2,071 matches
-
suntem fericiți, pentru că fericirea ne oferă forțe nebănuite și ne lasă să ne folosim maximum capacitățile corpului. Astăzi omul modern este adormit, pentru că nu își mai înțelege propria natură și nu știe să folosească toate impulsurile care par să îl devoreze. Ancorate cum trebuie, aceste impulsuri care apar la o primă vedere sălbatice, pot fi folosite pentru a reuși aproape în orice domeniu. Fiți fericiți și vă veți recăpăta frenezia pe care ați avut-o la începutul vieții și pe care
FERICIREA – FARUL NOSTRU INTERIOR, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371413_a_372742]
-
mă conține! Eu sunt doar vânt trecut peste milenii, Iar trupul fost, l-au decorat lichenii, Sorbindu-mi seva, când curgeai prin mine. Tu m'ai hrănit, m-ai alăptat cu rime Mă înfruptam flămând din sânul tău Te-am devorat, ba chiar eram birău Iubindu-te, adesea, cu asprime. M-am regăsit, mă reîntorc în mine Ca vânt pribeag, trecut peste milenii, 'n același trup, ce l-au vârstat lichenii Și'n vraja care încă mă conține. *** Volumul "Ucenic în
ACUMA ŞTIU! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374952_a_376281]
-
o nevoie internă, mai degrabă decât ceva plănuit. - Cum v-ați apropiat de literatură? Cred că totdeauna m-am simțit aproape de literatură. Primul mentor a fost tatăl meu, care deși avea o formație inginerească era un cititor pasionat, împătimit chiar. Devora cartea și avea o perspectivă extrem de generoasă asupra lumii. A avut o carieră technică de success, dar sufletul îi dădea ghes la preocupări umaniste, avea o disponibilitate filologică / filozofică așa cum rar am întâlnit. Deși lucra, din necesitate, în domeniul tehnic
INTERVIU CU SCRIITOAREA MILENA MUNTEANU (CANADA) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375294_a_376623]
-
confiscarea averii și execuția celui în cauză. Am văzut asta de multe ori și aveam senzația că Roma s-a transformat într-o mare temniță, sau într-o mașinărie care toacă mărunt pe oricine intră în ea, consumându-l sau devorându-l, fără deosebire, fie el om bogat ori sărac, politician ori plebeu, libert, gladiator, sau curtezană sau sclav. Iar noi am scăpat doar grație unei cereri și a unei porunci imperiale care ne-a trimis aici. E un fel de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
dragostea de viață. Fiindcă, de fapt, prin exclamația retorică ”nu vreau să mor”, se distinge, discret, ideea că este peste puterile noastre să ne împotrivim destinului implacabil, dar poate fi și o chemare disperată a vieții care, deși ne va devora, este totuși invocată și dorită. Suferințele lumii nu o lasă indiferentă, mai ales suferințele mamelor ce-și veghează ”pruncii” bolnavi. Sensibilitatea poetei sesizează disperarea că rugile acestora nu mai ajung la Cel de sus. Cutremurătoare prin mesajul poetic transmis este
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
în starea asta. Era deci, așa cum se spunea la începuturi, cea mai bună dintre societăți. Pe pereții năruiți ai caselor atârnau luminoase portretele marilor gânditori ai lumii: Marx, Engels și sfrijitul acela de Lenin. La ei se uitau oamenii când devorau și lăcrimau de bucurie... *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori se întruni sub auspicii nefaste. Aripile negre ale președintelui zbârnâiră sinistru. Întreaga adunare îngheță: - Am tolerat peste poate liberul arbitru, legea fundamentală a speciilor dotate cu conștiința de sine! Eroare! Acești nefericiți pe
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
am unde(Azil) . Poetul cade pradă întoarcerii în timp , o fugă inversă, o regresie malefică. Cronologia inversată, cronologie cu încărcătură luciferică. Brandul Țepești, consacrat de Puiu Răducan cu statornicie creatoare și cu loialitate , e pe cale să se năruiască, să fie devorat el însuși de timpul care împresoară nemilos creatorul și creația, poetul și poezia. Ispita cuvântului și-a pierdut din forță și temeritate, poetul asistă aproape placid la uzura propriilor sale stihuri , stihurile destrămării. Matricea paradisică bântuită de fantasme, viziuni terifiante
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
o vei pătrunde. Și viața are parfumul ei. Da, parfumul implinilor, al amintirilor, al anilor petrecuți în frumos și dăruire, dar și parfumul amărui al eșecurilor. Viața îți oferă surprize, uneori mari surprize asemeni cărții pe care vrei să o devorezi până la capăt și după care meditezi intens la urmă lăsată pe sufletul tau.Îmi plac cărțile așa cum îmi place și mirosul vieții. Fiecare filă citită este o acumulare de frumos asemeni fiecărei perioade petrecute din viață. Citește mai mult Legătură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
