1,826 matches
-
să putem spune adevărul...“ Era să-ți răspund că adevărul epocii noastre era corpul acela tânăr, îmbibat de creme de frumusețe, trupul pe care negustorul de arme și-l oferea contra unor lansatoare de proiectile antitanc, și că târgul ăsta, deznodământ tragi-comic al unui joc planetar, impunea ca, în ziua aceea, chiar în acel loc, soldatul purtând un șiret din piele la încheietura mâinii să fie sfârtecat de o explozie. Adevărul unei logici absolute, al unui arbitrar absolut. Ți-am văzut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
omului care trebuia să vină. Întârzierea aceea putea face ca, la un moment dat, în locul persoanei așteptate, alte persoane să mă poată aborda, prezentându-și cartea de identitate, cerându-mi să le urmez. Acele întârzieri nu erau de obicei decât deznodământul unei serii de eșecuri. Am împins mental seria aceea până la capătul ei logic: cele două dischete pe care mi le dăduse Șah, arestarea, interogatoriile, o lungă perioadă de închisoare pe care va trebui s-o ispășesc undeva, în țara aceea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îți recunoșteam privirea. Nu mai prevăzusem nimic altceva pentru viitorul nostru. De acum înainte, mai era și imaginea acelui trup inert, chircit îndărătul mărăcinișurilor lipsite de verdeață, lângă un drum de țară. Mă vedeam astfel, iar comoditatea unui astfel de deznodământ era ispititoare, mai cu seamă prin facilitatea ei materială. Într-o seară, plăcuta greutate a pistolului se mulase îndelung pe palma mea. A doua zi, când mi-am privit ceasul, m-am gândit că în cursul acelor zile golite de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atitudinea realistă. (M. Mouillaud, J.F. Tetu, 2003, p. 183) Schema canonică a narațiunii poate crea impresia că oricine poate încropi o poveste: Situație inițială (prezentare a locului, a personajelor, a relațiilor dintre ele etc.) - intrigă (nod declanșator) - acțiune de evaluare - deznodământ - situație finală. În realitate, povestitorul are nevoie de un talent deosebit: simț dramatic, putere de evocare etc. Decisiv într-o povestire este momentul fixat între prezentare și intrigă - acumularea de tensiune epică. Cum spuneam, orice narațiune începe prin stârnirea curiozității
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și d (punctul culminant; de regulă, marcat printr-o scenă vivantă, o insistență vădită și amplă). Urmând un drum constant ascendent, întrerupt (sau, mai degrabă, relansat) de 2-3 incidente, până la atingerea climaxului (punctul culminant), tensiunea epică se rezolvă într-un deznodământ (de obicei, scurt și dinamic). Finalul reprezintă ultima propoziție - o necesară închidere, concluzie sau reluare a mesajului principal -, care nu se suprapune decât rareori cu deznodământul. Simpla enumerare sau înșiruire a elementelor narative nu poate constitui o povestire. Ca să fie
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de 2-3 incidente, până la atingerea climaxului (punctul culminant), tensiunea epică se rezolvă într-un deznodământ (de obicei, scurt și dinamic). Finalul reprezintă ultima propoziție - o necesară închidere, concluzie sau reluare a mesajului principal -, care nu se suprapune decât rareori cu deznodământul. Simpla enumerare sau înșiruire a elementelor narative nu poate constitui o povestire. Ca să fie validată de către cititor, orice povestire are nevoie în final de o surpriză minimă. Acest lucru înseamnă că finalul se va opune într-un fel sau altul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se va construi din cel puțin două secvențe epice majore. Prima este mai lungă, având elemente de localizare și prezentare a personajului principal; presupune evoluția, intriga, dezvoltarea, punctul culminant. A doua este o secvență mai scurtă și nervoasă, suprapusă cumva deznodământului. Gestionarea surprizei narative E limpede că niciodată surpriza nu poate fi creată dintr-un singur bloc narativ. Câtă vreme surpriza reprezintă o evoluție neașteptată a întâmplării (prin consecințe sau desfășurare), este de la sine înțeles că, în prima parte a povestirii
