2,113 matches
-
azi, tatăl său fiind guvernator al unei regiuni a Imperiului Samanid, în Afganistanul zilelor noastre. Dotat cu o rară inteligență, dublată de o memorie ieșită din comun, își depășește dascălii și, de la vârsta de 14 ani, se afirmă ca savant. Devorează bibliotecile și-și însușește o vastă cultură medicală, primind calificarea la 18 ani. Pentru a înțelege metafizica lui Aristotel, recurge la comentariile lui al-Farabi. Practica îl consacră repede, mai ales că starea părinților îi permite s-o facă fără remunerație
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care îndeplinește diverse funcții, se dedică cosmologiei. Studiază la Academia de Științe a Institutului din Bologna, sub conducerea cunoscutului astronom Domenico Maria Novara da Ferrara, căruia îi devine asistent. Citește observațiile lui despre ocultarea stelei Aldebaran din constelația Taurului și devorează cărțile de astronomie existente în vremea lui (Pitagora, Cleomedes, Cicero, Pliniu cel Bătrân, Plutarh, Filolaus, Heraclit, Ecfantos și Platon). Astfel sesizează contradicțiile dintre teoriile lor și părțile cele mai slabe ale concepțiilor cosmologice. În timpul șederii la Universitatea din Padova i
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ale căror victime au ajuns cei mulți. Minciuna și întunericul în care sunt ținuți cu bună știință oamenii se vor întoarce în cele din urmă împotriva celor care profită de această situație. Adică vor naște niște monștri pregătiți să-i devoreze și pe ei - „cârmacii” care astăzi se consideră atât de infailibili, atât de „recunoscuți” (de peste 150 de țări...), atât de bine instalați în fotolii. Democrația înseamnă lumină, cu alte cuvinte mereu reînnoita posibilitate a schimbării, iar aceasta poate fi și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
tragicul renaște într-o societate dominată de aparentă fericire și de "lucruri". Tragicul reînvie în acest univers uman care "prin toate fibrele sale respinge tragicul". Timpul este anotimpul veșnicului supliciu, este timpul în agonie, mai rău decât moartea. Omul este devorat de cuvinte care reprezintă totodată tot ceea ce îi rămâne ca probă a existenței. Domenach nu concepe lumea fără tragic. Tragicul este "nostalgia după un destin mai pur și mai complet, mărturie a unui eșec ce-l cheamă pe altul pentru
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu o carte În mână. Putem face o conexiune Între motivul cărții ca motiv al cunoașterii Încă din pântecele mamei. Cartea Îi acordă celui nenăscut un ascendent asupra lumii dinăuntru și dinafară. Este vorba de o inițiere, conținutul cărții este devorat, absorbit În sânge, Încă din trupul mamei. În basmul Voinicul cel cu cartea În mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele Îi spun: cea mare - că are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
puterea să realizeze că orbirea care teoretic i se părea a fi absența luminii, o ascundere a ființelor și lucrurilor în dosul unui văl negru de beznă (amauroză), în ceea ce-l privește înseamnă cufundarea într-un alb absolut luminos care devora culorile și formele, făcându-le astfel de două ori invizibile. Fapt e că această primă orbire va declanșa un fel de pandemie, o pierdere a văzului în lanț, prin simplul contact vizual. Prin urmare, rând pe rând (personajele nu au
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
plan scriitori precum Roth, DeLillo, Pynchon, McCarthy și autori de penny dreadfuls (poveste de groază ieftină, de doi bani), King fiind printre ei. Stephen King a manifestat interes pentru poveștile de groază ieftine de mic copil; în loc de victorienele penny dreadfuls, devora antologiile de benzi desenate horror Tales from the Crypt, atât de populare în rândul copiilor la începutul anilor cincizeci încât părinții și autoritățile din educație au apelat la Congresul american să facă demersuri pentru interzicerea lor, lucru realizat în 1954