o vei pătrunde. Și viața are parfumul ei. Da, parfumul implinilor, al amintirilor, al anilor petrecuți în frumos și dăruire, dar și parfumul amărui al eșecurilor. Viața îți oferă surprize, uneori mari surprize asemeni cărții pe care vrei să o devorezi până la capăt și după care meditezi intens la urmă lăsată pe sufletul tau.Îmi plac cărțile așa cum îmi place și mirosul vieții. Fiecare filă citită este o acumulare de frumos asemeni fiecărei perioade petrecute din viață.... XXIV. BUZOIANUL GEORGE ALEXE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului Se adâncește, prin vânturi și ploi, Tăcerea dureroasă dintre noi, Se-adună gândurile mele, roi, Iar lacrimile reci se scurg șuvoi Pe-obrazul mut de nepăsarea ta, Pe gura mea flămândă, ce ar vrea Să devoreze iar acel “ceva“, Care m-a cucerit, subit, cândva. Îmi amintesc: cu aerul patern, Îmi explicai pasaje din Jules Verne, Privind, în peisajul toamnei, tern, La frunze ruginii cum jos se-aștern. Azi frică ni-e de noi și de
TĂCEREA DINTRE NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372425_a_373754]
-
nr. 1460 din 30 decembrie 2014. Ce urât e-n astă dimineață, Totu-i învăluit într-o deasă ceață, Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea într-un val de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
un tunet în ... Citește mai mult Ce urât e-n astă dimineață,Totu-i învăluit într-o deasă ceață,Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet,Exprimându-și durerea într-un val de urlet.Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit,Copacii triști și mohorâți de peste dealuriSe lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi.O nouă răsuflare rece iarna-și trimite,Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute,Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți,Implorând milă răsăriturilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
și mai tare, când flăcăul în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala călduță. Sfârcurile fetei erau ca niște coloane mândre și tentante, de aceea el le devora cu buzele și le mângâia apoi cu vârful limbii, simțind o dorință de a o posedă și mai mare. - Ești dulce. Peste tot ești dulce, spuse fata. Gura lui caldă și umedă îi făcea plăcere. Limba lui se împerechea cu
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
căprioară în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și am târât-o de picioarele din urmă până la un ududoi aproape. Să n-o devoreze ciorile, coțofenele, vulpile sau câinii prea repede, am băgat-o sub mal și am surpat pământ peste ea. Vântul din frunze de arbori intonează marșul funebru. - Rămâi în Împărăția Naturii, veșnic să fii mângâiată și să ai deplină liniște, că
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
sufletele oamenilor. După cină, mătușa care intuise că ceva ascuns cu grijă de față, îi macină sufletul și percepea teamă în spatele privirilor sale. S-a decis să spargă ea gheață și să afle de ce natură e acel vierme, ce o devorează pe dinlăuntru pe Deșire. Ochilor aceia de gazela li se stinseseră bucuria și strălucirea pe care ea o văzuse în ei, cu câteva săptămâni în urmă. Nu-și găsea liniștea dacă se prefacea că nu a observat acest lucru, lăsând
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
dorești, însă nu spune că nu știi despre ce vorbesc... Tu ai o suferință care te macină mult și eu știu din experiența, că astfel de lucruri când încerci să le să le-ngropi în tine, sfârșesc prin a te devora din interior. Odată, mătușa ta îți va spune propria să poveste, pe care tu nu ai de unde s-o cunoști. Acum însă, te implor copilă dragă eliberează-ți sufletul de povară și permite-mi să te ajut cumva. Promit că
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
ale păcatului de-a pururea originar! Ce amețitor saltă când se prinde în horă la vreo sărbătoare : și cerul îi face loc ! Ochii băiatului păreau suspendați între două lumi : o lume prinsă în hora timpului și o singurătatea ce le devora celor doi tineri prezența! Viorica , cealaltă vecină a lui Dio, e c-un an mai mică. Însă e mai dolofană ș-i place la fel de mult hora și să petreacă de câte ori are ocazia! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (24
