923 matches
-
erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José de Almeida. Dar nu rămâne îndoială că n-au lucrat singuri. În timp ce ei trăgeau, s-au mai auzit alte focuri de armă, și nimeni din jur n-a încercat să-i dezarmeze. Unii martori pretind că au fost mai mulți conspiratori, care s-au împrăștiat prin mulțime. Forțele ordinii, ca întotdeauna în Portugalia regalistă, au intervenit prea târziu, lovind la întîmplare în rândurile privitorilor și ucigând un tânăr nevinovat. Asupra celor doi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de 13 ianuarie 1919, nu durează decât două zile. Și aceasta, nu pentru că Guvernul a reacționat prompt, ci pentru că armata - lipsită de unitate de conducere și de intuiție politică - se hotărâse să ajute, "deocamdată", Guvernul. Garnizoana din Santarem a fost dezarmată chiar de un militar, mâna dreaptă a lui Sidonio, locotenentul Theofilo Duarte. În toate celelalte orașe domnește aceeași nesiguranță și aceeași nehotărâre. Monarhiștii șovăiseră până acum, crezând că armata va continua opera lui Sidonio, asigurând astfel ordinea în țară. Armata
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
destinul său și al mișcării de la 28 mai de succesul sau insuccesul lui Salazar. N-a șovăit să-l apere, întotdeauna, și împotriva oricui - chiar a celor care jucaseră roluri de frunte în instaurarea dictaturii militare. Evident, opoziția n-a dezarmat atât de ușor. Opoziția vechilor partide politice, care înțelegeau că prezența lui Salazar întărește primejdios de mult regimul - precum și opoziția anumitor elemente militare, care vedeau că puterea trece treptat din mâinile armatei în mâna unui profesor de Economie Politică. Ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor face imposibilă salvarea democrației și a parlamentarismului spaniol; în caz că armatele lui Franco ar fi fost zdrobite, nu Constituția, nici Parlamentul ar triumfa în Spania - ci milițienii, care nu vor dezarma și nu vor îngădui să se piardă un asemenea prilej pentru a păstra puterea. Evident, lucrurile acestea nu erau înțelese astfel nici la Londra, nici la Paris. Salazar nu obosește să atragă atenția marilor democrați ca în Spania nu se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
crime atît de abjecte. - Un judecător - Îl asigurase Oberlus -, mai ales că ție Îți pasă atît de mult de judecători, n-ar sta În cumpănă să te trimită la spînzurătoare, fiindcă l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poate cântări atît..." Căruntul își sprijini mâna de genunchi. Tremura prea tare și-i era teamă că ar putea scăpa pistolul. Durerea îi sfârteca măruntaiele." Numai de-aș rezista! Proștii ăștia sânt prea fricoși. În câteva secunde, m-ar putea dezarma fără eforturi... În general, orice e posibil... Oare cât am să mai rezist? Abia văd... Mă doare! Parcă tot obrazul mi-a luat foc... Bătrâna, da... Nu trebuie să moară... Ostatici..." Se uită la doamna Miga. ― Scoateți-o de-acolo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
incendiu fără consecințe, un atac ratat la o filială bancară, Cum s-au descurcat, acum că nu avem poliție, Atacatorul era un amărât, un amator, iar pistolul, deși era autentic, era descărcat, Unde l-au dus, Oamenii care l-au dezarmat l-au predat la un regiment de pompieri, Pentru ce, dacă acolo nu există spațiu amenajat pentru a ține pe cineva arestat, Trebuia să-l ducă undeva, Și ce s-a întâmplat după aceea, Mi s-a povestit că pompierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un război este ca și cum ai începe să pășești indiferent prin curtea morții. De aici fiind, începi treptat să te usuci pe picioare și curând devii doar o umbră infidelă a ceea ce ai fost odată. A te sfârși de inimă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
capului, să stea aplecați cu toți ai lui, cu fruntea lipită de câte o tulpină de pin de pe dealul lor, cucerit de Titi și de Serghei Sovieticu’ (pe numele său adevărat Serghei Șchiopu’) care erau comandanții voștri supremi; să fie dezarmat și băgat în pivnița lui Serghei Sovieticu’ împreună cu toți capii naziștilor. Îi căutau părinții, nevoie mare pe leprele astea SS-iste - glăsuia Titi acolo în bar, în doi peri, ca să l incite pe micuț - Șî prin fântâni îi căutau a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o aruncă între câteva crengi, reveni la mașină, scoase cheile din contact și dădu să intre în clădire. Între timp, oaspeții sosiți cu elicopterele începuseră să o ocupe. Pe care cum îl întâlneau, fie că ieșea fie că intra, îi dezarmau șil luau după ei, mai în voie, mai forțat. Intră și Tinel Blezneac la rând. Predă-ne arma. N-am. Cum n-ai ? Pistolul, vrei să spui?! Da, pistolul. L-am lăsat în biroul șefului, când am ieșit să iau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și-ai să vezi. Unde? În șura ta. Veni. Ei?, întrebă Nicu Robustu, încă speriat de ce văzuse și avea să-i arate și vecinei. Aceasta primi vestea și privi ce-i arătase vecinul, cu un calm care pe el îl dezarmă. Nu te cutremuri?, a întrebat-o. Nu. De ce să mă cutremur? Este al treilea caz, în șura mea. N-am știut. Cum să știi, dacă tu erai, pe atunci, la coasă, în satele de jos?! La primul m-am speriat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
considerat prieten. Unul după altul, războinicii se întoarseră în liniște și se așezară sub cocotierii de pe plajă, pana cand lângă pielea sălbaticului nu mai rămase decât cel care părea să fie șeful lor, si care se vedea clar că era dezarmat. Doar atunci le făcu semn celor de pe catamaran să se apropie. De această dată, Roonuí-Roonuí nu mai lăsa pe nimeni să meargă în locul lui și, aruncându-se în apă, înota cu mișcări viguroase până în locul în care îl aștepta căpetenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