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o sensibilitate acut contemporană. A sfârșit într-o tragedie de tip antic sofoclean. Un sfârșit tragic, cu torturi fizice și morale, timp de șase ani neîntrerupți, în hrube sordide. Îmi amintește de Prometeu înlănțuit pe crestele munților Caucaz, cu ficatul devorat de ciocul vulturilor.” Alți ipochimeni nu sunt însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi prostituatele istoriei. Vorbă grea, judecată aspră, melancolia s-a transformat, brusc, într-o stare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că devorează oile pe care le-a păcălit să îndepărteze câinii de turmă (fabula 217), fie că-l păcălește chiar pe cioban, câștigându-i încrederea (fabula 229)1, lupul pare menit să-și câștige hrana prin fraudă, atunci când argumentele forței brute nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebuie să reținem faptul că acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
autor un moft. La ce i-ar fi folosit încă o fiară vicleană, crudă, intrigantă? Nu erau atâtea altele? Și de ce să o fi căutat atât de departe? E drept că, în mitologia egipteană, șacalul, ca un consumator de cadavre, devorează acele părți care se descompun ale unei mumii de aceea e asociat lui Anubis 15. Reputația acestui canid nu era deloc pozitivă în Orient, după cum atestă iconografia din cele mai vechi vremuri: "Încă dinaintea dinastiilor, sunt deja reprezentați alături de cadavre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori îl iartă și profită de pe urma acestei generozități, dar se scutește de inevitabilele mustrări de conștiință. Pentru că, da, Crocodilul principelui moldav are conștiință, are noțiunea valorilor, îl prețuiește, clar, pe Inorog și îl disprețuiește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
flămând și nesăturat ai fost)""23. În acest moment, mișcarea se suspendă, scena parcă încremenește, iar Crocodilul devine atent și caută să afle pricina acestei situații, motivația sa etică, în loc să profite de prilejul pe are îl are de a-și devora, rapace, cum îl recomandă absolut toate sursele, prada: "Crocodilul, cuvânt ca acesta de la Inorog audzind, lăcomiia fălcilor își înfrână și numele Corbului la mijloc adus ce va să fie cu de-adins cercetă (că spurcatul Hameleon nici crocodilului tot vicleșugul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ca o bestie care trebuia eliminată. Pe lângă procesul de zoologizare, un alt fenomen de violență lingvistică se manifestă prin încercarea de canibalizare a adversarului, a celuilalt: fiind stigmatizat lingvistic, acesta este, de fapt, ucis în efigie, spre a putea fi devorat de agresorul său. Ca să luăm două exemple specifice pentru totalitarismele secolului XX, canibalizarea și bestializarea lingvistică a celuilalt (diferitului) putea fi făcută matematic, pretins științific, rece (naziștii) sau, dimpotrivă, pasional și ardent (comuniștii). Dar există și altfel de exemple, care
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
din proprietatea familiei. Ceilalți se bucurau de învecinare în locurilor de pășunat, întovărășindu-se în jocuri și povești. Mie-mi ținea cartea tovărășie. Cu foamea de nepotolit a viermilor de mătase care mâncaseră frunzele duzilor satului, crescuți obligatoriu în școală, devoram paginile cărților din biblioteca sătească. Toate genurile epice și lirice, cărți de dragoste, istorice și de aventură, lucrări din toate epocile și curentele literare, dar mai ales literatura sovietică, abundentă în epocă. Ziua și cartea. Personaje, aspirații și scenarii diverse
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de là avait des vibrations de cristal, et leș idées imprévues, mordantes, d'un tour particulier, méchant et drôle, d'un charme destructeur, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
foarte sălbatec și excesiv, care este ilustrat din nou de "furca înfiptă în pământ" (1998: 295-296). Ultima fază a "dezvoltării argumentative ce constituie mitul", agresiunea sexuală a femeii, este astfel rezumată: A treia fază: Ca și în cazul mantidei, femela devorează masculul după împerechere... Recunosc, cu deplină claritate, faptul că personajul masculin mi-a apărut, de la începutul primei scene a așteptării, în termenii perturbării și ai anxietății. L-am văzut ca fiind un "mort în stare de așteptare", "mort dinainte". Această
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
