4,744 matches
-
pierde funcția și proprietățile din Histria. Tampius Flavianus nu avu timp să răspundă, pentru că Vedius Aquila se ridicase și îndemna toate armatele din Illiria să-l aștepte pe Mucianus, care scrisese că venea din Syria cu Legiunea a șasea și detașamentele celor cinci legiuni rămase în Syria și în Judaea. — Așadar, încheie Vedius, împreună cu Mucianus vor sosi nu mai puțin de treisprezece mii de oameni! Se așeză, evitând privirea gravă a lui Antonius. — Numai atunci vom putea să-i înfruntăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o adeptă ferventă a zeului tău. Deocamdată, mă încredințez zeului meu. Deveni brusc serioasă. — O să-l rog pe zeul meu să te apere. La idele lui septembrie, Antonius părăsi castrul de pe Danubius, în fruntea unor soldați călare și a unor detașamente din diferite cohorte și legiuni. Tovarășul său era primipilus-ul Arrius Varus. Errius Sartorius se număra printre centurioni, iar Titus - printre soldați. Trecură repede Alpii și ajunseră în Italia, unde ocupară Aquileia. Fură aclamați la Opitergium și la Altinum și atraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și-ți dădea la cap imediat. Acuma, nu era problemă dacă era un om mare, că știai că-i nebun și te fereai, da’ mai erau copiii, să juca cu ei, le făcea puști din lemn, Îi organiza pe armate, detașamente, divizii și pe urmă Îi punea să se bată. Copiii se jucau În glumă, dar el era periculos, odată Își pierdea controlul și se trezea că dă d’adevăratelea cu toporul, cu furca, cu ce-i venea la mână. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea unui puternic detașament al Apărătorilor. Ali beg se bizuise pe prioritatea care avea să fie acordată evacuării domnitorului și a suitei lui, dar iată că Ștefan gândise altfel. Rămăsese pe loc, aproape fără protecție, trimițând toate forțele disponibile spre Dunăre. În acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de retragere la alți cinci sute de pași, dincolo de liziera pădurii. Lăncierii, avansare prin pădure, Învăluire pe dreapta, atac la semnal. Linie de arbalete pe centru. Linie avansată spre est, cu zid de scuturi. Executarea. Fără nici un cuvânt, comandanții de detașamente Își luară luptătorii și porniră spre locurile indicate. Alexandru Începu să Înțeleagă că Apărătorii pregăteau nu una, ci trei bătălii. Cea mai grea părea a fi a doua. Cea pentru care se pregăteau Yves și Francisco. În primul val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar niște umbre. Umbre pe pânza vremii, cum avea să scrie, cândva, un mare poet. Apărătorii fuseseră Însoțiți de oșteni ai lui Vlad Dracula, zis Țepeș prin părțile Munteniei, până la frontiera Transilvaniei cu Moldova. De acolo fuseseră escortați de un detașament de luptători condus de căpitanul Petru Ilaș. Întâlnirea din munți se voise simplă, ostășească, dar se transformase deodată Într-o explozie de bucurie. După saluturile de curtoazie dintre Angelo și Pietro, care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și a floare de cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei de Aur, Seyyd Ahmed. Un detașament de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre călăreții Bordjighin. - Să ne ajute Dumnezeul nostru și Eternul Cer Albastru al mongolilor ca marele han să aibă răbdare să-l asculte pe Amir Baian, iar acest Amir Baian să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece mii de oameni porneau spre Răsărit cu poruncă de a galopa zi și noapte până la primul contact cu tătarii. Un detașament de cincizeci de Apărători, sub comanda căpitanului Bogdan Gâlcă, se Îndrepta spre Suceava, de unde avea să escorteze familia voievodului către Cetatea Neamțului sau, la nevoie, către frontiera cu Transilvania. Un alt corp de patru sute de Apărători avea să Însoțească forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi țărani. Porniră Înapoi, spre drum, și merseră aproape jumătate de ceas spre sud, până ajunseră Într-o tabără ridicată de curând. Erau peste două sute de corturi rotunde, așezate În marginile unui pătrat. Pe laturile pătratului erau legați caii. Un detașament de spahii. Abia atunci Oană văzu că un grup de ieniceri sosea, În urmă, cu cei doi cai care fuseseră legați În pădurea Murgenilor. Era, deci, o patrulă care sesizase prezența cailor și așteptase să vadă cine va veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frontului, dar cât mai aproape de el. CÎnd ei sosiseră, Însă, sultanul nu se mai afla În tabără. Din câte Înțelegea Oană, plecase spre nord-vest, mai sus de ținutul Romanului. Lăsase, totuși, ordine limpezi. Din acele ordine, strigate de comandanții de detașamente, căpitanul Înțelese frânturi din realitatea războiului. Trupe suplimentare erau trimise spre Orhei și Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacul ienicerilor. Intervenția sultanului oprise defensiva primelor rânduri de ieniceri și provocase o Înaintare generală a urdiei, cu pierderi enorme. Dar o Înaintare implacabilă. Indiferent câți războinici cădeau sub săgețile, sub săbiile sau securile moldovenilor, sultanul arunca În luptă alte detașamente, apoi altele, Într-un ritm năucitor, până când valea fusese literalmente acoperită de trupele turcești, iar moldovenii fuseseră Împinși Înapoi, spre nord, În adâncurile codrilor. Puținii moldoveni care mai rămăseseră, căci oastea lui Ștefan căzuse aproape În Întregime. Nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
