4,229 matches
-
Ov. S. Crohmălniceanu, Exercițiul cotidian al terorii, RL, 1991, 42; Mircea Handoca, Mircea Eliade - fascist, legionar, antisemit?, JL, 1992, 13-14; George, Sfârșitul, IV, 300-304; Alexandru Vlad, Amurgul clovnilor, VTRA, 1993, 4; Ștefan Borbély, Artistul și dictatorul. Trei trepte pentru un dezacord admirativ, APF, 1993, 9; Liviu Petrescu, Univers carceral, ST, 1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167; Negoițescu, Scriitori contemporani, 254-256; Papahagi, Interpretări, 125-128; Marco Cugno, Norman Manea rătăcitorul, APF, 1995, 3-4; Virgil Nemoianu, Profil Norman Manea, ST, 1996, 7-8; Matei Călinescu, „Plicul
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
o sensibilitate ce își găsește modalitatea optimă de expresie prin întoarcerea la tiparele clasice ale poeziei. M. nu experimentează, nu încearcă să mascheze emoția pură prin anumite formule lirice, restrictive din punctul ei de vedere. Din acest motiv, este în dezacord cu câteva tendințe importante ale literaturii române postbelice. Poeta prețuiește rostirea simplă, muzicalitatea limbajului și claritatea viziunii: „E vară-n câmpie, e vară la munte/ simt cum îmi trec prepelițe sub frunte,/ cu-arome de grâu și miresme de faguri
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
spiritul steril al paznicului de noapte (Nachtwachtergeist), nu de un spirit pozitiv și creator. El s-a concentrat mai mult asupra controlării partidului, nu asupra Îmbogățirii lui, asupra Îngustării, nu a dezvoltării lui, asupra Înregimentării, nu a unificării lui”. Esența dezacordului dintre Lenin și Luxemburg se observă cel mai bine În figurile de stil pe care le folosește fiecare. Lenin apare ca un profesor rigid cu lecții destul de strict definite pe care vrea să le prezinte - un profesor care simte că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În mâinile a atât de puțini oameni, bolșevicii „secaseră fântâna experienței politice și izvorul acestei dezvoltări ascendente șevoluția către fazele superioare ale socialismuluiț, suprimând viața publică”. În spatele acestei dispute se afla nu doar o diferență de tactică, ci și un dezacord de principiu cu privire la natura socialismului. Lenin acționa ca și cum calea către acesta ar fi fost deja plănuită În amănunt, iar sarcina partidului ar fi fost aceea de a folosi disciplina de fier a aparatului său birocratic pentru a se asigura că
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Sirena fabricii sună.// Lăutarii cântă dragoste din strună.../ Sirena fabricii sună, tot sună...” (Sirena fabricii...). De remarcat preponderența verbelor hortative, poetul, un retorizant, voindu-se tribun. Limbajul alternează profeții volante cu scepticismul: sensibilitate și rațiune, credință și negație, toate traducând dezacordul. Senzația de scindare între posibil și deziluzie înseamnă dramă, fervoare, având cauze complexe, unele legate de condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl obsedează: „Nu mai
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
s)u partid, cu prețul unei micșor)ri simțitoare a libert)ții sale de acțiune. El este constrâns s) înainteze cu precauție, s) lase evenimentele s) se desf)soare, pan) când necesitatea iminent) de a decide neutralizeaz) pornirile c)tre dezacordul legat de care anume hoț)rare trebuie luat). Caracteristicile de conducere sunt incluse în sistem. Un prim ministru tipic este un lider național slab, dar un expert conduc)tor de partid - caracteristici pe care în mod obișnuit trebuie s) le
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
p)rți a vieții sale politice, el a fost un nonconformist. Fiind un conservator la începutul carierei sale politice, el a devenit liberal în 1906, nerevenind la facțiunea conservatoare înainte de mijlocul anilor 1920. În anii 1930, el se află în dezacord cu propriul partid, asupra unor chestiuni importante privind politica de stat, legate mai întâi de relațiile cu India, si apoi de cele cu Europa. Nimic altceva, decât o criz) suficient de important) pentru a converti dezavantajele sale de partid în
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
s) examin)m diplomația și politica duse într-un interval de 15 ani, pentru a vedea dac) teoria ajut) la explicarea și la prezicerea în sens larg a acțiunilor și reacțiilor statelor, si pentru a vedea dac) întârzierea este în dezacord cu teoria. Este necesar) o atent) apreciere. Pentru aceasta, relat)rile istoricilor sunt de mai mare folos decât rezumatul cronologic pe care l-aș putea eu oferi. Teoria ne determin) s) ne aștept)m că statele s) se comporte în
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