prodigioasă rezolvare în tablou, chiar dacă onirică, extrag cu o forță deosebită, din insipida și stereotipa imagine de la Angélus, varianta maternă a monstruosului mit al lui Saturn, Abraham, al Tatălui Etern cu Iisus Cristos, ori al lui Wilhelm Tell, ei toți devorându-și fiii (1998: 296-297). Procedând astfel, Dalí se distanțează de "automatismul pasiv" al gândirii suprarealiste propovăduit de mentorul său André Breton, punând, în schimb, în valoare caracterul activ și concret al unei gândiri subconștiente capabile să se manifeste ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet masculul în Rămășițe atavice după ploaie (1934); spectacolul este contemplat ca un monument străvechi de un Dalí-copil și tatăl său, aflați sub piatra reprezentând masculul. Deși stânca din partea stângă reprezintă bărbatul și pare să fie dominantă datorită mărimii
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mai bun echivalent al Vecerniei lui Millet. De fapt, multe din ilustrațiile sale, reprezentând variațiuni pe teme de canibalism sexual, moarte și erotism, au drept punct de plecare tabloul lui Millet. Una dintre ele mai ales, în care Saturn își devorează copilul prins într-o mașină de cusut, este o referință directă la o expresie a lui Lautréamont, mult citată de suprarealiști pentru simbolismul ei erotic: "frumos ca întâlnirea accidentală dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nutrea o atavică aversiune, sunt insectele "paranoico-critice" prin excelență. Repulsia față de ele s-a născut dintr-o experiență din copilărie ce pare să-l fi marcat puternic: într-o zi a asistat, fascinat și deopotrivă scârbit, la spectacolul unei furnici devorând o șopârlă în stare de descompunere. Mai târziu, ca adolescent, obișnuia să urmărească o cutie plină cu furnici, luminate cu picături de fosfor, pentru a citi destinul, într-un ritual menit să sublimeze suferința și să exorcizeze extincția (Dalí 1994
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
politici că discuția despre consecințele economice și sociale ale unui proiect iluzoriu echivala cu "vinderea pielii ursului din pădure". Cursa înarmărilor, în special între cele două superputeri S.U.A. și U.R.S.S. -, reprezenta o realitate de necontestat. În continuă expansiune, ea devora (ca și astăzi!) o parte considerabilă a avuției națiunilor. Studierea consecințelor economice și sociale ale cursei înarmărilor, precum și a efectelor sale negative asupra păcii și securității internaționale se adresa, așadar, acestei realități. Aceasta explică interesul real generat de noua abordare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
greoi la scris - amândoi. Prea multe lucruri despre noi nu am a-ți spune, deoarece ne petrecem timpul mai mult În casă, soțul meu cu scrisul și lecturile, eu, mai puțin cu acestea și mai mult cu gospodăria, care Îmi devorează timpul și pe mine ... o dată cu el. În ce privește starea de spirit, deși nu am aici motive de tulburare, nu aș putea să spun că sunt prea liniștită, fiindcă mă gândesc mereu ce ar putea să se Întâmple sau să nu se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
incapabile". Scandalul a izbucnit în momentul în care, prea vârstnica persoană de care această domnișoară avea grijă a hotărât să-i desmoștenească pe familiari în dauna acestei ruse. Indignarea este generală. Se folosește clișeul binecunoscut al femeii fatale care îi devorează pe bărbați. În studiou jurnalista Caterina Colombari in Collovati, de la Odeon TV, deschide imediat subiectul despre colaboratoarele familiale și despre menajerele străine, în particular cele românce. "Familiile italiene ne spune aceasta trebuie să se teamă de femeile de o anumită
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
cu ideologia, secretar al ȘED la Începutul anilor 1950; cf. Havemann (1978, p. 11). Printre ei, fizicianul Robert Havemann (1910-1982), unul dintre disidenții cei mai importanți din RDG În anii 1970. Cărțile acestei prime destalinizări folosesc sintagme precum „revoluția Își devorează copiii”. Prioritatea acordată victimelor „din interior” (comuniști) este și o modalitate de a ascunde responsabilitățile politice față de alte victime. „Socialismul de cazarma” era considerat o moștenire a tradiției de disciplină prusaca. În ordinea punerii sub acuzație. Pentru o prezentare detaliată
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]