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să insistăm abil, stârnind interesul de lectură - de pildă, să privești prelung și nemișcat pe fereastră, în noaptea de Revelion sau de Crăciun. O suprapoveste (singurătate, abandon etc.) se conturează în filigran. Ineditul intrigii și al unghiului de atac, originalitatea deznodământului, talentul evocator și siguranța autorului în realizarea unui suiș epic - toate acestea completează structura deja amintită și fac diferența dintre o povestire simplistă și un text magistral. Peste toate, și mai important este ca povestirea să nu se rezume la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să nu schimbăm din mers relațiile sau poziția naratorului în text. Orice narațiune (mai ales în textele de umor) se gândește în prealabil de la final spre început. Cum spuneam și în alt capitol, întâi trebuie să avem ideea finalului (poanta, deznodământul) și abia apoi vom scrie începutul, având grijă să nu deconspirăm surpriza și să o valorizăm cât mai mult, să o credibilizăm prin detalii sugestive și corect plasate. Citatul sau dialogul foarte scurt va da multă viață narațiunii. Condiția este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
intrigă, acțiune. Foarte posibil în anchetă este și planul cronologiei inversate. Mai concret spus, acest plan pornește de la finalul unui eveniment (un accident aviatic, de pildă), după care autorul reface pas cu pas tot filmul evenimentului, ca și cum nu ar cunoaște deznodământul și, astfel, stabilind un timp al prezentului în trecutul deja consumat. Dacă în alte cazuri cronologia încurcă inutil demersul jurnalistic, pentru unele subiecte, cronologia inversată oferă un spor consistent de dramatism și autenticitate. Cel mai uzitat și mai productiv se
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unei situații, tulburarea acestei normalități, revenirea la normal, dar în alt punct decât cel de plecare. Transpus în termeni narativi, acest plan poate să conțină: atac - circumstanțiere (introducerea personajului, fixarea locului și al momentului narativ) - dezvoltare - intrigă - punct culminant - rezolvare (deznodământ) - final. Tipologia planului Planul unui articol trebuie să graviteze în jurul unui mesaj esențial. Voirol (1992, p. 50) propune următoarele tipuri de construcție: Planul cronologic. Expune fapte, urmând derularea lor în timp. Pare comod și cu un plus de autenticitate, dar
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
capul Acestuia. La Marcu și la Matei (ca și la Ioan, cum vom vedea), unctio Bethaniae stârnește mânia, fie a ucenicilor, fie a lui Iuda, care imediat pleacă să le propună arhiereilor predarea lui Isus. Nici vorbă de un asemenea deznodământ În scenariul lucanian, construit, repet, dintr-o cu totul altă perspectivă, penitențială. Totuși, chiar dacă sensul episodului diferă, Luca propune practic aceeași „piesă”, cu aceeași structură și aproximativ aceleași personaje. Mai mult, imediat după acest episod, inserat În prima parte a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tehnicile moderne ale romanului, practicând discontinuitatea temporală, paralelismul planurilor și decuparea lor într-o manieră asemănătoare procedeelor cinematografice. Scriitura este densă, fraza are o topică adesea neobișnuită, dar interesul cititorului e întreținut cu abilitate prin câteva strategii de amânare a deznodământului. Scrieri: Casa dintâi, București, 1972; Xena și umbrele ei, București, 1981. Repere bibliografice: Dumitru Stancu, Elena Balamaci, „Casa dintâi”, RL, 1972, 20; D. Micu, Elena Balamaci, „Casa dintâi”, VR, 1972, 7; Al. Lungu, Debut precoce sau tardiv?, VR, 1972, 9
BALAMACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
să-l părăsească Vasile Murășanu. Este ca o prevestire a caracterului mohorât al conflictului, chiar dacă personajele „pozitive” vor câștiga în final. Lupta lor este însă chinuitoare, victoria va fi dobândită trudnic, după tribulații asupra cărora naratorul insistă pe îndelete. „Fericirea” deznodământului este expediată în câteva rânduri, de parcă naratorul, rușinat de ea, o enunță doar în virtutea unor obligații etice. Personajele principale ale unor romane (Biruința, Domnișoara Ana) sunt temperamente oarecum bovarice, aspirând la altceva decât le oferă condiția modestă de slujbaș incert
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
ticluiesc un plan, cum să cucerească mărul... până la urmă o văd pe cea grăsuță că începe să se urce. În fiecare an am văzut fel de fel băieți mai mici sau mai mari, dar fetițe nu prea... și mă interesează deznodământul. Fetița mai durdulie ajunge la prima ramificație, se oprește îngândurată și încearcă să se întindă după mere, ajunge vreo două, dar ei îi trebuie mai multe, strigă ceva către cea de jos, care îi aruncă coarda... cea grăsuță pocnește cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
acestea au fost până la urmă distruse. Atunci, acolo, a fost un dezastru pentru armata franceză... victorioasă. A fost contrazisă vechea zicere: „Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă”. Unii istorici au afirmat că acela a fost începutul sfârșitului. Alții au fixat acest deznodământ pentru ceva mai târziu, când a fost invadată Franța. în sfârșit, există și analiști care filosofează ceva mai adânc. Ei afirmă că decăderea lui Napoleon a început din clipa în care el s-a încoronat ca împărat al Franței. Oricât