DEŞERTUL DE CATIFEA (24) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345846_a_347175]
-
început de mult, din copilărie aproape, bătrânul a trăi frenetic, a iubit, a petrecut, a muncit, dar, nici un moment, n-a părăsit masă de ceață și fum a lui Thanatos, prin umbrele ei își privea convivii, în negura ei își devora plictisul, greață, lehamitea, la acest ospăț se află și-acum, când primăvară nu-i altceva decât o invazie subterană de viermi și-o explozie celesta de cenușă. 9 El viejo se complace con antelación en el tedio sin par de la
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
visuri neîmplinire, dar mai ales de ravagiile timpului. În acel moment am simțit nu numai un sentiment de milă și compasiune față de această ființă nedreptățită, cu toată drama destinului său, ci și disperarea că timpul, care nu ezitase să-și devoreze proprii săi copii, se scursese în egală măsură pentru amândoi. Gândul mi-a zburat la acceleratorul de particule, care, într-o fracțiune de secundă, ne-ar fi putut întineri și scăpa de grija zilei de mâine. La prima vizită o
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
considerat de știință drept a patra dimensiune a fost dintotdeauna în afara controlului Divinității. Dumnezeu ca și zeul suprem al Romanilor respectiv al Grecilor se supune timpului. Cronos este singurul zeu acceptat tacit și de religiile actuale deși este „canibal” își devorează copii. Clipa durează o clipită apoi este devorată de timp. Rămâne doar amintirea ei. Brahma este în unele accepțiuni un fiu al lui Cronos, motiv pentru care nu este veșnic ci ciclic. Se naște, moare apoi renaște din propria cenușă
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
fost dintotdeauna în afara controlului Divinității. Dumnezeu ca și zeul suprem al Romanilor respectiv al Grecilor se supune timpului. Cronos este singurul zeu acceptat tacit și de religiile actuale deși este „canibal” își devorează copii. Clipa durează o clipită apoi este devorată de timp. Rămâne doar amintirea ei. Brahma este în unele accepțiuni un fiu al lui Cronos, motiv pentru care nu este veșnic ci ciclic. Se naște, moare apoi renaște din propria cenușă. O foarte interesantă concepție religioasă. Se pare că
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
se referă mai mult la cine mănâncă pe cine, iar absolut ori ce viețuitoare apare în lanțul trofic al cuiva înainte sau după moartea sa. Curios este că omul însuși apare în lanțul său trofic deoarece, după moarte trupul este devorat de microorganisme care generează hrana plantelor pe care le mănâncă și omul. În natură nimic nu se pierde, totul se transforma. Așadar adevărul adevărat este că trăiesc ca să mă fac mare și gras, o friptură pentru altcineva, ca biata căprioară
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
la propriu pe fiecare. Religia știe de mult acest adevăr și, prin rugăciunile cerute tuturor dreptcredincioșilor, încearcă să înduplece pe Dumnezeu să fim mâncați mâine, nu astăzi. Fioroasă realitate! În lanțul trofic a apărut un nou element. Omul fiară, care devorează la propriu oameni de vii în așa numitul război. Oameni nevinovați se omoară între ei cu cele mai perfecționate arme deoarece unul, fiara fiarelor, care niciodată nu luptă, vrea mai mulți bani. O fi voia Domnului? [1] SPP serviciul de
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
meu umanoid / Ia trenul spre interior» (p. 35); «Epigramistul, tale quale, / Al Casei dinadins Regale / A fost omis din protocoale !» (p. 88); etc.; (10) „paraboloid-catren“: «Când Minulescu naviga / Pe drumul Mării Marmara, / Urla un paradox la proră / Că matelotul îl devoră !» (p. 36); «A-nceput de ieri să cadă / Câte-un cap... acum a stat: / Principele dă dovadă / De demență, și-i păcat !» (p. 40); etc.; (11) catrene „colegial-umoristice“: «Pe oricare continent, / Din Alaska-n Yucatan, / De prostie scapi urgent / Cu pastile
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
se referă mai mult la cine mănâncă pe cine iar absolut ori ce viețuitoare apare în lanțul trofic al cuiva înainte sau după moartea sa. Curios este că omul însuși apare în lanțul său trofic deoarece, după moarte trupul este devorat de microorganisme care generează hrana plantelor pe care le mănâncă și omul. În natură nimic nu se pierde, totul se transforma. Așadar adevărul adevărat este că trăiesc ca să mă fac mare și gras, o friptură pentru altcineva, ca biata căprioară
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]