epoca darwinismului social, era salutat)învigorarea statelor, care se presupunea c) rezult) în urmă competiției dintre ele. Victoria celor puternice constituia un indicator al calit)ții; dac) cele slabe au cedat, aceasta s-a datorat defectelor lor. Pe plan internațional, dezacordul se spune c) prevaleaz), deoarece nu ne mai mulțumește faptul c) sistemul trebuie perpetuat, ci suntem în mod necesar excesiv preocupați de soarta unit)ților care îl compun. Diferențele privind incidența relativ) a distrugerii și ,,morții” nu sunt gr)itoare
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
clasei celei mai bogate și, prin urmare, interesele lor economice erau similare cu cele ale Partidului Național Liberal. Ca efect al influenței acestora în conducerea activă a partidelor fuzionate în octombrie 1926, Partidul Național-Țărănesc nu a fost în întregime în dezacord cu multe din propunerile făcute de liberali. Ramura lui transilvăneană a subscris la intervenționismul statului, cerut de ramura țărănistă în mod simplist, pentru că ea a crezut că aceasta reprezenta singura cale de a desprinde pe liberali din pozițiile cheie ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
astfel de orientare, situație care i-a creat, inevitabil, multiple dificultăți, mai ales, în vara anului 1916. În urma intrării României în război, revista își încetează apariția, fiind suspendată de autorități 12. Imediat după proclamarea neutralității, C. Stere și-a exprimat dezacordul față de poziția adoptată de conducerea Partidului Național Liberal în Consiliul de Coroană, pronunțându-se deschis pentru intrarea în acțiune împotriva Rusiei. Ca șef al puternicei organizații liberale ieșene și rector al Universității din Iași, s-a opus celor care cereau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ionescu, omul de stat, vorbind despre destinele viitoare ale Europei [...], cum a putut trece cu buretele peste un popor de 30 de milioane și peste tragedia lui de multe ori seculară?“55 - constituirea propriului stat, precizăm noi. Stere își exprima dezacordul față de conținutul discursului lui Take Ionescu, care subordona calea cea mai bună pentru realizarea idealului național „apologiei Quadruplei Înțelegeri și mai cu seamă a Imperiului rus, cu toate exploziunile oratorice care ne orbesc prin strălucirea lor ori de către ori se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ignorarea disprețuitoare a L. și a directorului său. Dar capitolul campaniilor revistei este mult mai amplu. Articolul Les Petits maîtres, semnat Polit, îi atacă pe Delavrancea, Vlahuță și C. Mille. În „Contemporanul”, față de care L. se găsea într-un total dezacord de poziție și de ideal estetic, sunt surprinse greșeli de istorie literară. În 1893 o notiță îl acuză de plagiat pe G. Coșbuc. Față de aproape toți scriitorii epocii, L., prin Macedonski, s-a aflat pe o poziție negativistă (explicabilă, în
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
explicații exploatabile comercial. E oarecum meschin să aducem discursul pe latura comercială, dar acest pragmatism este foarte evident. Doru Pop: Într-adevăr, teoriile anglo-saxone sunt mai mult interesate de imagini decât de imaginar. Un lucru cu care aș fi În dezacord este ideea conform căreia abordarea calitativă este non-europeană. Studiind În America, oricărui student abordarea calitativă Îi este prezentată ca o cercetare tipic europeană, deci non-americană. Sciziunea vine de la faptul că metodele calitative au fost „debarcate” În America când a avut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ciudate precipitate ideologice o putem regăsi), ideologia jdanovistă nu mai reușește totuși să-și supună și nici să modeleze În Întregime, ca În anii ’50, cultura română. Chiar dacă (cu excepțiile deja semnalate din 1971) n-a existat În țară un dezacord explicit și fățiș al scriitorilor față de politica partidului, ei au Încercat (exclud din discuție pe cei care, supunându-se orbește directivelor propagandei, au Încetat practic să mai existe În perimetrul artistic) să i se sustragă, să vehiculeze prin operele lor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o problemă reală din epocă, dar nu cred că acest protest politic alegoric, cum spui tu, poate fi citit dincolo de contextul și de sistemul În care au apărut aceste cărți. El a implicat Într-adevăr o formă de parteneriat, de dezacord, de tot ce vrei tu, dar aceasta folosind niște coduri de care nu cred că putem să nu ținem seama. Ștefan Borbély: Să Încerc să răspund. Știu foarte bine că sunt controverse În ceea de privește Împărțirea literaturii noastre postbelice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a creației poetului având ca principală țintă desprinderea semnificației sociale a operei: tendințe și idealuri morale și sociale, explicarea psihologică și socială a pesimismului poetului, definirea temperamentului artistic și a temelor caracteristice (critica socială, erotica, poezia naturii, idealizarea trecutului). În dezacord cu Maiorescu, D.-G. vede în poet o natură idealistă, optimistă, pesimismul liricii sale nefiind decât o rezultantă a mediului social, a ideologiei conservatoare și a influențelor filosofiei lui Schopenhauer. Contradicția dintre cele cele două „suflete” ale poetului - cel optimist