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
celui deal doilea soare EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 Felix Fredoric David ~ despărțit, șlefuit și întregit ~ Capitolul 1 Acum a început totul! Acum roata a început să se învârtă sub puterea evenimentelor ce se vor rostogoli unul după altul până la un deznodământ! Cuvintele lui încă îmi răsună în minte și fiecare silabă din ele cade ca un ciocan pe sigiliul sicriului viitorului nostru. Cred că i-am omorât pe toți! Cred că i-am condamnat pe fiecare dintre colegii mei la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
delicat pe buze. ― Îmi pare rău, va spune el apoi. Nu știu ce m-a apucat. Se va lăsa însă să se piardă în ochii ei și o va săruta din nou. Dar e destul pentru astă-seară, un final fericit ar fi deznodământul inevitabil. ― Jemima? Un ciocănit ușor la ușă. ― Da? ― Ți-am adus o ceașcă de ceai. O las aici afară, bine? ― O, mersi, Sophie. Frumos din partea ta. Ei, ăsta chiar e un început. Pe față îmi apare un zâmbet, în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de compasiune, dar cui Îi place să citească astfel de povești? Amintiri despre sacrilegii, tortură și abuzuri, unele după altele - sunt extrem de greu de citit când nu se vede nici o urmă de speranță care să te facă să continui, nici un deznodământ fericit, numai aceeași coborâre În hăurile negre, fără fund ale umanității. Când termini de citit astfel de povești, În nici un caz nu oftezi adânc și-ți spui: ah, ce bine că am citit toate aceste lucruri. Și nu mă priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și între a asista la ea. Și pricepem că orice presupuneri, oricât de cumplite, facem despre moartea lui Viky, ele ramîn la suprafață, și nu știm nimic ce o să se întîmple cu noi, cu Ioana mai ales, în cazul unui deznodământ tragic. Ahmed, poate emisar al lui Viky în ținuturile sumbre... Ahmed! Viky! Ce păcat ca n-am introdus religia și printre animale! Nu pentru a asigura un loc în paradis sufletului lui Ahmed, căci sunt sigur că, dacă există vreun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Fă și tu, c-așa e drept! - Fii ferice! eu îți spun, Pentru Nobel te propun. Eu nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au fost pe drum Și din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Adultul continuă. Copilul începe mereu; acțiunea lui e mereu creație nouă, din nou. Așadar, în viața copilului nu poate fi vorba de evenimente, ci numai de întîmplări, nu poate fi vorba de intrigă, de conflicte, de peripeții, de înnodare și deznodământ. Acțiunea e fără cauzalitate evidentă și obișnuită, fără finalilate cu scadență îndepărtată. 13. În adevăr, când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și foarte fericit că ești atât de nefericit și de interesant pentru amici, cărora le povestiseși "romanul", înflorindu-l cu fapte posibile, în care începeai să crezi și tu. Dar Leonora a fugit peste două luni cu bărbatul surorii ei, deznodământ pe care nu l-ai mai făcut cunoscut amicilor. La nouăsprezece ani, Eliza... Grădina publică. Fata necunoscută, venită de aiurea la rude, înaltă, fragilă, cu părul galben, cu gene lungi peste ochii negri, mușcând nervos petalele unei roze în-flăcărate... Un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
parfumul vieții ei. Și am făcut toate astea serios, metodic! Am ținut palma închisă pe gură, ca să nu pierd nimic din ipoteticul fluid al vieții ei!... ... Sunt obosit. Mi-e capul gol și sufletul greu... Premise fără concluzie... Peripeții fără deznodământ... Dar ce fierbinte îi era respirația și ce miros amețitor de femeie tânără avea pieptul ei încălzit când a alunecat peste mine întreagă! Și ce întreagă era lângă mine pe scăunașul îngust! Și ce dureros de femeie era cu rochia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
m-am dat pradă mâinii ei mici", spune "am căzut ca o femeie isterică", mărturisește el inversiunea finală, dovedindu-se, după cum enunțase criticul în dizertațiile lui asupra raportului dintre autor și personaje, "iresponsabil" față de propria-i creație, dominat de aceasta. Deznodământul era previzibil și din mai vechea teorie a "supunerii față de realitate" și fusese anticipat pe parcursul romanului prin acel recunoscut apetit de sclavie: "m-a făcut să-i simt în mine ființa, să am voluptatea voinței ei impusă voinței mele. ă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]