicia lumii, din răutatea oamenilor și nici din perfidia lor, dar să te abții de a le face publice. Montaigne a practicat această înțelepciune și, din câte se pare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a trăi la munte, departe de orice urmă de civilizație, În vreme ce lui nu Îi place decât la oraș. Chiar atunci, atenția lui e slăbită, și Phil comite o nouă greșeală pentru că nu se controlează Îndeajuns. În toiul confidențelor, Rita Îi destăinuie că primele sale studii nu Îi pregăteau terenul pentru munca la televiziune și, descusută de Phil, precizează: „Studiam poezia italiană a secolului 19.” Răspuns care Îl face pe Phil să izbucnească În râs și să lase să-i scape, necontrolat
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
libertatea ta. (Din păcate, viața ne arată că, În numele unor interese egoiste de moment, omul este gata să sacrifice și un sentiment al prieteniei, În fapt pe cel al demnității proprii: „Nu te va trăda cel căruia nu i te destăinuiești”; „Secretul cel mai bine păstrat este cel pe care nu-l spui nimănui”; „Ești stăpânul vorbelor nespuse și robul celor spuse”.) Din lac În puț. (Nu numai Întâmplarea ne poate pune Într-o situație mai neplăcută decât cea anterioară, ci
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Ionescu, din comuna Sutești, județul Vâlcea, a fost condamnat la șapte ani de închisoare. A trecut pe la Aiud și Gherla, unde a fost din nou supus torturii, de această dată de către echipele de reeducare venite de la Pitești. Sub tortură a destăinuit că avea ascunse 2.000 de monede de aur („cocoșei“), pe care Securitatea i-a identificat mai apoi. Soția lui a fost evacuată din casă, fără a se întocmi vreun act, nici pentru aur și nici pentru bunurile rămase în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav improvizat de bărbați judecă, în prezența ei, o tânără Magdalenă de care unii dintre ei beneficiaseră. Ideea structurantă a scrierii e cuprinsă
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Fr. Lehar. Convorbire cu d. Emil Fagure, traducătorul operetei, RP, 1912, 197; Sărbătorirea d-lui Emil D. Fagure, DMN, 1926, 7175; N. Constantinescu, Cu d. Emil D. Fagure despre el și despre alții, RP, 1928, 3184; Criticii dramatici ni se destăinuiesc... De vorbă cu d. Em. Fagure, RP, 1935, 5158; H. Soreanu, A murit Emil D. Fagure, ADV, 1948, 17114; Gala Galaction, Emil D. Fagure, ADV, 1948, 17117; Ist. teatr. Rom., II, 477-480, III, 537-538; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele” sale pierdute, pendulând între realitate și vis. În ipostaza de prozator, F. lasă impresia chiar din primele capitole ale romanului Un om în câmp (1989), derulate succint, în spații și timpuri alternative, ca niște secvențe cinematografice, că
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
George Genoiu, Restituiri și premiere absolute, CNT, 1979, 31; Constantin Paiu, Un tânăr dramaturg: Dragomir Horomnea, RL, 1982, 36; George Pruteanu, [Scrisoare către Dragomir Horomnea. ianuarie 1985], în Dragomir Horomnea, Drumul Cavalerilor, II, București, 1995; Eugen Hrușcă, Dragomir Horomnea se destăinuie: „Drumul Cavalerilor”, de la drumul calvarului la mântuire, „Gazeta de Botoșani”, 1990, 1-4 februarie; Cornel Munteanu, „Drumul Cavalerilor”, „Solstițiu” (Satu Mare), 1990, 3; Dicț. scriit. rom., II, 539-541; Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România. 1945-1989, coordonator Paul Caravia, pref. Virgil Cândea, București, 2000
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
caiete rămase în manuscris, Îmblânzitorul de cuvinte și Plecările și popasurile poetului, conțin versuri care par a se așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o profesiune de credință și o încercare de autodefinire: „Am îmblânzit cuvinte sălbatice, sfioase”, se destăinuie R., din „pacea” lor „simplă”, ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin toamnă simți o
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
să îl acuze pe marele critic că, deși „a fost multă vreme un arbiter elegantiarum”, „a suferit de-un defect organic”, și anume acela că i-au lipsit „rădăcini adânci în pământul lui” și de aceea „nu i s-au destăinuit aproape niciodată marile mistere ale acestui popor” (Maiorescu. Un Petroniu care n-a știut să moară). În R. este prezentă și literatura propriu-zisă. Dacă în ce privește proza ar fi de amintit, în afara scrierilor lui Mihail Sadoveanu, doar ciclul de mici povestiri
ROMANIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
poate susține multă vreme dragostea. Iubirea are nevoie și de semne materiale (a oferi tandrețe fizică, a face cadouri, a ajuta efectiv persoana pe care pretinzi că o iubești, a o apăra când e cazul etc.) și nonmateriale (a-i destăinui gândurile tale intime, a te sfătui cu ea în luarea de decizii, a te interesa de activitățile ei, a-i respecta opiniile etc.). În al treilea rând, după cum anticipam, dragostea, spre deosebire de prietenie și simpatie, este însoțită și de puternice reacții
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
criterii. De exemplu: „Dacă ar trebui să reprezinți anul tău de studiu într-o competiție (comună) profesională, numește colegul pe care l-ai alege ca partener” sau: „Dacă ai avea o gravă problemă personală (intimă), cărora dintre colegi te-ai destăinui?”. Criteriile pot fi multiplicate: împrumut de bani, petrecerea timpului liber, desemnarea unor funcții etc. Alături de alegeri, întrebări de acest gen, adică itemi criteriali, se vor cuprinde și respingeri, de genul „cu cine nu ai dori în nici un caz să elaborezi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
o brigadieră îl atrage, cu complicitatea directorului, apoi intervin alte și alte „ispite”, iar memoriul continuă să rămână la formula de adresare: „Tovarășe Ministru”. O dramă interioară, aparent fără urmări, e cea din Jurnalul unei iubiri. Naratorul, un student, își destăinuie iubirea fără seamăn pentru o colegă de liceu, curtată, fără ca el să o știe cu certitudine, și de prietenul său cel mai apropiat, adevărat alter ego. Fata oscilează între cei doi, li se dăruie în secret, îi abandonează și îi
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
fi sau nu cunoscută de către restul grupului). De exemplu, le vom spune celor chemați că vor fi obligați să îndeplinească la întoarcere rolul de lider; va trebui ca ei să facă astfel încât să se vadă acest rol, dar fără a destăinui celorlalți ce rol au primit. Apoi sunt chemați alți membri până când toțimembrii din fiecare grup au câte un rol și o misiune de îndeplinit (cineva va fi persoana nemulțumită de orice idee a celorlalți, altcineva va deveni intrigantul etc.). Exercițiul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
geniu cînd e vorba să-mi irosesc timpul." Sau: "Din toate părțile mi se reproșează că nu produc nimic, cînd la mine sterilitatea e postulată; ba e chiar modul meu de "realizare"". I-o reproșau și prietenii. Odată s-a destăinuit caietului de amărăciunea provocată de o convorbire cu Mircea Eliade: "Toată dimineața am rumegat reproșurile pe care mi le-a făcut ieri M.E.: Ce se întîmplă? De ce nu mai scrii? Etc. etc. Ar fi trebuit să-i răspund că Wittgenstein
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
deja un nume de referință, atât ca traducător, cât și ca interpret al literaturilor franceză și belgiană. Dumitru Scorțaru este atent la situarea geografică, la amănuntele de peisaj, la detaliile toponimice și etnografice. O recuzită bogată care, folosită în note, destăinuie interesul, deosebit al lui Nicolae Suțu pentru cadrul material al descrierilor sale. Deplinătatea informațiilor lui Gh. Macarie din tabloul cronologic și din postfață este bun îndrumător pentru reconstituirea vieții lui Nicolae Suțu, fiu și nepot de domnitori fanarioți, el însuși
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
polemistei, „Noica aduce în cultura română exact ce n-ar trebui sau contrariul a ceea ce ar trebui”. Tulburător e articolul inedit (nepublicabil înainte de 1989 nici în țară, nici în presa română din afară) Exilul literaturii și literatura de exil, ce destăinuie drama intelectualului emigrant din Est, căruia i se pretindea, în Occident, o „angajare” identică - deși în sens invers - celei care generase coșmarul existenței sale anterioare. Două interesante exegeze sunt consacrate lui Emil Cioran. Un adevărat studiu micromonografic îl prezintă pe
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]