termină, preotul comentă satisfăcut: — A fost delicios. Ce pește e ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria: — Bine. Dacă ne otrăvim, măcar o să fim împreună. Își făcură siesta. Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce zici? Nu-mi pasă. Chiar sărac dacă ar fi unul, l-aș lua dacă l-aș iubi. Și despre mine ce crezi? Că nu cunoști femeia, adică ești cam prostuț. Costică rămîne mut un timp. Atîta sinceritate l-a dezarmat cumplit. Și cum ar trebui să fiu ca să fiu deștept? Ți-a intrat în casă, prinde-o și bușește-o pe pat. Mai oleacă de zvîrcoliri, mai "nu", mai "nu vreau" și apoi se lasă moale. Dumnezeule, ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe șanțul dintre doi pereți pînă sus, aproape de colțul tavanului și mă privește de acolo cu un soi de provocare, să vadă ce mai inventez. Aș vrea să-i mulțumesc că a fost inteligent și că a reușit să mă dezarmeze. Doamne, dă-ne și nouă inteligența gîndacului, dar tavanele lumii sînt mai joase decît tavanul bucătăriei mele. Sună. Ce mă fac... dacă e ea? N-am mai văzut-o de cînd ...acum ce-i spun, că n-am știut, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aș mai avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata să cedeze, să se confeseze, ca unui prieten. — Nu suport inferioritatea adversarului ! Mă dezarmează. Mă descurajează. Am insistat, v-am spus, să fiți într-o stare normală. Nu mai funcționez când știu că cel care mă ascultă a fost, înainte de a-i vorbi, bătut, speriat, umilit. Mi-e pur și simplu silă. Și frică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pavilioane. În unul se aflau, pentru o noapte, foștii prizonieri ruși eliberați de noi de la nemți, și În altul stăteam noi, 95 Infanterie. N-aveam loc să-i punem separat pe nemți și i-am pus Împreună cu rușii, erau toți dezarmați, nu exista nici un pericol, doar că stăteau cam Înghesuiți. Ei, și nu zici că peste noapte s-au luat la bătaie și a trebuit să intervenim și să-i despărțim?“ Deci asta era! Bătrânul vrea să povestească În mod coerent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-ar spune: "Căci, dacă entuziasmul religios al fratelui rămîne în ochii lui o profeție dezarmată, spunem noi, dezarmată de acele forțe, care singure pot să valoreze în istorie, știința pură a lui Machiavelli rămîne și ea, de asemenea, o profeție dezarmată, și nu în ochii piagnonilor"13 ci, cum crede Russo, chiar în ochii celor care nu sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fiecărui stat în care s-a procedat într-un fel sau altul, voi vorbi totuși despre ele tratîndu-le în mod general, în măsura în care problemele înseși ne îngăduie s-o facem. Nu s-a întîmplat niciodată ca un principe nou să-și dezarmeze supușii; atunci cînd i-a găsit neînarmați, i-a înarmat întotdeauna; căci, dacă un principe își înarmează supușii, armatele vor fi ale lui, cei care îi dădeau de bănuit îi devin credincioși, iar cei care îi erau credincioși rămîn mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
într-un principat nou, își alcătuiește întotdeauna o armată. Istoria este plină de exemple de acest fel. Dar cînd un principe cucerește un stat nou pe care îl adaugă, asemenea unei părți, statului său mai vechi, atunci el trebuie să dezarmeze populația noului teritoriu, cu excepția acelora care au fost de partea lui atunci cînd a întreprins cucerirea. Și chiar pe aceștia, cu vremea sau cînd se ivește ocazia, trebuie să cauți să-i moleșești și să le iei orice energie; prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cuceriri, cît și celor a căror politică nu urmărește decît consolidarea puterii prezente: să vedem ce ne va învăța prudența, combinînd trecutul cu viitorul și conducîndu-ne tot timpul după rațiune și dreptate. Prima întrebare este dacă un principe trebuie să dezarmeze popoarele cucerite sau nu. Totdeauna trebuie să ne gîndim la cît de mult s-a schimbat maniera de a face război, de la Machiavelli încoace. Sînt și azi armate disciplinate, mai mult sau mai puțin puternice, care-și apără țara; o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puternice, care-și apără țara; o trupă de țărani înarmați ar fi disprețuită. Dacă uneori, în timpul asediilor, orășenii pun mîna pe arme, asediatorii îi amenință cu bombardamente și cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nădejde în coastele patrulei. În același timp, buzele lor au șoptit: „Dacă mișcați, sunteți morți!” Soldații din patrulă nici n-au apucat să întoarcă capul, fiindcă mâini ca niște menghine le-au încleștat ceafa. Îndată sergentul cu ai lui a dezarmat patrula, fără nici o împotrivire... Un strigăt de pitpalac a anunțat grupul locotenentului că situația este sub control. În scurtă vreme, se aflau cu toții împreună. Sergentul a apreciat: Domn’ locotenent, avem o recoltă bunicică. Acum trebuie să aflăm ce făină se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se află din nou lângă el, lângă Casals, în acea după-amiază din mai 1926, când, fără să se anunțe, bătuse timid la ușă și-i spusese: "Vă rog să mă iertați, eu sunt entomolog..." Probabil că așa reușise să-l dezarmeze, căci un sfert de ceas mai târziu, Casals îl ascultase, concentrat și, după obiceiul lui, încruntîndu-se, și îl felicitase. "Ai făcut bine că te-ai lăsat de entomologie", îi spusese râzând. Apoi apucase violoncelul și, privindu-l cu simpatie, făcîndu-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]