turcilor, mai puțin cetățile și munții. La cetăți nu putem ajunge, căci se află sub asediu. Ne rămân munții. 14. Întâlnirea 15 august 1476, Păltinoasa, Valea Moldovei Oastea voievodului trecuse dinspre Humor spre Ilișești, fără să iasă din umbra codrilor. Detașamente ale vânătorilor domnești atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus de Suceava, forțele otomane se aventurau cu greu, iar cele care se aventurau nu se mai Întorceau. Mai sus de Suceava Începea o țară sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Asta voiai să spui, nu? - Oarecum... - Observ că nu ești doar un pictor de viitor, ci și un lingvist eminent. - Eminent, nu. Poate... iminent. Cum e și atacul spahiilor asupra micii cavalerii moldovene. Pe dealul care cobora spre șleahul Sucevei, detașamentul călăreților moldoveni atacase coloana spahiilor și, Înainte ca aceștia să organizeze apărarea, se retrăseseră. Fără să stea pe gânduri, turcii porniră În urmărire. După un galop de aproape o mie de pași, voievodul dădu semnal arcașilor. Dușmanii intraseră În raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și arătați că sunteți cea mai bună cavalerie a Europei! În numele Domnului și al Moldovei, la atac!!! - Moldovaaaa!!! se prăvăli strigătul de luptă al călărimilor care țâșniră din negurile codrilor, coborâră Într-un galop nebun dealurile Ilișeștilor și izbiră frontal detașamentele de spahii. Forța atacului fusese mai mare decât se așteptase Stefan. În ea era nu doar viteza cailor și panta dealurilor, care erau condiții pur strategice, ci era mult mai mult. Era sufletul și speranța nebună a fiecărui călăreț, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
depărtare. Ceața se ridică... Dacă eu văd bine, atunci câmpia dinspre Suceava e plină de cadavre... Văd uniforme de ieniceri și spahii, dar nimeni nu mișcă... Oană o privi uluit. - Cum adică... nu mai Înțeleg nimic. Ștefan n-are nici un detașament de cavalerie care să angajeze lupta În ariergarda lui Mahomed. Cu toate astea, mi s-a părut că aud zgomotele unei lupte la sabie. Nu le puteam auzi, firește... Câmpia e prea departe... Dacă am visat, atunci am visat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai fusese auzit de multă vreme. Un sunet lung și două scurte. Mesajul se repetă. Pietro Își privi luptătorii. Tot ce se Întâmpla devenea incredibil. Semnalul se repetă a treia oară. Nu era nici o Îndoială. Semnificația lui era clară. Întregul detașament al Apărătorilor intră sub comanda directă a căpitanului Oană. - Tata... murmură Ștefănel, privind parcă spre sine Însuși și Încercând să treacă momente la care se gândise ani de-a rândul. - Cunoști semnalele noastre? Întrebă, uimit, Pietro. Tânărul luptător nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii. Oană Închise ochii. Vedea, În sfârșit, tot ce se petrecea acolo. Apăruse o forță pe care o simțea demult apropiindu-se. Acum, acea forță se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care a ajuns la Istanbul cu un detașament de Apărători și a reușit să scape de acolo În plină bătălie navală. Corabia comandată de cel mai bun căpitan de vas al măriei sale Ștefan. Simțurile mele de vechi „diarist” s-au trezit imediat. Eram călare pe un subiect pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Faptul că nu se pot baza pe el este o problemă. Ca ofițer districtual se așteptau să le găsească hamali, să-i pună la curent cu situația din Fotseland. Pe coastă se discutase chiar despre o escortă, poate chiar un detașament de WAFF sau poliție locală, cu toate că Short nu prea dă semne c-ar înțelege cine sunt și pare incapabil să se hrănească singur; cât despre ajutor, nici nu poate fi vorba. Acum înțelege Jonathan de ce recensământul a revenit în sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se roteau tăcuți când la volan, când pe bancheta din dreapta unde dormeau În capul oaselor și unii se cufundau În vise așa de adânc, că spuneau cu voce tare În somn povești Întregi. Noaptea era cel mai rău. Deși comandantul detașamentului de muncă le pusese În vedere celor care intrau de veghe să nu cumva să adoarmă și ei, că Îi lua mama dracului și „batalion disciplinar” scria pe fruntea lor pentru mulți ani („o să ieșiți bătrâni de acolo și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că nu cu plocoane de-ale stomacului puteau să-și cumpere câteva zile de libertate, ci cu bani. În scurt timp aveau să afle, de la unii mai vechi, cum să procedeze ca să nu fie acuzați de mituire. Comandantul strânsese tot detașamentul În careu. Soldații se străduiseră să se curețe cât de cât, salopetele umede miroseau a săpun de casă târguit de prin gospodăriile satului, stemele de la paftale luceau, bocancii fuseseră văcsuiți și cusuți pe la spărturi cu ață cauciucată. Inimile băteau anapoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pregătirea mașinilor pentru campania de toamnă, adică pentru cărat cotolani de porumb. Ceilalți puteți merge câteva zile pe la casele voastre. Ia să vedem acum, mâna sus cine se oferă voluntar să rămână aici, spre a asigura bunul mers al detașamentului. Bravo! Sunteți cu adevărat ostași!” (La auzul laudei soldații luaseră poziția de drepți și strigaseră: „Servim patria!”) „Pe loc repaus! Începând de mâine, vom acorda totuși permisii și concedii, că nu puteți rămâne cu toții aici, așa cum vă doriți. Le facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
biroul directorului de IAS. După aia le lua din nou la mână, le verifica și le semna. La apelul de seară urma să le Înmâneze fericiților și să-i felicite bărbătește pe ceilalți, care se oferiseră voluntar să rămână În cadrul detașamentului și să-i asigure buna funcționare. Soldatul Cătănuță nu pusese bani În scrisoare și nu-și făcea prea mari speranțe. Totuși Îl duru atunci când Comandantul termină de Împărțit hârtiile cu noroc și el nu primi nimic. Fericiții se prefăceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]