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se axează pe însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate de ciudățenii, ale lui Mateiu I. Caragiale. Emil Botta, bântuit de angoase, în transa unor frenezii halucinante, face obiectul unui comentariu
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
viața noastră literară”. Rubricile revistei adăpostesc texte puternic polemice, conforme unei atitudini antimoderniste: „Vitrina cărții”, „Multe și mărunte”, „Cronică”, „Bibliografie”, „Proză științifică”. În consonanță cu judecățile de valoare emise de I.E. Torouțiu în „Convorbiri literare”, Leca Morariu își exprimă tranșant dezacordul față de opiniile privindu-l pe Eminescu, exprimate de Tudor Arghezi în „Adevărul literar și artistic” din august 1934, formularea fiind extrem de dură: „ignarul, prostul și veninosul [...] diletantism al improvizatului informator literar Tudor Arghezi”. Nu mai puțin caustic este directorul revistei
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
interdicțiilor privind divulgarea neautorizată a informațiilor clasificate se va diminua. Este greu de spus dacă există o supraclasificare generală în Guvernul american. Deși orice sistem care gestionează milioane de documente în fiecare an poate produce rezultate nesigure, principala sursă de dezacord este reprezentată de existența unor puncte de vedere diferite referitoare la standardele care ar trebui aplicate atunci când se hotărăște gradul de clasificare. Părerea celor care susțin faptul că supraclasificarea este exagerată e că documentele sunt deseori clasificate pentru a-i
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
securitate națională de care se ocupă serviciile de informații, acest tip de abilitate predictivă nu este disponibilă. În al doilea rând, dezbaterile pe tema securității naționale se ocupă mai mult cu diferite evaluări ale strategiilor aplicate și mai puțin cu dezacordurile referitoare la obiectivele care ar trebui urmărite. Cu toate că există un consens general asupra păcii, libertății și prosperității ca obiective, nu același lucru se poate spune despre mijloacele necesare atingerii acestor obiective. Dimpotrivă, dacă se poate afirma cu oarecare certitudine că
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
când a condus-o. Atitudinile sale se afiliază doar aparent doctrinei sămănătoriste și mișcării de la „Sămănătorul”. M. este - în opțiunile lui literare - un neoclasic, însetat de armonie și echilibru. Nu respinge civilizația modernă, dar o consideră prost preluată, sursă de dezacorduri cu civilizația și cultura națională. După opinia sa, introducerea mecanică a formelor străine alterează fondul național pe care vor să îl influențeze, denaturându-i identitatea și mersul. Aceste considerații oferă substanță volumului Primăvara literară (1914), care reunește câteva dintre studiile
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Bassarabescu, configurând un peisaj literar care reprezintă în cultura românească o renaștere, o „primăvară” semănătoare de speranțe și atestând emanciparea geniului creator național. Se justifică orientarea „Convorbirilor literare” spre spiritul academizant, scientist, este elogiată personalitatea lui A.I. Odobescu, se exprimă dezacordul față de atitudinea culiselor vieții politice și gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă încrederea față de perspectivele literaturii române sub semnul originalității. Cel mai
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor, Anonimul brâncovenesc și cronica lui Radu Popescu și nu include în cercetarea sa Istoria Valahiei a stolnicului Constantin Cantacuzino, deoarece, fiind în dezacord cu cei care îl plasează între cronicari, susține că umanistul este un istoric, ca și Dimitrie Cantemir. Printr-o investigare modernă a textului, cercetătorul redescoperă cronicile muntene ca scrieri literare de mare expresivitate. Reluând unele probleme controversate sau insuficient abordate
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
originalul, lucru ce azi este practic acceptat, deși e limpede că niște concluzii mai precise nu vor putea fi trase decât în urma unui studiu al tradiției textului care să depășească simpla confruntare a două manuscrise. În schimb, nu există nici un dezacord în privința atribuirii acestei opere lui Geronțiu din Ierusalim care a cunoscut-o pe Melania și, după moartea ei, a condus mănăstirile pe care aceasta le întemeiase. Ajuns arhimandrit peste mănăstirile dependente de Ierusalim, Geronțiu, monofizit, a militat printre anticalcedonieni și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]